Vânătoare de lei

Cursul leu – euro a ajuns la un nou maxim istoric ce dă frisoane tuturor. 4,4265 lei, „la oficial” pentru că la casele de schimb valutar un euro se vindea cu peste 4,44 sau chiar cu 4,45 lei, este o cifră îngrijorătoare şi pentru cei care au de plătit rate, şi pentru agenţii economici, dar şi pentru toţi ceilalţi. Preţurile o vor lua din loc, în sus. Precedentul maxim istoric al cursului, 4,168 lei pentru un euro fusese înregistrat la 2 mai, ziua în care a căzut guvernul Ungureanu.
Explicaţiile pe care analiştii economici ni le-au oferit pentru scăderea continuă a leului în faţa euro, dar şi a dolarului şi a celorlalte valute este că aceasta este tendinţa tuturor monedelor din zonă şi că în condiţiile în care semnele unei noi recesiuni au apărut pe cerul Europei, investitorii se tem pentru banii lor şi preferă să-i tezaurizeze în valutele forte. Aşa o fi! Dar să fie aceasta singura explicaţie? Nu prea cred. Cum de numai ce se petrece în afara ţării are influenţă la noi? Nu avem şi noi, o contribuţie internă la ceea ce ni se întâmplă? De exemplu, nou instalatul guvern Ponta a luat deja măsurile pentru reîntregirea salariilor bugetarilor şi pentru restituirea banilor încasaţi ilegal. Pentru asta a negociat şi a cerut acordul Fondului Monetar Internaţional de a majora ţinta de deficit de la 1,9 pentru anul în curs la 2,25. Şi banii împrumutaţi nu ajung pentru toate cheltuielile astea suplimentare ale bugetului. Ne-au spus şi premierul, şi ministrul Muncii, şi ministrul Finanţelor că fonduri pentru restituirea sumelor către pensionari nu sunt decât pentru trei luni. Apoi va veni din nou delegaţia FMI în România şi vor avea loc noi negocieri care să se soldeze cu o nouă majorare a ţintei de deficit, adică guvernul va mai face un împrumut neprevăzut la începutul anului. Ştirile de acest gen contribuie şi ele la creşterea cursului pentru că guvernul nu se împrumută în lei, ci în euro şi investitorii ştiu că nevoile de bani ale guvernului au crescut şi vor vinde mai scump banii pe care-i au.
O presiune în plus pe leu vine dintr-o nouă declaraţie a lui Victor Ponta conform căreia din anul 2013 se va renunţa la cota unică de 16 procente cel puţin în ceea ce priveşte impozitul pe salarii. Introducerea impozitului progresiv îi va îndemna pe cei care acum au de economisit ceva, cât de cât, din salarii, ca măcar până când plătesc doar 16 la sută impozit, prisosul să-l economisească, de preferinţă în euro. Preferinţa pentru euro se va accentua pentru că scăderea leului faţă de euro va compensa negativ avansul de-acum al dobânzilor la lei. Depinde ce politică vor adopta şi băncile comerciale.
Ieri, la Bruxelles, comisarul european pentru afaceri economice şi monetare Olli Rehn declara că „pentru România am prevăzut o creştere puternică ajutată de creşterea cererii interne în 2012. România este la o intersecţie critică şi are perspective mai bune pentru anul viitor şi celălalt. Ţara a parcurs o perioadă dificilă, a făcut reforme structurale. Sper că noul Guvern va rămâne pe aceeaşi cale. Consultându-mi dosarele să mă uit puţin pe cifrele României, nu am găsit-o în dosarul ţărilor vulnerabile, deci România nu este pe teritoriu vulnerabil.” După măsurile anunţate, noul guvern nu prea arată că va rămâne pe aceeaşi cale. Acum trebuie să ne gândim bine dacă ne vom bucura de câţiva lei în plus pe fluturaşul de salariu al bugetarilor, bani care oricum vor fi înghiţiţi de creşterea preţurilor dată de creşterea cursului de schimb, ea însăşi influenţată de creşterea salariilor bugetarilor (nu-i acesta cercul vicios aproape perfect?), sau să sperăm că, pentru ieşirea mai rapidă din marasmul economic în care ne zbatem guvernul va urma îndemnul lui Olli Rehn.

Anca DINICĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI