Un răsunet

Ieri în acordurile Imnului Naţional ale cărui versuri nu le ştim cu toţii a început un nou an şcolar. Aşa au hotărât mai marii Ministerului Educaţiei care au trimis în acest sens o circulară-ordin unităţilor de învăţământ. Cumplit gest, îngrozitoare situaţie! Cum am ajuns ca un cântăreţ să schimbe versurile Imnului Naţional după cum crede el de cuviinţă, sau după cum îi cere slugarnic un preşedinte de federaţie? Imnul Naţional nu este un subiect de negociat, structura lui este inalienabilă până nu hotărăsc Parlamentul şi poporul altfel! Reacţiile care au urmat după incidentul care a contribuit la transformarea a ceea ce s-a dorit o inaugurare răsunătoare a Arenei Naţionale într-un eşec de răsunet, confirmă deruta în legătură cu un subiect asupra căruia nu ar trebui să planeze niciun dubiu.
Este cumplit că Ministerul Educaţiei a fost nevoit să emită un ordin pentru intonarea Imnului Naţional la începerea anului şcolar. Intonarea imnului ar fi trebuit să fie un fapt de la sine înţeles! Asta într-o societate cu o scară a valorilor normal aşezată, nu într-una în care a fi patriot a devenit, sub influenţa extrem de nefastă a unor pseudo-intelectuali, un lucru aproape de ocară. În România nu suntem mândri de însemnele naţionale şi le evităm pe cât putem pentru că nu este „cool” şi nici „trendy” să-ţi arăţi dragostea faţă de patrie. Conceptul este unul desuet. Este destul să vedeţi care este media de vârstă a celor care participă la evenimentele dedicate aniversărilor evenimentelor importante ale istoriei naţionale sau personalităţilor care au marcat istoria şi cultura poporului român pentru a vă convinge.
Duminică toate canalele de televiziune au transmis imagini de la comemorarea unui deceniu de la atentatele de la World Trade Center precum şi o puzderie de documentare vizând printre altele comportamentul americanilor urmare a acestor atacuri. Ce contrast! Una dintre primele reacţii ale americanilor a fost achiziţionarea unui număr uriaş de drapele naţionale. Sigur că nu ne dorim un astfel de eveniment pentru a ne demonstra patriotismul, dar remarcăm că la Alba Iulia, de 1 Decembrie numărul drapelelor naţionale arborate de locuitori (separat de cele arborate de primărie) este extrem de mic. Drapelul este pe lângă Imnul Naţional unul dintre însemnele statului. Or, tratarea lor fără seriozitate merge mână în mână cu disoluţia statului. La asta asistăm.
Şi pentru că m-am referit la reacţiile stârnite de pocirea Imnului Naţional, să precizez că a criticat impunerea intonării Imnului Naţional în unităţile de învăţământ tocmai şleahta pseudointelectualilor. Norodul a dat dovadă de mai multă înţelepciune. El simte ce este drept şi bun chiar dacă sub înrâurirea unor autointitulaţi lideri de opinie nu mai învăţăm sau nu prea temeinic cine este autorul Imnului Naţional şi de ce a fost ales acest cântec drept imn. Poezia „Un răsunet” a fost scrisă de Andrei Mureşanu în timpul Revoluţiei de la 1848. Autorul muzicii nu este cunoscut, dar este vorba despre o linie melodică cu o largă circulaţie în epocă, Andrei Mureşanu aranjând-o pentru a se potrivi cu versurile. Din 1990 cântecul a devenit Imnul Naţional al României cunoscut sub titlul „Deşteaptă-te române”. Mai trezesc versurile mobilizatoare pentru două revoluţii vreun răsunet?
Anca DINICĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI