Rămâi conectat

Societate

Schimbarea e singura care mai poate salva Partidul Democrat Liberal Alba

Publicat

în

În anul 2008 Partidul Democrat a reuşit un scor electoral istoric, graţie unei echipe bine sudate şi a unui program economic şi politic bine articulat, care a respectat în mod direct interesele unui grup imens de interese: grupul numit poporul român. În 2008-2009, după o muncă grea şi istovitoare, cu o echipă din ce în ce mai dezbinată, am reuşit să obţinem un rezultat mulţumitor, însă a fost semnalul încă de atunci că Partidul Democrat Liberal, atât la nivel naţional cât şi la nivel judeţean trebuie să schimbe ceva: atitudinea şi abordarea.
Orice partid politic fără oameni eficienţi şi devotaţi este sortit pieirii. Cu atât mai mult însă în momentul în care nu este în pas cu timpurile prin care trece, cu provocările sociale, economice şi mai ales politice la care este supus. Pentru organizaţia judeţeană Alba a PD-L a venit această perioadă, în care noii membri ai acestui organism ar trebui să luăm o decizie care să ne asigure că în 2012 la nivelul judeţului Alba nu vom rămâne nişte figuranţi în rezultatele finale ale alegerilor locale şi parlamentare.
Niciodată PD-L la nivel naţional nu a stat mai rău ca acum în ceea ce înseamnă încrederea în rândul populaţiei şi niciunul dintre noi, cei care am repurtat victorii însemnate, fie că vorbim de consilii locale, primării sau Consiliul Judeţean Alba, nu mai putem fi de acord ca la nivelul judeţului Alba să fie păstrată aceeaşi lipsă de atitudine şi poziţionare în lupta politică din partea celor care răspund de organizarea acestui partid.
Pe 5 februarie însă totul se poate schimba, dacă vom înţelege că PD-L Alba nu mai poate fi organizat de la Bucureşti sau în câte un week-end. Singura modalitate de a schimba această stare de fapt care ne nemulţumeşte însă pe cei mai mulţi dintre noi, membrii PD-L, este să acceptăm că avem nevoie de o serie de schimbări şi de curajul de a investi în TINERI.
PD-L Alba a devenit o organizaţie atipică şi neperformantă. Atipică dacă ne gândim la numărul imens de tineri politicieni de perspectivă pe care îi avem, dar cărora le interzicem în diverse moduri accederea şi afirmarea politică. Iar dacă ne gândim la cum actuala conducere organizatorică a abordat ultimele alegeri locale din Sohodol şi Roşia de Secaş, atunci în mod evident putem spune că PD-L Alba a devenit unul neperformant.
Împreună însă putem schimba radical imaginea acestui partid şi putem reface o echipă în care cetăţenii acestui judeţ se pot încrede din nou. Totul depinde însă doar de maturitatea de a renunţa la jocurile de culise şi de a înţelege că în viaţa unui partid vine un moment în care este obligatorie schimbarea şi investiţia într-o clasă politică tânără şi performantă. Mă mândresc cu faptul că la Sebeş am reuşit să creez în jurul meu o echipă de astfel de politicieni tineri şi entuziaşti, care alături de colegii noştri cu o bogată experienţă administrativă şi socială am dovedit întregului judeţ că se poate.
Ştim cum să facem o construcţie politică şi faptul că la Sebeş am adus PD-L de la un scor de 15% la 53% este cea mai puternică dovadă în acest sens. Pentru a avea rezultatele pe care ni le dorim însă, trebuie să fim conştienţi că fără o schimbare marcantă nu vom putea face faţă provocărilor din 2012. Fără a organiza în permanenţă şi nu doar la sfârşit de săptămână activitatea politică a organizaţiei judeţene, rezultatele pe care ni le dorim nu se vor confirma. Şi, mai ales, fără a investi în tinerii noştri politicieni, acest partid va muri câte puţin la fiecare ciclu electoral până vom ieşi de pe podiumul politicii judeţene.
Pe 5 februarie îmi asum o răspundere majoră pentru a pune bazele unui partid viu şi performant, în care oamenii să fie răsplătiţi pe măsura muncii, productivităţii şi performanţelor sale.
Pe 5 februarie vă propun o SCHIMBARE majoră, o nouă atitudine, o nouă abordare! Pentru că ÎMPREUNĂ VOM ÎNVINGE!
Adrian BOGDAN, preşedinte PDL Sebeş, candidat pentru funcţia de secretar general al PDL Alba

Publicitate

Opinii - Comentarii

20 septembrie 1974: Este inaugurat Transfăgărășanul, „metroul munților”. Peste 50.000 de civili și militari s-au luptat cu natura, timp de patru ani

Publicat

în

20 septembrie 1974: Este inaugurat Transfăgărășanul, „metroul munților”. Peste 50.000 de civili și militari s-au luptat cu natura, timp de patru ani

Între 1970 și 1974, mii militari și civili s-au luptat cu natura pentru construirea a ceea ce a devenit șoseaua circulabilă, aflată la cea mai înaltă altitudine din România, 2.042 m, inaugurată oficial pe 20 septembrie 1974.

În 1968, după invadarea Cehosolovaciei, Nicolae Ceaușescu și-a dorit realizarea unui drum strategic, care să lege Muntenia de Ardeal. Astfel, specialiștii au fost trimiși să studieze la fața locului posibilitatea construirii unei căi de acces care să taie Munții Mehedinți și pe cei ai Cernei, astfel încât, în cazul unui atac, armata să aibă mai multe variante de a ajunge în Transilvania. După câteva luni, în 1969, planurile s-au schimbat și a apărut ideea unui drum peste Munții Făgăraș, un drum național cu două benzi.

Pe 10 martie 1970, soldatul Gheorghe Epure a deschis, cu escavatorul, drumul pentru punctul de plecare al Transfăgărășanului.

Electrica Furnizare Discount

Acesta a fost momentul în care a început o lungă și anevoioasă confruntare între om și natură. Peste 50.000 de civili și militari, târnăcoape, răngi, lopeți, materiale explozive, frânghii, centuri de siguranță și buldozere au luat cu asalt muntele, potrivit tvr.ro.

Pentru realizarea lui au fost săpați 41.000 metri cubi de piatră și au fost folosite 6000 t de dinamită, 3.500 t ciment, 90 t oțel beton, 4.100 m de țeavă, 24.000 de ancore, 130 t plase sudate.

Tunelul Capra – Bâlea Lac este cel mai lung tunel rutier din România (887 m) cu o singură bandă de 6 m lățime și un trotuar de 1 m lățime, este iluminat electric și ventilat natural. Galeria are o înălțime de 4,40 m.

Este cu atât mai special, cu cât, în cei patru ani cât a durat realizarea lui, mulți civili li militari au murit sub bolovani, sub maluri de pământ surpate, în prăpăstii sau sub poduri prăbușite.

Un astfel de eveniment nefericit a avut loc pe 8 iulie 1970, când, sub podul de peste pârâul Alunișului, au murit caporalul Cornel Florea Munteanu, sergentul Damian Dimitrie Laza, Gheorghe Elena Ursu, soldat Vasile Pavel Negrea, soldat Ilie Sanda, fruntaș Nicolae Alexandru Turtuba, fruntaș Simion Cut. În urma unei ploi torențiale, natura dezlănțuită a luat cu ea cele șapte vieți.

Pe 2 august 1971, soldatul Vasile Condor ajungea cu buldozetul la Lacul Bâlea – primul buldozerist care a lucrat la cota 2.000.

Poveștile despre sacrificii, lacrimi și pierderi de vieți omenești sunt strânse în multe cărți, una dintre ele scrisă chiar de un localnic din Arefu, Dodica Dobrin – „Legende din satul soarelui – Locuitorii din împărăția norilor”. El a fost singurul fotograf care a importalizat lucrările la Transfăgărășan, „metroul munților”.

Sursa: activenews.ro

Citește mai mult

Opinii - Comentarii

20 septembrie 1866: S-a născut marele poet transilvănean George Coșbuc

Publicat

în

20 septembrie 1866: S-a născut marele poet transilvănean George Coșbuc

George Coşbuc (n. 20 septembrie 1866, Hordou, comitatul Bistriţa-Năsăud, azi Coşbuc, judeţul Bistriţa-Năsăud; d. 9 mai 1918, Bucureşti) a fost un poet, critic literar, ocazional şi traducător român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916.

Poezia sa aparţine patrimoniului cultural naţional şi, deşi este considerat un poet care a scris poezii care se recitau la serbările şcolare sau populare, creaţia sa îl recomandă drept un autor clasic al literaturii române, un om cu un gust literar desăvârşit şi un autor canonic, care nu poate lipsi din manualele şcolare nici în ziua de azi. A dus, de asemenea, o prodigioasă activitate de iluminare a ţăranilor, e un precursor al mişcării poporaniste şi un tehnician desăvîrşit al prozodiei, folosea o gamă foarte variată de picioare metrice şi de ritmuri, de la cele ale poeziei populare la terza rima.

A dat o versiune completă a operei lui Dante, „Divina comedie”. A tradus foarte mult din lirica străină şi a adaptat prin localizare la sufletul şi mediul ţărănesc „Eneida” şi „Odiseea” („Iliada” a fost tradusă de contemporanul său, George Murnu) şi a introdus specii ale poeziei orientale, cum ar fi gazelul, în poezia română. Toate aceste calităţi îl recomandă pentru poziţia pe care o ocupă, de autor clasic, dar mai ales simţul echilibrului şi faptul că a scos în evidenţă partea solară, idilică, a sufletului ţăranului român.

Electrica Furnizare Discount

Despre începuturile sale literare George Coşbuc mărturiseşte: „Cea dintâi poezie am publicat-o la vârsta de 15 ani într-o foaie pedagogică din Ardeal. N-o mai am şi nici nu ştiu ce era, însă îmi amintesc ca a fost o poezie de dragoste. Am publicat apoi fel de fel de încercări prin toate foile ardeleneşti.” După cum însuşi a mărturisit-o, Coşbuc intenţiona să realizeze o epopee, astfel încât „baladele” şi celelalte poeme luate din „poveştile poporului” pe care le-a scris, să capete „unitate şi extensiune de epopee”. Deşi nerealizată pe deplin, cele mai izbutite poeme ale sale se încadrează într-o viziune unitară, alcătuind o monografie epico-lirică a satului românesc. Regăsim în creaţia sa natura românească, muncile câmpeneşti, datinile ataşate marilor momente ale existenţei, erotica ţărănească, revolta ţăranului, experienţa tragică a războiului, momente din istoria poporului român.

În descrierea naturii, deosebindu-se de V. Alecsandri (cel dintâi pastelist remarcabil în evoluţia liricii româneşti), la Coşbuc obiectul evocării e omul pământului, peisajul având funcţia de a-i oferi acestuia cadrul de manifestare, în tradiţia poemelor lui Vergiliu şi ale lui Hesiod, cu ale sale „Munci şi zile”. G. Coşbuc închină fiecărui anotimp măcar câte o poezie, spectacolul lumii rurale relevând cadrul existenţial şi unele dintre îndeletnicirile ţărăneşti tipice („Noapte de vară”, „Vara”, „În miezul verii”, „Iarna pe uliţă”). Natura este plastică şi, de obicei, evocatoare de tablouri cu contururi exacte, exprimând puternice stări sufleteşti. Viziunea artistică din „Balade şi idile” este unitară, poemele impunându-se prin prospeţime şi prin optimism, în legătură intimă cu mentalitatea ţărănească, ale cărei ipostaze fundamentale le stilizează. Idilele sunt caracterizate printr-un lirism discret, în viziune obiectivată epic sau dramatic.

Poetul surprinde în scene de o graţie firească semnele tulburării erotice, jocurile şi capriciile iubirii, farmecul vârstei incerte, între o candoare sufletească şi o instinctivă tactică erotică. Imaginea, esenţializată, a psihologiei şi a comportamentului erotic este recompusă prin reacţiile, gesturile şi replicile eroilor. Se detaşează din idile o anume simplitate a situaţiilor, extrase dintr-un cotidian ţărănesc, stilizat cu graţie şi simplitate. Dovadă a unei înzestrări clasice temperamentale, înclinată spre lumea obiectivă şi nu spre atmosfera subiectivă, vocaţia poetului în descrierea naturii este desenul, în forma unor notaţii simple, neutre sub raport artistic, dar de o mare siguranţă şi expresivitate în mobilitatea percepţiei. Coşbuc a păstrat spiritul autentic românesc în balade, prin prezentarea momentelor nunţii („Nunta Zamfirei”) sau prin viziunea asupra morţii („Moartea lui Fulger”). Experienţa tragică a războiului, momentele din istoria naţională şi revolta ţăranului apar în sinteze poetice, reprezentative pentru psihologia noastră etnică şi a filosofiei implicate în atitudinea românească în faţa vieţii şi a morţii. Coşbuc a creat o operă de sensibilitate românească, sinteză de autentică şi originală substanţă poetică şi artistică.

În şedinţa din 13/26 mai 1916, sub preşedinţia lui Iacob Negruzzi, Secţiunea literară a Academiei Române hotărăşte cu 4 voturi din 6, să-l propună pe George Coşbuc membru titular al Academiei. La 20 mai/2 iunie plenul academic, prezidat de Barbu Delavrancea, alege ca membru activ pe poetul George Coşbuc. Vorbind în numele Secţiei literare, Duiliu Zamfirescu spunea în raportul său: „Reputaţia sa literară e aşa de întinsă, încât numele său a devenit popular în toate ţările locuite de români. Primindu-l în mijlocul nostru consfinţim ceea ce opinia publică a hotărât de mult. Domnul Coşbuc a dat poporului român, în mai puţin de 25 de ani, o cantitate de muncă literară atât de considerabilă, încât numai pentru aceasta s-ar cuveni să-i deschidem uşile amândouă pentru a-l primi între noi. Dar calitatea lucrărilor sale întrece cantitatea. Poeziile sale sunt adevărate poezii şi sunt originale.”

La 24 februarie 1918, apare în revista „Scena” din Bucureşti ultima poezie a lui Coşbuc – „Vulturul”. „La 9 mai 1918, poetul George Coşbuc moare la Bucureşti. Ţara pierde un mare poet, în sufletul căruia s-au reflectat toate aspiraţiile neamului nostru…”, spunea Bogdan-Duică la înmormântarea ilustrului dispărut. La moartea lui Coşbuc, Nicolae Iorga, cel care afirmase mai demult că „poezia lui Coşbuc este de o virtuozitate extraordinară”, publică un necrolog pe care-l încheie cu următoarele cuvinte: „Cel ce a cântat toate vitejiile neamului, de la Gelu al legendei până la dorobanţii din ’77, moare fără a fi văzut cu ochii sub steag pe aceia care au onorat din nou sfântul drapel al ţării. Să lăsăm ca asupra frunţii lui palide, acum liniştite, să cadă o umbră mângâietoare a depărtatului tricolor nevăzut.”

În ziarul „Lumina”, din Bucureşti, Liviu Rebreanu publică, la 14 mai 1918, articolul „George Coşbuc”, afirmând printre altele: „Coşbuc e primul poet pe care-l dă Ardealul literaturii româneşti. Ardelean a rămas toată viaţa. Până şi în graiul viu păstrase o notă ardelenească, particulară, care îi şedea bine. Aici în ţară dragostea lui a fost pentru cele şase milioane de ţărani. Simţea o fraternitate profundă cu dânşii… A răsărit deodată, fără să-l ştie nimeni, fără să facă ucenicia cafenelelor şi bisericuţelor bucureştene. Şi a biruit împotriva tuturor celor scufundaţi în inimaţii şi neputinţe. A adus lumină, sănătate, voioşie. Scrisul lui Coşbuc trăieşte şi va trăi cât va trăi neamul românesc.”

Citește mai mult

Ştirea Ta

FOTO ȘTIREA TA| Vindecă-te, dacă poți! Micul, prea micul, dejun la Spitalul din Blaj

Publicat

în

FOTO ȘTIREA TA| Vindecă-te, dacă poți! Micul, prea micul, dejun la Spitalul din Blaj

În urmă cu două săptămâni reprezentanții Primăriei Blaj anunțau printr-un comunicat: „Veștile bune continuă pentru Blaj! Compania Națională de Investiții (CNI) a inclus pe Lista sinteză a subprogramului „Unități Sanitare” obiectivul de investiții „Construire clădire pentru secțiile Neurologie, Cardiologie, Gastroenterologie, Spitalizare zi și Izolator la Spitalul Municipal Blaj”! CNI va finanța astfel construirea unui nou corp de clădire, compus din demisol, parter și trei etaje, în curtea spitalului!”

Astăzi, Duminică, 19.09.2021, în mediul de socializare o persoană din județul Alba a postat o fotografie în care era prezentată porția de hrană a unui pacient, la Spitalul din Blaj, la micul dejun. Persoana adresează în mediul de socializare o întrebare: „Domnule, doctor, responsabil cu mâncarea, tu atât mănânci la micul dejun?”

Suma alocată pentru masa unui pacient internat în spitalele din România a fost și este un subiect extrem de discutat și dezbătut, este clar că acel cuantum alocat nu acoperă necesarul pentru o masă așa cum un om bolnav ar avea nevoie, dar de acolo până la acest tratament inuman este cale lungă, ireal de lungă, realmente sunt mai puține zeci de grame de „mâncare” per porție decât au să fie etaje la noul corp de clădire, iar despre beneficiile nutritive este de la sine înțeles că nu mai are nici un rost să discutăm.

Electrica Furnizare Discount

UPDATE: Primăria Blaj intervine pentru îmbunătățirea hranei în cadrul Spitalului Municipal

Citește mai mult

Actualitate

Știrea Zilei

Curier Județean

Știrea Ta

Politică Administrație

Sport

Monden

Opinii Comentarii

Articole Similare