Tradiții și obiceiuri de Crăciun, sărbătoarea creștină care semnifică nașterea Domnului Iisus Hristos

Obiceiuri și tradiţii de Crăciun, sărbătoarea creștină care semnifică nașterea Domnului Iisus Hristos

Una dintre cele mai frumoase, iubite și apreciate sărbători creștine este Crăciunul, celebrat în fiecare an în data de 25 decembrie. Crăciunul este cea mai veche sărbătoare a omenirii care semnifică nașterea Domnului Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu, trimis pe Pământ să ajute oamenii sa devina mai buni, mai credincioși, mai îngăduitori si responsabili, mai toleranți și răbdători.

Citește și: MESAJE de SARBATORI. Texte frumoase cu URARI şi FELICITARI de Crăciun

Obiceiuri si tradiţii de Crăciun

Primii creștini nu celebrau nașterea lui Iisus pe 25 decembrie, considerând ca aceasta a avut loc in luna septembrie, odată cu Ros Hashana (sărbătoare din calendarul iudaic).

In anul 264, Saturnaliile au căzut pe 25 decembrie si împăratul roman Aurelian a proclamat aceasta data „Natalis Solis Invicti”, festivalul nașterii invincibilului Soare.

In anul 320, papa Iuliu I a specificat pentru prima data oficial data nașterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie.

In 325, împăratul Constantin cel Mare a desemnat oficial Crăciunul ca sărbătoare care celebrează nașterea lui Iisus. De asemenea, el a decis ca duminica sa fie „zi sfântă” într-o săptămâna de șapte zile si a introdus Pastele cu data variabila.

Cu toate acestea, cele mai multe tari nu au acceptat Crăciunul ca sărbătoare legala decât din secolul al XIX-lea. Mai mult de un mileniu, creștinii au sărbătorit Anul Nou in ziua de Crăciun (25 decembrie), in imediata apropiere a solstițiului de iarna: in Franța pana in anul 1564, in Rusia pana in vremea tarului Petru cel Mare, iar in Tarile Romane pana la sfârșitul secolului al XIX-lea.

In Statele Unite, Alabama a fost primul stat care a adoptat Crăciunul ca sărbătoare legala, in 1836. Oklahoma a fost ultimul stat, in 1907.

Unul dintre cele mai îndrăgite obiceiuri de Crăciun, colindatul, era pe vremuri interzis. Cel care a decis ca muzica este nepotrivita pentru o zi solemna cum este Crăciunul a fost Oliver Cromwell, care, in secolul al XVII-lea, a interzis colindele.

Cel mai vechi cântec creștin de Crăciun este „Jesus refulsit omnium”, compus de St. Hilary din Poitiers, in secolul al IV-lea. Cea mai veche transcriere dupa un colind englezesc ii aparține lui Ritson si dateaza din 1410.

Citește și: Povestea sau legenda lui Moș Crăciun

In 1818, ajutorul de preot austriac Joseph Mohr a fost anunțat cu o zi înaintea Crăciunului ca orga bisericii sale s-a stricat si nu poate fi reparata la timp pentru slujba de Crăciun. Foarte trist din aceasta pricina, el s-a apucat sa scrie trei piese care sa poată fi cantate de cor si acompaniate la chitara. Una dintre ele era „Silent Night, Holy Night”, care in prezent este cantata in peste 180 de limbi străine de milioane de persoane.

Colindatul este unul dintre obiceiurile de Crăciun care se păstrează cel mai bine si in satele romanești. Pe lângă mesajul mistic, multe obiceiuri practicate in aceasta zi sunt legate de cultul fertilității si de atragerea binelui asupra gospodăriilor.

In unele sate se păstrează si un alt obicei: cel mai in vârsta membru al familiei trebuie sa arunce in fata colindătorilor boabe de grâu si de porumb. Bătrânii spun ca, daca boabele peste care au trecut colindătorii vor fi date găinilor, acestea vor fi spornice la ouat. Ei cred, de asemenea, ca vor avea o recolta foarte buna in anul următor daca vor amesteca sămânța pe care o vor pune in brazda cu boabele folosite in ajun la primirea colindătorilor.

In satele de pe Valea Mureșului, Crăciunul este încă legat de anumite credințe populare care se păstrează si in prezent, iar obiceiul de a oferi daruri își are originile într-o legenda pe care numai bătrânii o mai cunosc.

In satul Hapria, daca primul care intra in casa de Crăciun este un bărbat, oamenii cred ca este un semn de bunăstare si sănătate pentru anul următor. Pentru a atrage binele asupra caselor lor, oamenii țin masa întinsa toata noaptea.

Citește și: Mesaje de Anul Nou. Urari de Anul Nou. Felicitari de Anul nou

O alta poveste despre Crăciun, mai puțin cunoscuta, spune ca, in secolul al VII-lea, călugării foloseau forma triunghiulara a bradului pentru a descrie Sfântă Treime. In jurul anului 1500, oamenii au început sa vadă in bradul de Crăciun un simbol al copacului din Paradis si au atârnat in el mere roșii, simbol al păcatului originar. In secolul al XVI-lea, însă, familiile creștine au început sa decoreze brazii cu hârtie colorata, fructe si dulciuri. Dar mai înainte, in secolul al XII-lea, oamenii obișnuiau sa atârne brazii de Crăciun in tavan, cu vârful in jos, ca simbol al creștinătății.

Reprezentările lui Moș Crăciun s-au schimbat de-a lungul vremii, astfel ca intre imaginea acestuia in vechea cultura populara – de frate mai bogat si mai inimos al lui Moș Ajun – si imaginea contemporana – de personaj iubit de copii – exista mari diferențe.

Tradițiile contemporane despre „sfanțul” Crăciun, despre Moșul „darnic si bun”, „încărcat cu daruri multe” sunt printre putinele influente livrești pătrunse in cultura populara de la vest la est si de la oraș la sat.

Din vechime se știe ca Maica Domnului, fiind cuprinsa de durerile nașterii, i-a cerut adăpost lui Moș Ajun. Motivând ca este sărac, el a refuzat-o, dar i-a îndrumat pașii spre fratele lui mai mic si mai bogat, Moș Crăciun. In unele legende populare si colinde, Moș Ajun apare ca un cioban sau un baci la turmele fratelui sau. In cultura populara românească, Crăciun apare ca personaj cu trăsături ambivalente: are puteri miraculoase, ca eroii si zeii din basme, dar are si calități tipic umane. El este bătrân (are o barba lunga) si bogat (de vreme ce are turme si dare de mana).

Citește și: Cele mai frumoase mesaje de Crăciun. Urări și felicitări pe care le puteți trimite celor dragi

Pe de alta parte, ideea de spiriduși de Crăciun vine din credința străveche ca gnomii păzeau casa omului de spiritele rele. Spiridușii au fost iubiți si urați, pentru ca, deși uneori se purtau cu bunăvoința, puteau foarte ușor sa se transforme in ființe răutăcioase si nesuferite, atunci când nu erau tratați cum se cuvine. Percepția cea mai răspândita era ca ei se purtau precum persoana cu care aveau de-a face, fiind fie răutăcioși, fie drăguți. In Evul Mediu, in loc sa ofere daruri, spiridușii mai degrabă așteptau sa le primească. Abia pe la mijlocul secolului al XIX-lea spiridușii au devenit prieteni ai lui Moș Crăciun.

Scriitorii scandinavi, cum ar fi Tuile, Tullius si Rydberg, au combinat cele doua trăsături oarecum contradictorii ale personajelor: ei ii prezentau pe spiriduși puțin răutăcioși, dar buni prieteni si ajutoare de nadejde ale lui Moș Crăciun. Unii spun ca sunt 13 spiriduși, alții sunt convinși ca este vorba de noua, alții – de șase. Intra-o vreme se credea ca Moș Crăciun si spiridușii săi se simt foarte bine in casa lor de la Polul Nord. In 1822, poetul american Clement Clark a publicat lucrarea „A Visat From St. Nicholas” (cunoscuta si ca „The Night Before Christmas”), in care el l-a descris pe Mos Craciun ca pe un spiridus bătrân si bland, care zboara in jurul lumii intr-o sanie trasa de opt reni. In 1885, Thomas Nast a desenat doi copii privind la o harta a lumii si urmarind calatoria Mosului de la Polul Nord in Statele Unite, deci se presupunea ca acolo, in îndepărtatul Nord, locuiește bătrânul cel bun. Dar in 1925 s-a descoperit ca nu exista reni la Polul Nord, așa ca toți ochii s-au întors spre Finlanda, unde exista multe astfel de animale.

Citește și: MESAJE de SFANTUL IOAN. Urări de Sf Ion. Sms-uri şi felicitări de „La mulţi ani” pentru cei care își sărbătoresc onomastica de Sfântul Ioan Botezătorul

In 1927, Markus Rautio, un prezentator de emisiuni pentru copii la postul national de radio finlandez, a declarat ca Mosul locuiește pe un munte in Laponia. Astazi pare aproape sigur însă ca Moș Crăciun si cei 11 spiriduși ai lui stau bine ascunși undeva pe muntele Korvatunturi in Laponia, Finlanda, in apropiere de granita cu Rusia. Pepper Minstix, unul dintre spiridusi, este paznicul credincios al satului lui Mos Crăciun.
Cum reuseste acesta sa se miste atat de repede, intr-o noapte, din Laponia pana in casele tuturor copiilor din lume? Cu foarte multa vreme in urma, Moș Crăciun si spiridușii săi au descoperit formula speciala, secreta, a prafului magic pentru reni, care ii face sa zboare. Acest praf magic este împrăștiat peste fiecare ren cu puțin timp înainte de a pleca din Laponia, in ajunul Crăciunului. Este suficient pentru a-i face sa zboare întreaga noapte in jurul lumii. Zborul este, de altfel, foarte rapid: aproape de viteza luminii.

Rudolph este cel mai celebru ren, fiind conducatorul celorlalti opt, pe nume Blitzen, Comet, Cupid, Dancer, Dasher, Donder, Prancer si Vixen. Cand Rudolph era pui, nasul sau a fost atins de Magia Crăciunului si de atunci este stralucitor si rosu.

Pe teritoriul romanesc, Crăciunul este una dintre cele mai mari sărbători ale creștinilor, printre care se mai numără Pastele si Rusaliile.

In tradiția populara se spune ca Fecioara Maria trebuia sa-l nască pe fiul lui Dumnezeu si umbla, însoțita de Iosif, din casa in casa, rugând oamenii sa-i ofere adăpost. Ajunsa la casa bătrânilor Crăciun si Craciunoaie, aceștia nu o primesc pentru a nu le „spurca” locuința prin nașterea unui copil conceput din greșeala. Ajunsa la capatul puterilor, Maria a intrat in ieslea vitelor, unde au apucat-o durerile nașterii. Craciunoaia a auzit-o si i s-a facut mila, astfel incat a ajutat-o in rol de moasa. Crăciun a aflat, s-a supărat si i-a tăiat bătrânei mâinile, apoi, de frica, a fugit de acasă. Craciunoaia a umplut, cum a putut, un ceaun cu apa, l-a încălzit si l-a dus sa spele copilul. Maria i-a zis sa încerce apa si când a băgat cioturile mâinilor, acestea au crescut la loc. In alta varianta a povestii, Maria sufla peste mâinile Craciunoaiei si acestea cresc la loc.

Citește și: VIDEO: Minune de Bobotează. În fiecare an, apele râului Iordan, în care a fost botezat Iisus Hristos, își schimbă cursul. Explicația științifică a întoarcerii apelor Iordandului

In ajunul Crăciunului, copiii merg cu colindul si cu Steaua, pentru a vesti nașterea lui Iisus. Originea colindelor, texte rituale dedicate Crăciunului si Anului Nou, nu este cunoscuta cu exactitate in istoria romanilor. Copiii merg la colindat, la casele frumos impodobite, cantand „Steaua sus rasare” si „Buna dimineata la Mos Ajun!” si alte cantece, si sunt rasplatiti de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri si bani.

In ceea ce privește obiceiurile culinare, creștinii romani obișnuiesc sa tina post timp de 40 de zile înainte de Crăciun, acesta încheind-se in seara de Crăciun. Un moment gastronomic important care preceda Crăciunul este ziua de Ignat (20 decembrie), când se taie porcul si se prepara mâncăruri specifice, precum carnații, chișca, toba, răcituri, sarmalele, caltaboș, care, alături de tradiționalul cozonac, vor sta pe masa de Crăciun.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI