STIRUL plantă medicinală – IARBA PORCILOR, ESTE BENEFIC ŞI OAMENILOR!

Stirul plantă medicinală • Stirul – proprietăţi • Ştirul – culegere, conservare, efecte • Uleiul de seminţe de ştir • Ştir împotriva cancerului

Dispreţuit şi ponegrit, considerat bun doar pentru porci, ştirul este, de fapt, foarte bogat în vitamine şi minerale. În scrierile sanscrite, planta este menţionată cu rangul de regină a nemuririi, aztecii o socoteau hrană a imortalităţii, iar grecii antici o denumeau “amaranthus”,  planta care nu moare.

Citeşte şi: Teiul proprietăţi • Teiul plantă medicinală • Ceaiul de tei • Tinctura de tei • Infuzia de tei • Mod de preparare

“Boabele lui Dumnezeu”

Istoria cultivării ştirului (Amaranthus retroflexus) începe demult, în urmă cu peste opt mii de ani, iar povestea lui este pe cât de uimitoare, pe atât de nefericită. Popoarele precolumbiene, aztecii şi incaşii, au fost primele care au descoperit că ştirul este cu mult mai hrănitor decât porumbul şi grâul, cu un bogat conţinut în substanţe nutritive, vitamine şi minerale, un excelent energizant. Amarantul nu era numai un produs alimentar de bază, ci şi un remediu aproape miraculos, ameliorând durerile hemoroidale şi tratând răceala, diareea, tulburările nervoase, diversele afecţiuni ale pielii. Cu sirop de ştir erau hrăniţi toţi copiii nou-născuţi, iar războinicii îl consumau pentru a dobândi energie şi putere în campaniile lungi şi dure.
Denumit şi “boabele lui Dumnezeu”, ştirul era la fel de preţios ca aurul. Ultimul conducător al Imperiului aztec, Montezuma al II-lea, primea an de an, ca tribut de la supuşii săi din provinciile vasale pe care le guverna, zeci de mii de tone de seminţe de ştir. Cu proprietăţile sale unice, ştirul era socotit o plantă de origine divină, un dar oferit de zei oamenilor, fiind venerat şi folosit ca element sacru în ritualurile religioase. În cinstea lui se organizau şi festivităţi, înaintea cărora aztecii posteau zile în şir. În faţa templelor, se ridicau din făină de ştir uriaşe figurine ale unor zeităţi, la care toţi oamenii se închinau. La finalul sărbătorii, făina era împărţită tuturor şi consumată pe loc, fără a fi preparată. Cultul amarantului prevedea o ceremonie specială, însoţită de sacrificii umane.

Citeşte şi: Sfecla roşie, proprietăţi • Sucul de sfeclă roşie • Recomandată în combaterea afecţiunilor ficatului • Sfecla roşie antigripal natural

La venirea conchistadorilor în Lumea Nouă, odată cu colonizarea şi creştinarea popoarelor precolumbiene, toate ceremoniile religioase ale aztecilor şi incaşilor au fost limitate, iar ritualurile cu sacrificii umane, strict interzise. Îngroziţi de obiceiurile sângeroase ale aztecilor, cuceritorii spanioli au emis ordine prin care se interziceau cultivarea, depozitarea şi utilizarea în orice scop a ştirului, această plantă în faţa căreia aztecii se închinau şi pentru care aduceau jertfe umane. Treptat, planta a fost dată uitării. Abia în secolul al XX-lea, oamenii de ştiinţă au început să studieze atent proprietăţile ştirului, descoperind că planta are un conţinut ridicat, dar echilibrat de proteine şi este extrem de bogată în vitamine (A, K, complexul de B-uri, C, E, acid folic), săruri minerale (calciu, fier, magneziu, potasiu, zinc, cupru) şi aminoacizi.

Culegere, conservare, efecte

Toţi cei care intenţionează să testeze proprietăţile curative atât de complexe şi variate ale ştirului trebuie să cunoască “regulile” de culegere, depozitare şi preparare a ceaiurilor, tincturilor şi soluţiilor. De la ştir se consumă atât partea verde, tulpina şi frunzele, cât şi seminţele. Frunzele, asemănătoare ca aspect, dar şi ca gust, cu spanacul, îl pot înlocui pe acesta cu succes. Se pot adăuga la ciorbe, tocăniţe sau salate. Seminţele sunt mai sănătoase consumate crude, însă se pot prăji.
Planta poate fi recoltată atunci când ajunge la o înălţime de 25-30 de centimetri, cel mai propice moment fiind în luna august. Frunzele, folosite ca ingredient alimentar, se culeg din partea cea mai de jos a tulpinii, pe întreg parcursul verii şi până toamna târziu. Seminţele sunt bune de cules atunci când se scutură uşor.
Sub formă de infuzii şi decocturi din boabe, ştirul este benefic în bolile de ficat şi inimă, pentru combaterea infecţiilor şi tulburărilor gastro-intestinale, anemie, beri-beri, diabet, obezitate, boli de piele, stomatită, parodontoză, ulcer, ateroscleroză. Au existat cazuri când copii bolnavi de enurezis (eliminarea involuntară a urinei) s-au vindecat cu ceai de ştir într-o săptămână.

Citeşte şi: Ghimbirul proprietăţi • Ghimbirul afrodisiac • Reţete cu ghimbir • Ceaiul de ghimbir

Ştir împotriva cancerului

Din compoziţia chimică a ştirului face parte şi squalenul, un compus antioxidant puternic, care ajută la prevenirea cancerului. Acest compus organic natural întinereşte celulele şi inhibă creşterea şi răspândirea tumorilor maligne. Până de curând, squalenul era extras doar din ficatul de rechin, greu de obţinut şi extrem de costisitor.
Drept urmare oamenii de ştiinţă şi-au diversificat sursele de depistare ale acestei substanţe, iar cercetările moderne au relevat prezenţa lui şi în uleiul de măsline, în uleiul de germeni de grâu, în tărâţele de orez, însă în cantităţi mici. Surpriza cea mare pentru cercetători a venit tocmai din partea ştirului, o plantă aparent neînsemnată care, până nu demult, era folosită doar ca nutreţ pentru porci. În uleiul din seminţe de ştir se găseşte cea mai mare proporţie de squalen, circa 8-10%. Pentru comparaţie, din ficatul de rechin se poate extrage doar 1-1,5% squalen.

Uleiul de ştir ajută la reducerea colesterolului din sânge, protejează organismul împotriva efectelor expunerii la radiaţii, contribuie la resorbţia tumorilor maligne. Bolnavilor de cancer supuşi terapiilor cu radiaţii li se recomandă utilizarea uleiului de ştir înainte şi după asemenea şedinţe. Acest ulei accelerează în mod semnificativ acţiunea de recuperare a organismului, iar squalenul din compoziţia sa activează procesele de regenerare ale ţesuturilor organelor interne, adesea grav afectate de asemenea raze. În plus, squalenul din uleiul de seminţe de ştir are proprietăţi unice cicatrizante, ameliorând şi tratând afecţiuni dermatologice, ca psoriazis şi pitiriazis.

Citeşte şi: Leurda planta medicinală • Leurda, proprietăţi şi beneficii • Leurda – remedii • Tinctura de leurdă • Reţete şi afecţiuni care pot fi tratate cu leurda

Infuzie din boabe de ştir împotriva enurezisului

Spicul ştirului, cu tot cu seminţe, se pune la uscat într-o cameră bine aerisită şi întunecoasă. După 7-10 zile, se fărâmiţează şi se depozitează într-un loc uscat.
Peste o lingură de pulbere de spic de ştir, se toarnă o cană cu apă clocotită. Se lasă la infuzat timp de 15-20 de minute, apoi se ridică capacul şi se lasă la răcit. Se consumă la temperatura camerei, după aproximativ 3-4 ore. Se bea câte un sfert de cană, de trei ori pe zi, cu 30 de minute înaintea meselor principale şi înainte de culcare. În cea de-a patra seară, după administrarea ceaiului, nu se mai consumă nimic, nici lichide, nici alimente. Durata recomandată a tratamentului este de două săptămâni. Dacă după cele două săptămâni rezultatele nu apar, tratamentul trebuie reluat o săptămână mai târziu.
Decoct împotriva anemiei
Peste 15 grame de rădăcină sau tulpină de ştir zdrobită se toarnă 200 ml apă clocotită. Vasul cu infuzia se aşază într-un alt vas cu apă şi se fierbe timp de 30 de minute, pe aburi. Se lasă la răcit şi se strecoară. Se consumă câte o treime de ceşcuţă, de trei ori pe zi, înainte de mese.

Citeşte şi: Boli ce pot fi prevenite cu ceapă • Tratamente interne cu ceapă • Tratamente externe cu ceapă • Remedii din ceapă

Băi calmante pentru tulburări nervoase

La 300-400 grame de pulbere de ştir se toarnă 2 litri de apă clocotită. Se fierbe într-o cratiţă timp de 15 minute, apoi se lasă la răcit şi se strecoară. Fiertura se adaugă în apa din cada de baie. Această îmbăiere este recomandată de 2-3 ori pe săptămână, timp de 20-30 de minute. Este benefică şi pentru diverse boli de piele, alergii şi erupţii cutanate. Pentru a-i spori efectul, se poate adăuga şi muşeţel.
Întinerirea şi revigorarea trupului
Tratamentul este foarte util pentru eliminarea toxinelor, a radionuclizilor ajunşi în corpul uman din atmosferă sau ca urmare a terapiilor prin raze, a nitraţilor şi nitriţilor prezenţi în mai toate produsele alimentare.
Se iau în părţi egale tulpină sau frunze de ştir proaspete, frunze de mentă, flori de muşeţel şi urzică, fără a se depăşi în total 500 de grame. Toate se mărunţesc şi se amestecă bine, până ce aproape devin o pastă. Peste 2-3 linguri din acest amestec se adaugă o jumătate de litru de apă clocotită şi se lasă la infuzat timp de 2-3 ore. Se strecoară şi se bea un pahar, înainte de culcare, adăugând o linguriţă de miere. Restul amestecului se fierbe pe baie de abur, timp de 10-15 minute, şi se consumă câte un pahar, cu o jumătate de oră înainte de mese. Tratamentul continuă fără a depăşi cele 500 g de amestec din plante. Poate fi repetat după 2-3 ani.

Citeşte şi: Sânzienele galbene – florile magice ale verii

Pregătirea în casă a uleiului de ştir

Uleiul de ştir poate fi preparat şi la domiciliu, proprietăţile extrasului fiind aceleaşi cu cele din industria producătoare de uleiuri. Astfel, este mult mai ieftin, evitându-se totodată riscul achiziţionării unor produse contrafăcute. Este benefic persoanelor care suferă de diabet, boli ale sistemului cardiovascular, ale tractului gastro-intestinal, cu afecţiuni de ficat şi rinichi.

Ulei din seminţe de ştir prăjite

Mod de preparare: 100 de grame de seminţe de ştir se prăjesc foarte puţin într-un vas termorezistent din sticlă, până ce se simte o uşoară aromă, apoi se zdrobesc cu un pisălog din lemn. Pulberea obţinută se amestecă bine cu 250 de ml ulei de măsline şi se toarnă într-un recipient de sticlă. Se închide cu un dop şi se lasă într-un loc răcoros, timp de o lună, agitând sticla zilnic. Uleiul poate fi folosit când devine uşor transparent. Se păstrează la frigider, maxim un an.

Citeşte şi: Muşeţelul plantă medicinală • Muşeţelul întrebuinţări şi proprietăţi • Preparate din muşeţel • Proprietăţi terapeutice

Ulei din seminţe de ştir neprăjite

Totul se prepară în vase de sticlă sau de porţelan, fără a folosi ustensile de metal. Într-un astfel de vas, se amestecă foarte bine seminţe de ştir cu ulei de măsline, în proporţie de 1:1. Se toarnă în sticle, se închide ermetic şi se lasă într-un loc întunecat şi răcoros, timp de o lună şi jumătate, agitând periodic recipientul. Uleiul obţinut se filtrează şi se conservă până la maxim 12 luni, la frigider. Pentru a împiedica oxidarea extractului şi, prin urmare, pierderea proprietăţilor sale terapeutice, uleiul trebuie păstrat la întuneric, închis ermetic, evitând contactul prelungit cu aerul. Se administrează câte o jumătate de linguriţă de ulei, cu 15-20 de minute înainte de micul dejun şi cină. Consumul şi utilizarea ştirului, sub orice formă, nu produce efecte adverse. Nu se cunosc contraindicaţii.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI