Am avut șansa să particip joi, 31 ianuarie, la prima dezbatere adevărată asupra incinerării, după “scandalul” Sergiu Nicolaescu, găzduită de o Facultate de Teologie Ortodoxă din România. O dezbatere serioasă, responsabilă și argumentată despre cremațiune, organizată de Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității “1 Decembrie 1918”  din Alba Iulia la care au participat, pe lângă preoți și teologi, istorici și arheologi din cadrul aceleași instituții.

Invitatul surpriză a fost universitarul Marius Rotar, cel mai cunoscut și mediatizat promotor al cremațiunii din România, organizatorul unei conferințe internaționale pe această temă și unul dintre întemeietorii singurului organism din România, legal constituit şi recunoscut internaţional, care susţine şi militează pentru cauza cremaţiunii (Asociaţia Cremaţionistă Amurg oferă chiar servicii de incinerare).

Conferința “Incinerarea – Istoria si Teologia in Dialog” reprezintă un model de dezbatere academică pe marginea unui subiect fierbinte, devenit național după scandalul generat de decizia marelui actor și regizor român Sergiu Nicolaescu de a fi incinerat după moartea sa și reacția controversată a  BOR de a interzice serviciul religios de înmormântare pentru acesta.

Dacă experiența recentă, avută în calitate de jurnalist cu unii dintre reprezentanții Arhiepiscopiei de Alba Iulia  – care s-au comportat ca mulți politicieni, rigizi și abordând un aer superior și condescendent, mai ales când se vorbea despre transperență instituțională – nu a fost una pozitivă, preoții profesori de la Facultatea de Teologie Ortodoxă au reușit prin inițiativa și prestația lor să imi recâștige încrederea știrbită în această instituție – coloană vertebrală a României.

Prima prezentare din cadrul conferinței a aparținut cunoscutului arheolog Mihai Gligor, care a subliniat cu blândețe publicului din sală, că datele împărtășite se referă la descoperiri științifice făcute de el și alti colegi arheologi, în diferite situri din țară, dar și străinătate. “Vorbim despre evidențe în arheologie”, a repetat în câteva rânduri lector univ. dr. Mihai Gligor. Acesta a prezentat pe înțelesul tuturor, primele dovezi legate de ritul incinerației din perioada preistorică și antică descoperite pe teritoriul României.

Descoperirile funerare din acele perioade demonstrează prezența ritului incinerației. Din cauza tehnologiilor primitive de ardere, trupurile nu ajungeau însă cenușă, râmânând astfel bucăți de oase, ce au devenit după mii de ani indicii importante în acest sens pentru arheologi.

Un alt indiciu interesant prezentat de Gligor se referă la lipsa necropolelor funerare (cimitire) din perioada celebrei “Culturi Cucuteni” (4.000 – 3.500 ÎHr.) prezentă în arealul nostru, deși s-au săpat în peste 1.000 de așezări, fapt ce conduce la teoria practicii dominante a ritului incinerației în cele timpuri.

Am aflat că incinerația era o practică uzitată în preistorie și pe teritoriul Greciei de astăzi, a Ungariei sau Franței sau că în Epoca Bronzului (1.500 1.400 ÎHr.) – ce urmează Neoliticului și Eneoliticului unde practica înhumării era predominantă –  incinerația devine ritul dominant.

În comunicarea sa,  pr. prof. univ. dr. Emil Jurcan a subliniat că “după venirea lui Christos”, în spațiul creștin doar în secolul XX începe din nou fenomenul incinerării. Decanul Facultății de Teologie Ortodoxă nu s-a ferit să vorbească și despre scandalul survenit în urma morții lui Sergiu Nicolaescu

“El (n.a. Sergiu Nicolaescu) a vrut să facă un fel de artă și în moarte, un fel de teatru, să îi arunce cenușa, să fie dus pe cai albi (…) Biserica încearcă să păstreze niște cadre ale sfinției. Acum mai nou apare moda – moda cununiei de exemplu, cupluri care vor să facă cununia pe Bucegi. S-a înființat capela de gheață de la Bâlea și se acuză biserica că nu permite preoților să facă slujba de sfințire acolo (…) noi nu ne jucăm de-a sfințitul” a spus Emil Jurcan. Acesta a mai oferit exemplul unui preot din Alba, care a fost sancționat de Biserică pentru că a făcut o slujbă de cununie la Ghețarul de la Scărișoara, unui cuplu, “un mare patron”, pentru că așa a vrut el să fie mai special. Taina rugăciunii nu se banalizează, a subliniat părintele, altminteri vom ajunge mâine poimâine ca în Corea de Sud, unde au făcut cununie pe fundul apei și au intrat 5 perechi, iar una dintre perechi a murit în urma acestei încercări.

A urmat poate cea mai așteptată prezentare, aparținând universitarului albaiuilian Marius Rotar –  preşedintele Asociaţiei Cremaţioniste Amurg şi, cum îi place să sublinieze, istoric şi  doar apoi cremaţionist – despre incinerarea în România modernă, un contur istoric, cu accent pe poziţia BOR asupra cremațiunii şi activitatea cremaţioniştilor români. Rotar le-a mulțumit colegilor de la Facultatea de Teologie Ortodoxă pentru sprijinul pe care aceștia i l-au oferind în cadrul cercetărilor sale, punându-i la dispoziție documentele din biblioteca facultății.

Amintesc aici câteva din ideile și concluziile cercetărilor prezentate de Marius Rotar, a cărui prestație a fost apreciată și aplaudată academic de toți cei prezenți în sală.

– Discursul  ferm al Bisercii Ortodoxe Române (BOR) de a se împotrivi  incinerației are un caracter de prevenție.

– Bisericile Ortodoxe din Rusia, Ucraina, Serbia sunt mai permisive în această privință decât BOR, ceea ce sugerează că argumentul prtrivit căruia cremațiunea este o practică păgână, nu are o bază, din moment de alte biserci ortodoxe permit acest lucru.

– Ideile cremaționiste apar în România la jumătatea sec. XIX, iar perioada interbelică aduce transpunerea ideii de cremațiune în România.

– “Conferința de la Alba Iulia a fost un moment – dezbatere, un demers pentru o mai buna înţelegere a ceea ce ne despart şi un bun preambul, poate, la ce va urma” M.R.

Mai multe date interesante din prezentarea lui Marius Rotar puteți afla urmărint imaginile video de mai jos.

Au mai conferiențiat pr. conf. univ. dr. Dumitru Vanca – o prezentare a atitudinii BOR faţă de incinerare, fiind pertinent criticate inclusiv cele 19 motive pentru a alege incinerarea prezente pe siteul Asociaţiei Amurg și  drd. Andrei Dârlău cu o prezentare a riturilor funerare la tibetani, foarte interesantă și serios documentată.