Schimbarea e singura care mai poate salva Partidul Democrat Liberal Alba

Cugirul și Marea Unire. Cine au fost reprezentanții de frunte ai Cugirului la actul Marii Uniri

Locuitorii orașului Cugir s-au implicat plenar în toate evenimentele majore ale zbuciumatei stări a Transilvaniei, înscriind o pagină luminoasă în luptele purtate pentru dreptate socială, independenţă şi unitate naţională.

Cugirenii și-au adus o contribuție semnificativă la pregătirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, prin care se realiza visul românilor de pretutindeni, acela de a trăi în graniţele fireşti ale unui stat românesc independent, ideal pentru care s-au jertfit atâtea generaţii de înaintaşi.

Ca şi în celelalte părţi ale Transilvaniei şi la „poalele” Drăganei, la începutul lunii noiembrie 1918, au izbucnit revolte împotriva tuturor categoriilor de privilegiaţi, care, într-un fel sau altul, erau legaţi de imperiu austro-ungar.

Citește și: PROGRAMUL zilei de 1 decembrie 2023, Ziua Națională, la Alba Iulia

În toamna anului 1918, monarhia austro–ungară se prăbușea, iar în orașul Cugir, între 1 – 11 noiembrie 1918, puterea administrativă și locală trecea în mâna locuitorilor cugireni. În perioada amintită sunt dezarmate formațiunile de jandarmi și grăniceri, iar funcționarii aparatului administrativ local austro-ungar este înlăturat.

Consiliul Național Român, filiala Cugir, ia ființă în data de 4/5 noiembrie 1918 avându–l ca președinte pe preotul greco – catolic Ariton Migia, având în compunerea sa 24 de membri. Acesta era subordonat Consiliului Național Român central de la Orăștie condus de către Dr. Aurel Vlad.

Citește și: VIDEO Vasile Torj, patriotul de 74 de ani, din Bihor, nelipsit de la Alba Iulia, de 1 Decembrie: ”Am venit la Alba Iulia să refac drumul de acum 105 ani al celor veniți să făurească România Mare”

Forul constituia organul suprem revoluționar al tuturor românilor din Transilvania și Ungaria.

Menținerea ordinii publice și a drepturilor naționale au fost asigurate de către cele trei plutoane ale Gărzii Naționale Română formată în data de 6 noiembrie 1918, structura militară fiind condusă de către sergentul major Augustin Olariu. După alte două zile, pe 8 noiembrie 1918, drapelul național al gărzii cugirene, a fost sfințit, militarii depunând următorul jurământ de credință: „Eu gardist național Cugir, jur pe unul Dumnezeu că întrutotul voi sta la ordinul și poruncile Sfatului Național Român și cu toată puterea voi lucra pentru susținerea ordinii „.

În a doua jumătate a lunii noiembrie, se punea problema reprezentării comunei Cugir la Marea Adunare de la 1918 de la Alba Iulia.

În data de 28 noiembrie 1918, are loc „Adunarea generală a poporului din Cugir”, în urma căreia a fost semnată Adeziunea de Unire Necondiționată cu România. Actul a fost semnat de către un număr de 449 de persoane, iar din cadrul comunei Vinerea s–au adăugat alte 410 adeziuni.

Astfel actul de adeziune al orașului Cugir și a localității aparținătoare Vinerea, a fost semnat în total de către 859 persoane.

La data de 30 noiembrie 1918 „Adunarea generală a poporului din Cugir” alegea cei 5 delegați, membri ai Consiliului Național Român, care urmau să reprezinte oficial comuna Cugir la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia.

Citește și: VIDEO| Mugur Mihăiescu, de 1 Decembrie, în orașul Marii Uniri: ”Unde ai putea merge altundeva, decât la Alba Iulia?”

Astfel cei 8 delegați, membri ai Consiliului Național Român care au primit din partea forului „credinționale” (mandate cu care puteau reprezenta urbea cugireană la Alba Iulia), reprezentând păturile sociale (plugari), cercurile electorale, societăţile cultural-naţionale şi delegaţii de drept ai clerului local, au fost: Ariton Migia (președinte al Sfatului Național Român), Romul Crișan (vicepreședinte al Sfatului Național Român), Traian Lupea (notar al Sfatului Național Român), George Jibotean (membru al Sfatului Național Român), Petru Roman (membru al Sfatului Național Român), Ioan Mihu (Vinerea –proprietar, membru ales în Cercul Electoral Orăștie), Ioan Lupuțiu (stegar al delegației la Marea Unire), Ion Muntean.

Mai jos vă vom prezenta datele bibliografice ale celor opt delegați ai comunei Cugir la Marea Unire de la 1918, de la Alba Iulia.

Dr. Ioan Mihu (1854 –1927)

Funcția: proprietar Vinerea. Născut în Vinerea a urmat studiile liceale la Orăștie, apoi facultatea la Gratz (Austria) și Budapesta.
S–a stabilit la Orăștie, unde a desfășurat o vastă activitate pe linie culturală, economică și politică. A contribuit la înființarea băncii Ardeleana. S-a retras din viața politică stabilindu-se la Orăștie. A încetat din viață aici fiind înmormântat în comuna natală, Vinerea.

Anton Higia (1882 -1928)

Funcția: preot unit în Cugir
Născut în Tăuni, județul Alba, a urmat studiile liceale la Blaj și Năsăud, urmând apoi pe cele teologice la Ungvar (Ungaria). Din anul 1908, deține funcția de preot în Geoagiu și Sacărâmb, iar din anul 1913, în orașul Cugir.
A fost căsătorit cu Silvia Drăghici (1884 -1958), cu care a avut trei copii. A încetat din viață la Oradea, unde a fost și înmormântat.

Romul Crișan (1884 -1936)

Funcția: preot unit în Cugir. Originar din Cugir, a urmat studiile liceale și pe cele teologice la Seminarul Teologic de la Blaj.
A fost preot în satul Căstău (Hunedoara), și apoi în Cugir. A încetat din viață la Cugir, unde a fost și înmormântat.

Traian Lupea (1878 -1967)

Funcția: Învățător în Cugir. Originar din Cugir, a urmat studiile gimnaziale la Orăștie și pe cele pedagogice la Blaj. După finalizarea studiilor, a devenit învățător în Cugir, unde a și rămas până la sfârșitul vieții. A fost mobilizat și a participat pe front.
A fost căsătorit cu Maria Mărinț, cu care a avut 8 copii, 6 băieți și 2 fete. A încetat din viață la Cugir, unde a fost și înmormântat.

Gheorghe Jibotean (1869 -1932).

Funcția: plugar în Cugir. Originar din Cugir, unde a urmat școala primară în comună. Nu a mai urmat studiile liceale, rămânând legat de munca pământului (plugar). A fost înrolat și a participat la luptele din Primul Război Mondial.
A fost căsătorit, din această relație a avut trei copii. A încetat din viață la Cugir, unde a fost și înmormântat.

Petru Roman (1881 -1949).

Funcția: plugar în Cugir. Originar din Cugir, unde a urmat școala primară în comună. Nu a mai urmat studiile liceale, rămânând legat de munca pământului (plugar). A fost înrolat și a participat la luptele din Primul Război Mondial, având gradul de sergent. În timpul luptelor este rănit.
A fost căsătorit cu Ana Mărginean (1884 -1948), având în împreună 7 copii. A încetat din viață la Cugir, unde a fost și înmormântat.

Ioan Lupuțiu (stegar al delegației la Marea Unire din 1918)

S–a născut în Cugir, în anul 1894. A fost înrolat și a participat la luptele din Primul Război Mondial, fiind rănit.
În perioada interbelică, a deținut mai multe funcții ca lider al Composesoratul Grăniceresc de la Cugir și al filialei locale a Partidului Național Țărănesc.
A fost căsătorit, a avut o fiică. În timpul regimului comunist, averea fostului stegar, i-a fost confiscată, și el a fost deportat cu domiciliul forțat la Haţeg.
Fiica acestuia fiindu-i exmatriculată de la Facultatea de Drept din Cluj.

Ioan Muntean (participant la Marea Unire de la Alba Iulia): S–a născut în anul 1894, urmând studiile gimnaziale la școala din oraș. La 20 de ani este înrolat, participând la luptele din
Primul Război Mondial, de pe fronturile din Polonia, Serbia și Italia.

A fost președinte al Composesoratului Grăniceresc de la Cugir.

A înființat în anul 1934, școala de munte de la Mugești. În perioada comunistă a ocupat funcția de președinte la Partidului Național Liberal, ocupând funcția de primar în orașul Cugir, din partea formațiunii politice.

Datorită crezului său politic, este urmărit de Securitate timp de 7 ani ascuzându-se se în munți. A fost prins și a executat o pedeapsă de 5 ani de închisoare.

Unirea cea Mare, de la 1 decembrie 1918, înfăptuită prin contribuţia întregului popor, la care şi comunele Cugir și Vinerea, prin oamenii săi a avut un rol important, marchează desăvârşirea procesului de făurire a statului naţional unitar, prin care România a intrat într-o nouă etapă a dezvoltării sale istorice, creându-se premisele favorabile pentru avântul forţelor de producţie, accelerarea procesului general de propăşire economică, social-politică şi cultural-spirituală a poporului român.