Rugăciune

În fragedă copilărie
Când n-avea cine m-alina
Plângeam încet în deznădejde
Şi începeam a mă ruga:

Ascultă Doamne ruga mea,
Întoarce-ţi faţa către mine
Căci nu te am decât pe tine
Şi n-are cine m-ajuta.

Acolo sus în cer Părinte
S-au dus pe rând părinţii mei,
Cum ai gândit Tu, Doamne Sfinte
C-am să trăiesc fără de ei?

Căci am rămas singură-n lume,
Printre străini am rătăcit
Ş-am suferit, de nu-ţi pot spune,
Ca un copil ce nu-i iubit.

Plângeam amar, cu lacrimi multe
Şi n-avea cine m-asculta;
Atunci eu am pornit în lume
Cu gândul doar de a uita.

M-am aruncat în marea vieţii,
Să uit de rele-am încercat
Şi rătăcind în lumea mare
Atât de multe-am învăţat.

Pe apa tulbure şi rece
Plutind mereu pe-al vieţii val
Am înţeles că totul trece
Abia când am ajuns la mal.

Şi anii rând pe rând s-au dus,
Ani grei de zbuciumări şi chin;
Eu, Doamne-acum, la Tine vin
Şi îndreptând privirea-n sus
Încep din nou a mă ruga:

Ascultă, Doamne, ruga mea,
Îndreaptă-ţi faţa către mine
Şi în aceste clipe grele
Fereşte-mă de cele rele
Şi mă învaţă să fac bine
Maria KÜSTERS, Germania

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News