VIDEO: Obicei de Crăciun în Alba – ”Pițărăii”, primii care vestesc Nașterea Domnului. O tradiție veche de sute de ani, păstrată cu sfințenie la Limba

Un obicei de Crăciun vechi în județul Alba, transmis din generație în generație și care încă se păstrează cu sfințenie la Limba, este ”Pițăratul”. În Ajunul Crăciunului, copiii din sat se trezesc cu noaptea-n cap pentru a merge la „piţărat” din casă în casă să adune în trăistuţe colăcuţi şi dulciuri.

„Piţărăii” sunt primii colindători care deschid porţile oamenilor și vestesc Nașterea Domnului, iar bătrânii satului spun că obiceiul ar proveni încă din vremea dacilor.

La Limba, Pițăratul ar fi începutul oficial al sărbătorilor şi cea mai aşteptată manifestare, în special de către copii, în această perioadă. Nici nu se crapă de ziuă, iar în dimineața Ajunului prichindeii pornesc pe ulițele satului, înarmați obligatoriu cu traiste. Străzile răsună de zarva pe care o fac. Începând dintr-un cap de sat aceştia intră în fiecare curte şi strigă:

“Bună dimineaţa la Moş Ajun! Ne daţi sau nu ne daţi, sau nu ne lăsaţi! Daţi-ne un covrig, că ne moare porcu’ de frig! Daţi-ne un colindreţ, că ne moare porcu-n coteţ!Hăăăăăăăăi, hăi!”

Gospodarii îi aşteaptă în prag cu un „trocuţ” plin de colăcuți, dulciuri și alte bunătăți, pe care, după strigătură, îl „răstoarnă” peste ceata de piţărăi, iar ei se aruncă pe jos să-şi adune roadele.

Localnicii din sat susţin că obiceiul este transmis din generaţie în generaţie din vremea dacilor.

“Este o tradiţie care se perpetuează spre bucuria noastră din an în an, cu mici schimbări bineînţeles, dar cu aceeaşi bucurie a copiilor şi cu aceeaşi bucurie a oamenilor din sat. Aţi văzut venind încoace că deja porţile sunt deschise. E bucuria aceea de a dărui în preajma acestei sărbători deosebite, a naşterii Mântuitorului Nostru.  În noaptea aceasta copiii nu prea dorm, nici noi, de frică să nu ratăm”, a spus Dorin Bucur, preşedintele asociaţiei “Limbenii”.

La 70 de ani, nea Petru îşi aminteşte cum pe vremea lui fugea şi el cum fug copiii din ziua de azi la piţărat.

“Fugeam cum fug şi copii aceştia, prin tot satul. Atunci primeam piţărăi, colăcei, nu erau ciocolăţi, ca acum. Era  o bucurie imensă, tot satul îl umblam”, spune Petru Henegar, bucuros că se mai păstrează obiceiul.

Un alt bătrân al satului, Ion Henegar, ne-a povestit că de când se ştie există această tradiţie în sat şi că pe vremea lui nici nu dormea să meargă la piţărăi. “La noi se făcea altfel. Acum s-a modernizat, se aruncă ciocolată. Pe vremea noastră se aruncau mere, nuci, prune uscate. Dimineaţa la 4 eram sus, nici nu dormeam noaptea să mergem la piţărăi. Şi făceam piţărăi, covrigei din aceia din aluat. Acum, e o bucurie să-i aşteptăm pe copii”, a spus Ion Henegar, în vârstă de 72 de ani.

“În zilele noastre, gazda se trezeşte dimineaţa devreme, mătură curtea, pregăteşte trocuţul (în care se găsesc tot mai puţini piţărăi şi tot mai multe dulciuri), încălzeşte vinul pentru părintii ce-şi însoţesc copiii şi pentru flăcăi. Deschide larg porţile şi după ce aruncă piţărăii, se alătură alaiului şi colindă tot satul. La Monument, Moş Crăciun soseşte cu sania şi împarte daruri copiilor.

La ultima casă sătenii cântă  “O, ce veste minunată”, prima colindă din an. În tot satul e linişte şi se aud doar glasurile colindătorilor. Bucuria lăuntrică a fiecăruia izbucneşte prin toţi porii unindu-se cu a celorlanţi într-o pace sufletească desăvârşită, ce nu poate fi atinsă decât în acestă zi a anului. Este impresionant, emoţionant, înălţător!” , povesteste Ion Breaz, în volumul Monografia satului Limba.

foto-video: arhiva 2014

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI