Spanacul – virtuţile curative ale primăverii

Spanacul – virtuţile curative ale primăverii

Primăvara este sezonul ideal pentru a adopta o dietă cât mai… verde, iar una din vegetalele care trebuie introduse neapărat în alimentație este spanacul. Celebrul elixir al lui Popeye nu a devenit chiar degeaba erou de film. Când bătrânul matroz scoate conserva şi o toarnă pe gât, în ea se află depozitată o energie uluitoare, care efectiv umflă muşchii şi dă fiori.

Rar găsim în natură vreo altă plantă care să stimuleze aşa de rapid procesul de creştere şi de regenerare al organismului. Foarte gustos ca mâncare (tras în unt şi aromat cu usturoi), spanacul îşi lasă însă puterile-n sucuri, recomandate acum, primăvara, când planta e tânără şi fulgeră de atâtea vitamine şi energii. 300 de grame de spanac vă pot salva viaţa! Acesta este pragul de la care frunzele gustoase şi verzi se transformă din aliment în medicament, declanşând în organism procese intense de vindecare.

Statutul de medicament, spanacul îl capătă în Eu¬ropa doar la începutul secolului al XX-lea, când cercetătorii au descoperit bogăţia de magneziu, potasiu şi vita¬mine din frunzele sale. Când copiii nu vor să își manânce spanacul, părinții spun: ”Este foarte bun pentru tine și te va face puternic, la fel ca Popeye Marinarul!” Studii recente au confirmat efectele pozitive ale spanacului asupra rezis¬tenţei fizice şi a forţei musculare, mitul lui Popeye având, deci, un sâmbure de adevăr.

Citește și: Florile de salcâm – mai mult decât frumos mirositoare!

 

Cartea de vizită

Spanacul este o plantă legumicolă şi medicinală, anuală, originară din Asia Mică. Are o rădăcină fusiformă şi o tulpină dreaptă, care nu prea trece de 30 cm înălţime. Frunzele spanacului, partea comestibilă, hrănitoare, dar şi medicinală, au peţiolul lung, formă de săgeată şi ovat-alungită, sunt cărnoase şi au culoarea verde închis. Ele conţin clorofilă în cantitate mare, alături de acid folic, vitamina B1, B2, B6, B9, PP, C, E şi K, caroten, protide, lipide, glucide, mucilagii, luteină, fier, precum şi o substanţă specifică numită spinacină.

Preparate din spanac

Istoria spanacului ca hrană şi remediu începe în urmă cu 3000 de ani, în străvechea Persie, unde a fost cultivat pentru prima oară. De la perşi, spanacul a fost preluat de chinezi şi indieni, care l-au transformat în feluri de mâncare extrem de rafinate, „exportându-le” mai apoi în lumea arabă, de unde au ajuns în bucătăria occidentală, odată cu invazia mau¬rilor în Spania.

*Salata de spanac. Două mâini de frun¬ze şi tulpini foarte fragede se curăţă bine de impurităţi, apoi se clătesc în mai multe ape. După spălare, frunzele şi tulpinile se toacă fin, pe o planşetă de lemn, iar apoi se adaugă puţină sare, puţin suc de lămâie şi ulei de măs¬¬line. Se mai pot adăuga şi câteva frunze de pătrunjel şi leuştean, pentru aromă, şi sa¬lata-i gata, putând fi consumată în cantităţi mari, pentru că este foarte bine tolerată de stomac.

*Sucul de spanac. În vasul mixerului electric se pune o mână de frunze de spanac, de un verde cât mai viu, bine spălate şi cură¬ţate şi fără porţiuni uscate, şi un pahar (200 de mili¬litri) de apă plată sau apă de izvor. Se mărunţeşte plan¬ta foarte bine (vreme de aproximativ două minute), după care se adaugă imediat 1-2 linguriţe de suc de lămâie, pen¬tru gust şi pentru prevenirea oxidării prin¬cipiilor ac¬ti¬ve. Se consumă sucul astfel obţinut, nefil¬trat, cât mai repede, aşa încât să aibă maximum de proprietăţi curative.

*Spanacul fiert. Se recomandă atunci când, din cauza sensibilităţii gastro-intestinale, nu putem consu¬ma frunzele sale proaspete. Se obţine astfel: trei-patru mâini de spanac se curăţă şi apoi se spală în mai multe ape, după care se pun la fiert la foc iute, în apă cât să le cuprindă. Când frunzele au devenit moi şi uşor co-mestibile, zeama rezultată în urma fierberii se scurge într-o cană, iar la frunzele de spanac rămase se adaugă sare după gust, puţin ulei de măsline şi suc de lămâie. Se consumă cald, iar pentru un gust mai bun se poate pune puţin unt, piper şi chiar smântână, căpătând astfel o forţă calorică mai mare şi devenind un fel de mâncare principal.

Tratamente cu spanac

*Spanacul şi detoxifierea. Frunzele sale proaspete, de o culoare verde foarte închisă, sunt foarte bogate în clorofilă, cel mai blând şi mai puternic agent de detoxifiere cunoscut. Ingerate zilnic, cantităţile mari de clorofilă atrag, ase¬menea unui magnet, metalele grele şi radioactive din organism, ajutând la eliminarea lor în mod natural. Clorofila este supranumită şi sângele ver¬de, deoarece are o structură foarte asemă¬nă¬toare cu cea a hemoglobinei, dar şi pentru că aju¬tă la eliminarea din sânge a radicalilor liberi, a unor otrăvuri periculoase, cum ar fi pesticidele, con¬servanţii şi coloranţii din alimente. De ase¬menea, ajută la eliminarea din organism a unor substanţe care intră în compoziţia detergenţilor şi a maselor plastice şi care au un efect hormonal nefast.

Pentru a beneficia la maximum de efectele clo¬rofilei, se consumă salată de spanac în cantităţi cât mai mari, cu ulei de măsline, care-i potenţează acţiu¬nea. Două porţii de salată de spanac, fiecare având aproximativ 150 de grame, consumate zilnic, vreme de 14 zile, ajută la o detoxifiere amplă a organismului, protejându-l de bolile cu substrat hormonal ori nervos, dar şi de bolile autoimune.

*Spanacul şi bolile cardiovasculare. Frunzele de spanac, atât cele consumate sub formă de salată, cât şi cele fierte, sunt foarte bogate în potasiu şi magneziu, minerale care reglează în mod natural tensiunea arte¬rială. Apoi, vitaminele pe care le conţine spanacul crud întăresc pereţii vaselor de sânge şi previn apariţia accidentelor vascu¬la¬re cerebrale. Nu în ulti¬mul rând, spanacul ajută la ţinerea sub control a colesterolului, prevenind astfel apariţia arteritei obliterante, a arteriopatiilor în general şi a infarctului miocardic.

Este important şi efectul spanacului de reducere a greutăţii corporale, element de primă importanţă în prevenirea şi combaterea bolilor de inimă. Având foar¬te puţine calorii, fiind bogat în fibre alimentare şi substanţe cu efect diuretic, spanacul – consumat mai ales în cure – este un excelent ajutor pentru slăbit.

*Spanacul şi diabetul. Cura cu salată de spanac, din care se con¬sumă câte 300 de grame pe zi, este un adevărat medicament antidiabetic, netoxic şi cu o acţiune extrem de complexă. Cercetătorii au descoperit în frunzele sale o substanţă (acidul alfa-lipoic) care are două efecte de primă importanţă în lupta împotriva diabetului: 1. Reduce nivelul zahărului din sânge, încetinind procesele de absorbţie ale acestuia din alimente. 2. Scade re¬zistenţa organismului la insulină, ceea ce în¬seam¬nă că pancreasul nu va mai fi supraso¬li¬citat

Efectul curei cu spanac în tratamentul dia¬betului de toate tipurile este impresionant. La diabetul de tip 2, ajută la reducerea medicaţiei specifice, stopând evoluţia bolii. La diabetul de tip 1, cura cu spanac, asociată cu consumul unor alimente cu indice glicemic sc㬬zut, ajută la reducerea do¬zelor de insulină, previne apari¬ţia complicaţiilor bolii şi creşte speranţa de viaţă. Cercetătorii au mai descoperit faptul că acidul alfa-lipoic din spanac previne şi ajută la ameliorarea neuropatiilor diabe¬tice.

*Spanacul şi forma fizică. Un consum de 300 de grame de spanac pe zi îmbunătăţeşte oxigenarea celulară cu aproxi¬mativ 5%, crescând forţa musculară şi rezistenţa la efort. Efectul a fost constatat atât în cazul atleţilor, cât şi în cazul persoanelor care depun un efort fizic nor¬mal. Interesant este că oxigenarea celulară se îmbu¬nătăţeşte nu după 3 secunde, cât îi lua lui Popeye pentru a deveni un super-erou, ci după 3 zile, ceea ce este – totuşi – un efect foarte rapid pentru un remediu 100% natural.

*Spanacul şi întinerirea. Frunzele verzi ale spanacului conţin o sumedenie de substanţe extrem de folositoare pentru menţinerea tinereţii şi, nu în ultimul rând, a frumuseţii. De pildă, câteva dintre vitaminele şi oligoelementele pe care le conţine sunt un puternic stimulent al producţiei de co¬lagen, acesta fiind cel care dă elasticitate şi fermi¬tate pielii, unghiilor şi ţesuturilor elastice, în general. Apoi, spanacul ajută la menţinerea coloraţiei nor¬male şi a rezistenţei firelor de păr, prevenind încărunţirea, pierderea rezistenţei şi a stră¬lucirii lor.

Asupra oaselor, un efect extrem de benefic îl au vitamina K şi siliciul natural conţinute de spanac, care ajută la menţinerea şi la redobândirea densităţii lor normale, prevenind şi ameliorând, astfel, osteo¬poroza.

*Spanacul, întăritor în regimul alimentar al copiilor, bătrânilor şi convalescenţilor. Se bea un pahar de suc pe zi, înainte de masa principală. Dacă provoacă inapetenţă sau o uşoara stare de greaţă, se iau 1-2 felii de grapefruit sau lămâie.

*Spanacul în depresii fizice şi nervoase. Se bea un pahar de suc de spanac în fiecare dimineaţă. În amestecul lăsat la macerat se pun şi 2-3 vârfuri de cuţit de cimbru, iar macerarea se va face 4-5 ore.

Precauţii şi contraindicaţii

Nu se va consuma de către pacienţii bolnavi de reumatism, gută, hepatită, pietre la rinichi sau vezică, inflaţii gastrice şi intestinale sau artrită, deoarece conţine acid oxalic, contraindicat în aceste afectiuni (din cauza oxalatţilor de potasiu şi calciu).

Atenţie! Dacă în timpul preparării frunzele de spanac îşi schimbă culoarea din verde proaspăt în verde spre galben, atunci el devine dăunător şi nu trebuie consumat.

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---