Lică din Alba Iulia a băgat piciorul în podea, a prins 140 de km/h, a ajuns la 11 metri înălţime pe rampă şi … a zburat peste două tiruri. 63 de metri prin aer, cu 50.000 de martori. Aterizarea nu a fost de Nadia Comăneci. Nici nu se putea. Nu cazi mereu în picioare. Când obţii lucruri imposibile nu ieşi intact din luptă.

S-a înfipt în bot, dar maşina a fost atât de bine securizată încât a ieşit intact din ea. Panica i-a prins imediat pe oameni şi locul se transformase într-un teren de Revoluţie. Şi când ne gândim că în 1995 erau pompierii şi salvările acolo, gata să dea primul ajutor. Au tercut 22 de ani de atunci şi parcă suntem mai puţin pregătiţi.

Curajul, nebunia, pofta de adrenalină și riscul îl caracterizau încă de mic pe năzdrăvanul căruia îi plăcea plăcea să se pună în situații limită, iar pasiunea pentru cai, motoare, raliuri și extrem a sporit necontenit de-a lungul anilor, acestea fiind și bazele unei cariere de succes.

Lae Cascadorul s-a născut în satul Oarda de Sus, într-o familie de oameni simpli, locuind într-o casă de pământ acoperită cu paie, iar la 63 de ani ai săi, încă pare să aibă aceeași energie, o doză mare de nebunie și poftă de suprarenină ca la 9 ani, pe când a început să dea frâu liber celor mai năstrușnice idei.

”De mic am fost un copil aparte. Dacă cineva sărea cap de pe malul Mureșului, eu săream de pe pod. Dacă cineva înota pe sub apă, eu treceam Mureșul pe sub apă, ori dacă cineva se scălda în luna mai în Mureș, eu mă scăldam în februarie”, povestește Lae, ”înfierbântat” și neliniștit parcă doar de gândul amintirilor.

Începuturile de viață extremă au legătură cu declarația de mai sus. Lae își amintește de o zi de 16 februarie, pe când oamenii erau cu șubele pe ei, iar el a sărit în râul Mureș, demonstrându-și curajul nebun pe care îl are… Ieșeau aburi din el ca din rufele proaspăt scoase din apa fierbinte, iar acasă a ajuns cu slipul înghețat, dar ce mai conta…Pentru el de fapt aceasta era doza de care, la ceva timp, avea nevoie să-și astâmpere pofta de adrenalină…

Povestea lui în lumea cascadoriei a început la vârsta de 9 ani, când a sărit de pe șura casei părintești. Nu era lipsit de idei, iar cum mintea este ”gestantă”, după un experiment reușit făcut de el cu o pietricică legată de patru capete ale unei batiste, pe care a aruncat-o iar la cădere s-a deschis ca o parașută și piatra a căzut lin, s-a gândit că el poate juca rolul pietricicăi fără niciun fel de problemă. Așa se face că a luat lepedeul (cearceaful de pânză) mamei, funia tatălui de la car și a trecut la fapte. El vedea totul ca și o reușită, nicidecum ca și pe o încercare. A vrut să sară de pe turla bisericii, unde mai urca din când în când să le dea mâncare porumbeilor, dar s-a răzgândit. Nu de alta, dar după cum ne-a povestit, era perioada sărbătorilor, iar în curtea bisericii era prea multă lume. ”Ajutat” de un prun din curte, cu lepedeul în spate, s-a suit pe șura casei și și-a dat drumul. La aterizare, a constatat că de fapt nu e la fel ca în experimentul lui, iar lepedeul, deși era de-al casei, l-a trădat. A căzut direct în gunioul din grajdul vacilor…iar două zile numai el știe cum a suportat ”odorizantul de grajd”. Multe năzdrăvănii a mai făcut în copilăria lui.La 18 ani, a decis să facă armata voluntar şi a ajuns la Constanţa, însă neastâmpărarea îl urmărea peste tot și nu a rezistat mult în regimul de cazarmă. A plecat la București, pentru a-și urma visul pe care instinctul i-l dădea de mic, și anume de a fi cascador. Și-a luat motocicletă, pe care o conducea fără permis. Nu a trecut multă vreme și a început să cocheteze cu raliurile, care sunt mai imprevizibile decât cascadoria, după cum spune el. Între timp și-a luat și permisul de conducere. ”În goana de a fi acolo la bătaia peștelui, în față, sigur, începi să riști totul, iar pe vremea aceea mă trăda tehnologia. Nu de puține ori se întâmpla să ies cu raliul din decor, să cad în vale sau să mă răstorn printre sălcii. Acestea au fost primele mele cascadorii nevoite”, spune Lae.

”Îmi speriam mama de fiecare dată când plecam la drum cu motocicleta sau mă învârteam cu maşina. Nu am putut fi ţinut în frâu. Nu aveam stare, am fugit de oriunde au încercat să mă ţină închis. Am fugit de la şcoală, din armată, din ţară. Însă, iată-mă tot aici. Sunt prea legat de tot ce mă ţine de ţara asta, de oraşul acesta. Viaţa mea e toată aici, închisă într-un cerc mărunt de cunoştinţe şi un dulap cu casete video, pe care am reuşit să imortalizez fiecare moment important din viaţa mea şi a familiei mele. Am o familie minunată, care mă impulsionează, mă sprijină, mă ajută, îmi oferă dragostea şi căldura de care am nevoie în fiecare zi. Îi mulţumesc lui Dumnezeu în fiecare zi pentru tot ceea ce face pentru mine, îl simt aproape la fiecare pas, ştiu că e acolo, are grijă de mine şi mă ocroteşte”, spune Lae.

La București, a stat ore și zile întregi în Buftea pentru ca cineva să-l bage în seamă, până când l-a întâlnit pe Szobi Cseh, cel mai are cascador român al tuturor timpurilor, care l-a introdus în lumea filmului. În 1980, destinul i-a surâs de-a dreptul. Lae a apărut în filmul ”Munți în flăcări”, unde a filmat câteva cascade ușoare. Apoi, era prezent și el peste tot unde era solicitat Szobi. Așa se face că a jucat în 12 filme, printre care se mai numără ”Burebista”, ”Colierul de turcoaze”, ”Capcana mercenarilor”, “Mircea cel Mare”, ”Horea”, ”Drumul oaselor”, etc, iar ultimul “Martori dispăruţi”, în 1989.

Prima cascadorie voită a fost în anul 1984, la Alba Iulia, pe stadion, alături de Szobi. Numere de cascadorie, precum treceri prin foc, sărturi din mașină sau de pe o mașină pe alta au fost prezentate atunci publicului albaiuian. Era vremea când nu era pus tartan pe stadion, era doar ciment. Acesta a fost și momentul când Lae a trecut de la stadiul de aventură la cascadorie.

În 1995, Lae a executat cea mai periculoasă cascadorie de până atunci, recunoscută pe plan național și internațional. A ”zburat”, cu o Dacia 1310, peste 63 de metri prin aer. 50.000 de oameni, în delir.

Au urmat numeroase spectacole de cascadorie, a transmis chiar și prima cascadorie în direct la televizor, la emisiunea ”7 zile și 7 nopti”, iar în 1995 a dat lovitura cu cea mai periculoasă cascadorie de până atunci executată pe plan european. O cascadorie demnă de Cartea Recordurilor. A sărit cu o Dacia 1310 peste două tiruri așezate unul după celălalt, la 140 km/oră și a ”zburat” în aer 63, 68 de metri ajungând la o înălțime de 11 metri! În prelungirea celor două tiruri au mai fost de fapt puse cartoane, pentru că al treilea tir nu a vrut să îl dea nimeni, că nu aveau încredere. Practic, patru tiruri și o dubiță dacă erau puse acolo le trecea cu brio, la cei 63 de metri pe care i-a zburat în aer. Peste 50.000 de spectatori au asistat atunci la acel ”spectacol” unicat în România și nu numai. ”Cascada22/95”, cum a fost numită de către Lae, a fost recunoscută la nivel naţional şi internaţional, a fost premieră europeană şi difuzată la “Real TV” (SUA) și Discovery, dar și pe toate posturile naționale.

Întrebat ce sentimente l-au încercat înainte de cascadorie, Lae a răspuns: ”Nu puteam realiza ce e acolo. În momentele acelea am fost euforic rău de tot, atât cu plus cât și cu minus. O dată că nu m-am așteptat să fie atâta lume. În al doilea rând că am o nebunie exagerată când intru în acea lume a cascadoriei, abia așteptam să o fac. Și în al treilea rând ca și organizare, să mulțumesc pe toată lumea. Știu că le-am spus tuturor că fac cascada după ce iese popa din biserică, am încedere în ajutorul meu divin”, a povestit Lae, vizibil emoționat și recunoscător că astăzi există. Mașina, Dacia 1310, a căzut atunci ”în bot” iar partea din față a fost făcută praf, dând mulțimii o senzație de trac, așa cum se întâmplă la numerele de cascadorie periculoase.

Lae își amintește că după ”cascadă” a chefuit, neatins și nevătămat, cu prietenii. ”Am luat impactul în cel mai rezistent punct al organismului, în masa musculară de la piept și umeri. Dacă era să aterizez pe roți, atunci sufeream foarte mult din cauza coloanei, era surplusul de greutate la cap și la impact mașina se comprima până la nivelul asfaltului. Dacă ateriza mai în bot, era și mai perfect”, a spus cascadorul albaiulian.

A executat și alte cascadorii periculoase, cum ar fi răsturnarea cu 160 de atmosfere de gaz metan sub presiune în portbagajul mașinii sau răsturnarea mașinii în tunelul de foc.

Fiecare cascadorie a însemnat o minune în viața lui. A scăpat de fiecare dată cu viață, dar a avut, desigur, și accidentări. Lae ne-a povestit că i-a fost pus corpul în gips până la gât și era nevoit să se ”scarpine” cu electrodul pe spate, însă niciodată nu a suferit fracturi, decât disjuncții. Într-un inventar al anatomiei lui Lae, se poate observa astăzi clavicula sărită și rămasă ”de poți să-ți pui paltonul ca într-un cuier”.

Pentru Lae, prezența publicului la cascadoriile lui era oxigenul de care avea nevoie. ”Indiferent că erau 10 sau 100 de oameni, executam cascadoriile cu aceeași pasiune și puneam la fel de mult suflet. Publicul mi-a dat mereu sarea și piperul, oxigenul de care am avut nevoie, mi-a dat ideile, imaginația și realizările. Publicul este de fapt emanația de energie biologică pozitivă”, a spus acesta.