Boli ce pot fi prevenite cu ceapă • Tratamente interne cu ceapă • Tratamente externe cu ceapă • Remedii din ceapă

De la o vreme încoace, tot ce punem în farfurie se studiază în laboratoare şi universităţi. Ştiinţa îşi întoarce atenţia spre farmacia naturii, descoperindu-i cu uimire potenţialul, subapreciat până acum. Iar printre motivele de mirare, la loc de frunte se află una dintre cele mai umile legume, pe care nimeni nu dă doi bani: ceapa.

Boli ce pot fi prevenite cu ceapă

Litiaza renală cu uraţi. Este foarte bine prevenită de consumul zilnic al unei salate de ceapă (120 grame), asezonată cu suc de lămâie. Substanţele active din ceapa dizolvă calculii cu uraţi şi previne formarea altora noi.

Diabetul. Două studii independente făcute de spitalele universitare ale unor facultăţi de medicină din India arată că un consum zilnic semnificativ de ceapă crudă (140 de grame pe zi) scade glicemia, prevenind şi chiar tratând diabetul. Interesant este că în aceleaşi studii s-a pus în evidenţă un alt fapt remarcabil: ceapa NU reduce nivelul glicemiei la cei care nu suferă de diabet.

Ateroscleroza. Administrarea a 50 grame de ceapă proaspătă pe zi diminuează foarte mult riscul creşterii colesterolului seric, determinat de o alimentaţie cu un conţinut ridicat de grăsimi. De asemenea, consumul de ceapă previne ateroscleroza, ischemia cardiacă şi ameliorează hipertensiunea.

Îmbătrânirea prematură. Ceapa crudă consumată zilnic are efecte bune de combatere a afecţiunilor cardiovasculare şi a îmbătrânirii, datorită neutralizării radicalilor liberi de către substanţele antioxidante din ceapă.

Tratamente interne cu ceapă

Tulburări de memorie. Se tratează cu ceapă crudă, câte 80 de grame (o ceapă mai mare) pe zi. Substanţele active din ceapă au efecte neuroprotectoare şi îmbunătăţesc irigarea cu sânge a creierului. Tratamentul cu ceapă înlătură mai ales problemele legate de memoria de scurtă durată, adică exact cea care este cel mai afectată în primele faze la bolnavii cu Alzheimer.
Tratamentele cu ceapă îmbunătăţesc totodată şi coordonarea motorie, fiind o şansă pentru persoanele în vârstă.

Depresie. Două-patru linguri de suc proaspăt de ceapă, administrat dimineaţa şi seara, sunt un leac surprinzător de puternic împotriva depresiei. Sucul foarte proaspăt de ceapă, administrat pe stomacul gol, cu puţin suc de fructe (mere sau portocale), stimulează puternic activitatea sistemului nervos central, inducând o stare de vioiciune, optimism, dorinţă de acţiune.

Sterilitate masculină. Ceapa consumată sub formă de salată este un stimulent al activităţii gonadelor la bărbaţi, îmbunătăţind producţia de spermă, dar şi de testosteron. Astfel, ceapă este şi o speranţă în tratamentul efeminării bărbaţilor moderni, care au ajuns din cauza tulburărilor endocrine produse de alimentaţie, de sedentarism ori de consumul de alcool, să se confrunte în număr tot mai mare cu obezitatea, celulită, vergeturile, ginecomastia etc.

Tuse persistentă, tuse convulsivă. Se bea decoct de ceapă cât de fierbinte posibil, îndulcit cu miere. Două-trei căni pe zi din acest remediu prea puţin plăcut la gust, ba chiar respingător pentru unii, are efecte aproape miraculoase de oprire a acceselor de tuse, de eliminare a secreţiilor de pe arborele bronşic, de refacere a epiteliilor distruse de infecţia respiratorie.

Litiaza biliară. Se iau zilnic 2-3 linguriţe de ulei, în care s-a macerat ceapă, preparat după reţeta dată în anexa acestui articol. Tratamentul se face vreme de 14 zile, urmate de 7 zile de pauză, după care se poate relua. Este eficient pentru prevenirea formării unor noi calculi biliari, dar şi pentru eliminarea celor existenţi, mai ales dacă nu sunt de dimensiuni foarte mari.

Bronşita. Se iau dimineaţa, la prânz şi seara, câte 2-3 linguriţe de sirop de ceapă, în cure de câte 2-3 săptămâni.

Este un remediu util, mai ales în tratamentul bronşitei infecţioase, dar şi al celei tabagice, precum şi al celei alergice.

Adjuvant în astmul bronşic. Zilnic se bea un sfert de pahar de lapte fierbinte, în care se pune o linguriţă de suc de ceapă şi câteva picături de suc de usturoi. Acest preparat favorizează eliberarea arborelui bronşic de secreţii, elimină în bună măsură senzaţia de sufocare, previne contractura spastică a căilor respiratorii.

Infecţie cu candida pe traiectul digestiv. Un studiu foarte recent arată că sucul de ceapă (50 ml), administrat în 3-4 reprize pe parcursul unei zile, combate infecţiile cu candida şi cu multe alte ciuperci parazite, la fel de eficient ca multe alte medicamente de sinteză, fără a da obişnuinţă şi nici reacţii adverse. Acelaşi studiu arată că în tratarea candidei, cele mai bune rezultate se obţin prin asocierea cepei cu usturoiul.

Adjuvant în ascită şi în edeme cardiace. Se consumă zilnic 50 ml de suc de ceapă dizolvat într-un pahar (200 ml) de lapte cald. Este un remediu străvechi (prima oară a fost consemnat de către Plinius cel Bătrân, cu 2000 de ani în urmă), care în multe cazuri a dat rezultate bune.

Tratamente externe cu ceapă

Alopecie. Sucul proaspăt de ceapă a fost aplicat sub formă de frecţie uşoară, pe zonele afectate, de 2 ori pe zi, timp de 2 luni.

Eczeme. Componenţii cu sulf, care dau mirosul specific din ceapă, sunt antiinflamatori şi au efecte antibacteriene şi antifungice puternice. Din acest motiv, cataplasmele cu ceapă aplicate zilnic, vreme de 45 de minute, pe eczemele infecţioase, dar şi pe cele alergice, duc la diminuarea suprafeţei zonelor afectate de către acestea şi la scăderea unor simptome conexe (mâncărimi, usturime etc.).

Degerături. Se pun cataplasme cu ceapă rasă pe zonele afectate, care se ţin vreme de minimum două ore. Este un tratament care dă rezultate neaşteptat de bune în degerăturile de gravitate mică şi medie.

Retenţie de urină. Un remediu de prim ajutor este cataplasma cu ceapă pusă pe zona abdominală inferioară, vreme de câteva ore. Nu se ştie exact mecanismul de acţiune al acestui remediu, dar are efecte certe de stimulare a funcţionării rinichilor şi eliminare a urinei.

Citeşte şi: Leurda planta medicinală • Leurda, proprietăţi şi beneficii • Leurda – remedii • Tinctura de leurdă • Reţete şi afecţiuni care pot fi tratate cu leurda

Remedii din ceapă

Salată. Este forma ideală de consum pentru o persoană care vrea să obţină rezultate terapeutice de durată. O ceapă mare (minim 80 de grame) se curăţa de coajă, se spală şi se toacă mărunt. Apoi se freacă puţin cu un vârf de cuţit de sare, se adăugă suc de lămâie şi pătrunjel tocat mărunt după gust. Se consumă la o masă, doza fiind suficientă pentru o zi.

Sucul proaspăt. 1. Cu maşina de tocat carnea, filtrând prin tifon ceapa după ce a fost bine zdrobită şi rezultând astfel un suc albicios; 2. Cu o răzătoare fină, prin care se dă ceapa şi apoi se stoarce prin tifon; 3. Cu storcătorul electric centrifugal, obţinând un suc ceva mai limpede şi mai pur, întrucât pulpa este parţial reţinută prin centrifugare. Indiferent de metoda prin care a fost obţinut, sucul de ceapă este bine să se consume proaspăt, câte 20-50 ml în doza unică, administrată înainte de masă.

Decoctul de ceapă. Se foloseşte în afecţiunile respiratorii şi se consumă cât de fierbinte se poate suporta. Iată reţetă de preparare: se fierb la foc mic două cepe cu tot cu coaja, vreme de cinci minute, într-o cană de apă, după care se lasă să se răcească vreme de 10 minute, acoperind vasul. Se strecoară şi se administrează cât de cald posibil, cu miere.

Siropul de ceapă. Se amestecă foarte bine 10 linguri de suc de ceapă cu 20 de linguri de miere de salcâm, după care se pune într-un borcan la păstrare. Se administrează din acest preparat 2-3 linguriţe, de trei ori pe zi.

Maceratul de ceapă în ulei. Două cepe mari se taie mărunt şi se pun la macerat vreme de 6 zile, într-o cană de ulei virgin de măsline (dacă nu vă permiteţi, este bun şi cel de floarea-soarelui). După macerare, preparatul se filtrează prin tifon şi se păstrează închis ermetic. Se administrează câte 3-4 linguriţe pe zi.

Cataplasma cu ceapă. 1-2 cepe se taie fin, se învelesc în tifon subţire şi apoi se aplică pe zona afectată, unde se ţin vreme de 30-120 de minute. Este bine că peste cataplasma cu ceapă să se pună şi o folie de plastic, pentru a împiedica evaporarea unor substanţe active.

Alimentele indispensabile pentru o dietă eficientă

Una dintre regulile necesare pentru ca o dietă să funcționeze corespunzător este reducerea cantității de alimente, însă, de cele mai multe ori, senzația de foame persistă, motiv pentru care multe dintre curele de slăbire dau greș.

Cu toate acestea, senzaţia de foame poate fi stăpânită fără să fie consumate calorii în plus. De fapt, consumul unor anumite alimente trimite un semnal creierului şi linişteşte pofta de mâncare. Printre alimentele care menţin senzaţia de saţietate se numără merele, murăturile şi ciocolata neagră, informează huffingtonpost.com.

Merele

A consuma un măr cu aproximativ jumătate de oră înainte de masă este recomandat, întrucât fibrele şi apa din acest fruct va oferi senzaţia de saţietate, astfel că o persoană va mânca mai puţin la o masă.

Năut, linte, fasole şi mazăre

Aceste alimente sunt bogate în proteine, fibre, antioxidanţi, vitaminele B şi fier. Cu cât o persoană consumă mai mult aceste alimente, cu atât apetitul său va fi sub control.

Supa

Supa concentrată de carne, consumată înainte de prânz, reduce aportul total de calorii de la masă cu 20 de procente.

Fulgi de ovăz

Fulgii de ovăz contribuie la păstrarea senzaţiei de saţietate o perioadă îndelungată. Astfel, persoanele care consumă fulgi de ovăz nu vor simţi nevoia să mănânce alte gustări, pentru că aceste alimente sunt bogate în fibre şi proteine şi au şi o cantitate mare de beta glucan.

Ouă

Persoanele care consumă ouă la micul dejun nu vor mai simţi senzaţia de foame până la prânz. Acest lucru se întâmplă datorită proteinelor. Cercetătorii spun, de asemenea, că persoanele care consumă alimente bogate în proteine la micul dejun vor consuma mai puţine calorii pe parcursul zilei.

Nuci

Nuca este un alt aliment datorită căruia o persoană poate mânca mai puţin. Nucile sunt alimente foarte bune pentru controlul apetitului, pentru că sunt bogate în grăsimi nesaturate sănătoase, proteine şi fibre. Cele trei elemente nutritive încetinesc digestia şi reglează zahărul din sânge atunci când sunt combinate cu carbohidraţi ca fructe, fulgi de ovăz sau orez brun.

Avocado

A consuma jumătate de avocado în timpul prânzului ar putea contribui la obţinerea senzaţiei de saţietate pentru restul după-amiezii, potrivit unui studiu publicat în Nutrition Journal. Femeile care au consumat avocado s-au simţit cu 22% mai satisfăcute, iar dorinţa de a consuma gustări trei ore mai târziu a fost cu 24% mai mică decât dacă nu ar fi mâncat avocado.

Murături

Murăturile sau alte alimente fermentate au acizi graşi cu lanţ scurt, cunoscuţi sub numele de SCFA, şi o cercetare recentă a arătat că aceştia contribuie la consolidarea legăturii dintre intestin şi creier. Acizii stimulează producţia de hormoni care traversează bariera hemato-encefalică şi îmbunătăţeste semnalele apetitului. Alimentele fermentate ajută, de asemenea, la digestie.

Ardei iute

Studii recente au arătat că adăugarea unei linguriţe de ardei iute la fiecare masă contribuie la creşterea senzaţiei de saţietate.

Ciocolată neagră

Ciocolata neagră poate ajuta la reducerea tensiunii arteriale şi contribuie la protejarea inimii şi a creierului. Ciocolata neagră este mai consistentă decât ciocolata cu lapte, astfel că organismul nu va mai simţi nevoia de a consuma alte gustări, fie ele dulci ori sărate.

Apa

Dacă o persoană nu consumă suficientă apă şi nu este bine hidratată ar putea avea impresia că îi este foame. Acest lucru se întâmplă pentru că simptomele foamei sunt asemănătoare cu cele ale deshidratării şi anume energie scăzută, reducerea funcţiilor cognitive şi dispoziţie proastă.

Lactate

Potrivit unui studiu publicat în jurnalul Appetite, persoanele care beau zer bogat în proteine mănâncă cu 18 procente mai puţin peste două ore decât persoanele care au consumat o băutură cu carbohidraţi.

Păpădia – proprietăţi curative. Tratamente naturiste cu păpădie: Cura de tulpini de păpădie • Infuzia de păpădie • Decoct din păpădie • Extract fluid din păpădie şi hrean • Tinctură din păpădie şi hrean • Siropul de păpădie • Băi terapeutice cu păpădie

Aşa cum îi stă bine unui om gospodar, primăvara încep muncile agricole pentru cei care au o mică grădină în spatele casei. Bineînţeles, primele care apar şi unde trebuie şi unde nu trebuie, mai ales unde nu trebuie, în toate cotloanele, sunt păpădiile. În verdele crud al ierbii aceste pete de culoare galbenă sunt o încântare pentru ochi, un blestem pentru grădinari, dar un miracol pentru sănătate. Cartea de vizită Păpădia este o plantă erbacee perenă cu rădăcină pivotantă lungă, viguroasă, de 12-20 cm, datorită căreia e denumită în China “cuiul pământului”, cu frunze lungi, crestate şi cu flori galbene grupate în capitule.

Este o excelentă sursă de minerale, fier, cupru, potasiu, fosfor (0,5% – conţine mai mult fosfor decât spanacul şi varza), calciu (1,6%) şi magneziu, vitaminele A, B1, C, D, un principiu amar, taraxacina, flavonoide, fitosteroli, acizi (cafeic, silicic, palmitic, oleic) şi taninuri. Istoric De secole, preparatele pe bază de păpădie sunt indicate în caz de dischinezii biliare, dispepsii, colopatii, hepatite acute şi cronice, ciroză hepatică, litiază biliară, microlitiază renală, detoxifiere, reumatism, ulcere aftoase, gastrită.

Despre Theseu, cel mai cunoscut erou atenian din mitologia greacă, se spune că ar fi dorit, după ce a ucis Minotaurul, o salată de păpădie pentru a-şi reface forţele. Legendele mai spun că în Atlantida păpădia era folosită şi ca aliment, dar şi terapeutic, pentru proprietăţile ei tonice. Păpădia a fost una dintre plantele medicinale cele mai cunoscute şi mai utilizate de-a lungul istoriei.

Primele informaţii scrise despre păpădie le avem de la medicii arabi din secolele X şi XI, care o considerau un fel de andivă sălbatică. Era mult preţuită de indienii americani, care o foloseau ca tonic amar, cicatrizant pentru răni şi arsuri şi ca aliment. În perioada medievală era consumată în Europa sub formă de salată, dar medicii menţionau şi proprietăţile ei sedative şi diuretice, francezii chiar au numit-o ”pisse-en-lit” (pipi-n pat), iar Lyle, unul din primii herbologi americani, o descria ca fiind relaxantă, stimulentă hepatic şi având o lentă acţiune diuretică.

Citeşte şi: Muşeţelul plantă medicinală • Muşeţelul întrebuinţări şi proprietăţi • Preparate din muşeţel • Proprietăţi terapeutice

Cura de tulpini de păpădie Tulpinile de păpădie ajută la revitalizarea celor veşnic obosiţi şi bolnăvicioşi. Aceste tulpini, odată ajunse în stomac, îmbunătăţesc sucul gastric, curăţindu-l de substanţele care se depun de-a lungul timpului şi care îngreunează buna funcţionare. Tot aceste tulpini de păpădie consumate pe o perioada de 30- 40 zile, acum primăvara, când sunt fragede şi zemoase, sunt un remediu invizibil pentru cei care suferă de artrită şi reumatism.

Preparate pentru uz intern Infuzie de păpădie. Pregătită corect, infuzia reprezintă un adevărat elixir pentru ficat şi rinichi, un depurativ natural al întregului organism, contribuind eficient la eliminarea toxinelor. Se obţine amestecând 10 g (2 linguriţe) de plantă uscată (partea aeriană alcătuită din frunze) şi 250 ml apă (o cană). După ce a dat în clocot, vasul se acoperă şi preparatul se lasă la infuzat, în repaus, 10 minute.

La final, se strecoară şi poate fi băut. Important este să nu îndulcim ceaiul cu zahăr. Dacă totuşi, gustul ni se pare neplăcut, putem folosi mierea de albine sau zahărul brun. Doza recomandată este de două căni pe zi, una dimineaţa, pe stomacul gol, şi seara înainte de culcare. O cură de trei săptămâni va avea efecte benefice asupra întregului organism, acţiunea sa fiind vizibilă şi la nivelul pielii, care va deveni mai fermă şi mai fină.

Filtrele de detoxifiere ale organismului sunt numeroase: pielea (prin transpiraţie), plămânii (prin respiraţie), aparatul renal (prin urinare) şi, nu în ultimul rând, tubul digestiv (prin defecaţie), care este a patra cale de eliminare a toxinelor din organism. În afecţiunile renale de natură infecţioasă se recomandă cura cu infuzie de păpădie şi administrarea de pilule cu albastru de metilen. Pilulele cu albastru de metil au reprezentat în trecut principala terapie în afecţiunile renale de natură infecţioasă. Din păcate, această terapie a fost înlocuită, nu cu cel mai mare succes, de antibiotice.

Citeşte şi: Boli ce pot fi prevenite cu ceapă • Tratamente interne cu ceapă • Tratamente externe cu ceapă • Remedii din ceapă

Decoct din păpădie. La o cană cu apă (250 ml) se pun două linguri (30 g) de rădăcină de păpădie uscată şi mărunţită. Preparatul se fierbe la foc mic, timp de 15 minute, completându-se treptat apa care se evaporă. După ce se filtrează, poate fi păstrat la frigider cel mult două zile. Doza recomandată este de 30 ml (2 linguri), de trei ori pe zi, înainte de fiecare masă. Cura se ţine vreme de trei săptămâni şi poate fi reluată după o săptămână de pauză. Tratamentul cu decoct de rădăcină de păpădie contribuie semnificativ la normalizarea circulaţiei sângelui şi a ritmului cardiac şi este un valoros tratament adjuvant în ciroza hepatică, cistită şi dereglări ale glandei tiroide. Decoctul are ca efect şi eliminarea calculilor renali (cunoscutele pietre la rinichi), fiind un bun diuretic.

Extract fluid din păpădie şi hrean. 100 g rădăcină de păpădie uscată se fierb într-un litru de apă până când volumul acesteia scade la jumătate (500 ml), apoi se adaugă 10 g hrean ras. După răcire, se filtrează, iar poţiunea poate fi păstrată la frigider aproximativ 5 zile. Doza optimă este de 60 ml (4 linguri) de trei ori pe zi, timp de o săptămână. Concentratul este indicat mai ales celor care suferă de bronşită cronică, boli intestinale sau afecţiuni reumatice.

Tinctura de păpădie. Se obţine din 20 g de rădăcină uscată de păpădie şi 100 ml alcool alimentar de 70 de grade, folosind metoda generală de preparare a tincturilor: componentele se lasă la macerat timp de 10 zile, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Apoi se filtrează şi se lasă la decantat încă 6 zile. Se păstrează în sticluţe cu dop picurător. Se poate păstra un an de la data preparării.

Tinctură din păpădie şi hrean. 20 g de rădăcină de păpădie uscată şi 10 g hrean ras se pun într-un borcan cu filet, iar deasupra se toarnă 100 ml alcool alimentar de 70 de grade. Borcanul se închide ermetic şi preparatul se lasă la macerat 10 zile, timp în care trebuie agitat de 3-4 ori pe zi. După această perioadă, se filtrează şi se pune la decantat, în frigider, încă 6 zile. În final, se filtrează din nou, iar tinctura rezultată se păstrează în sticluţe de culoare închisă.

Preparatul poate fi păstrat un an după obţinere. Pentru tratament sunt indicate 20-30 de picături, dizolvate în apă, de 2-3 ori pe zi, înainte de fiecare masă. Cura se ţine două sau trei săptămâni şi, dacă este necesar, se reia ori de câte ori este nevoie. Asocierea păpădiei cu hreanul aduce un plus de sănătate organismului, prin desfundarea căilor respiratorii, ceea ce duce la mai mult oxigen în sânge şi o mai bună funcţionare a inimii. Astfel, tinctura mixtă are un efect benefic asupra tuturor organelor-cheie: plămâni, ficat şi rinichi.

Preparatul acţionează eficient în stimularea bilei leneşe, atât păpădia, cât şi hreanul, având drept efect mărirea volumului de bilă secretată. Cu un puternic rol antiinflamator, licoarea are efecte benefice şi asupra celor care suferă de reumatism sau artrită, fiind totodată şi un antiseptic de elită, care ucide şi elimină bacteriile, contribuind la regenerarea ţesuturilor. Este recomandată în curele de slăbire şi mai ales celor care se luptă cu obezitatea, dereglări ale glandei tiroide, indigestie sau retenţie de apă în organism. În afecţiunile renale, tinctura de păpădie şi hrean, uşor de preparat în orice gospodărie, se poate asocia cu pilulele cu albastru de metil, ambele potenţându-se reciproc.

Citeşte şi: Ghimbirul proprietăţi • Ghimbirul afrodisiac • Reţete cu ghimbir • Ceaiul de ghimbir

Poţiune tonifiantă pentru ficat şi rinichi. 15 g de rădăcină uscată de păpădie (aproximativ o lingură), 30 g de rădăcină uscată de cicoare (aproximativ 2 linguri), 15 g de boabe de ienupăr se amestecă într-un vas emailat, care se pune pe foc, iar peste plante se toarnă 1 litru de apă. Ingredientele se fierb 15 minute, apoi lichidul se strecoară. Licoarea poate fi păstrată în frigider, doza recomandată fiind 30 ml (două linguri) de trei ori pe zi. Este indicată mai ales atunci când toxinele din organism s-au concentrat şi cristalizat sub formă de piatră la nivelul ficatului ori rinichilor. Poţiunea este recomandată şi celor care suferă de diabet, principiile active din ienupăr având rolul de a reduce nivelul zahărului din sânge şi a stimula diureza. Atenţie, preparatul nu este recomandat celor care suferă de afecţiuni renale grave, deoarece ienupărul poate produce iritarea rinichilor.

Elixir din păpădie şi condimente. 30 g de rădăcină de păpădie, 30 g de rădăcină de pătrunjel, 15 g de rădăcină de ghimbir, 15 g de rădăcină de lemn dulce se amestecă într-un vas emailat, cu o lingură de lemn, iar deasupra se toarnă 2 litri de apă şi se pune pe foc. Mixtura este lăsată să fiarbă până când cantitatea de apă se reduce la jumătate (1 litru), apoi se strecoară şi este păstrată în frigider.

Doza recomandată este de 50 ml (un păhărel), de 3 ori pe zi, cu 15 minute înainte de fiecare masă. Pentru efecte optime, cura se ţine 7 zile. Îmbinarea celor patru plante contribuie la sănătatea întregului organism, de la fluidizarea sângelui până la tonifierea sistemului nervos şi a sistemului muscular. Elixirul este indicat pentru a combate stările de greaţă şi indigestiile, ameliorând cu succes simptomele inflamaţiilor gastrice.

Siropul de păpădie. Se prepară din toată planta (cu tot cu rădăcină), culeasă cu grijă să nu se rupă pentru a nu lăsa să se scurgă latexul, conservând principiile active ale plantei. Se spală bine cu apă rece, apoi se toacă mărunt şi se pune într-un borcan cu tot cu latexul scurs, cu mai mult de jumătate miere de albine, amestecând bine conţinutul. Se acoperă şi se lasă la macerat 2 săptămâni, apoi se consumă câte 1-2 linguriţe de 2- 3 ori pe zi timp de 2- 3 săptămâni, fiind benefic pentru afecţiunile tubului digestiv şi bolile hepato-biliare. Reţete pentru uz extern

Băi terapeutice. Păpădiile sunt o bună ocazie de relaxare, dar şi de eliminare a toxinelor, pielea fiind unul dintre filtrele de dezintoxicare ale organismului. Se prepară mai întâi o infuzie concentrată din 300 g de păpădie uscată şi doi litri de apă. După ce a dat în clocot, fiertura se mai lasă la foc mic încă 20 de minute, se filtrează şi poate fi turnată în apa din cadă. Îmbăierea durează aproximativ un sfert de oră şi este recomandată de 2-3 ori pe săptămână. Băile cu păpădie alină durerile reumatice şi articulare, fiind recomandate şi pentru calmarea iritaţiilor pielii, produse de afecţiunile dermatologice.