România are cea mai mică pondere a studenților care muncesc. Datele Eurostat

România are cea mai mică pondere a studenților care muncesc. Datele Eurostat

În cursul anului trecut, 23% din tinerii cu vârsta între 15 și 29 de ani din sistemul de educație formal erau angajați, devremece 3% căutau un loc de muncă și erau disponibili pentru a începe lucrul.

Totuşi, cea mai mare parte a acestui grup (73%) era în afara forţei de muncă (nici angajaţi, nici şomeri), arată datele publicate luni de Oficiul European de Statistică.

În rândul statelor membre UE, cea mai ridicată pondere a studenţilor şi stagiarilor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 29 de ani din sistemul de educaţie formal, care erau şi angajaţi, se înregistra anul trecut în Ţările de Jos (70%), Danemarca (49%) şi Germania (42%), iar cea mai scăzută în România (2%), Slovacia (4%), Ungaria şi Bulgaria (ambele 5%).

În 2021, cea mai ridicată pondere a studenţilor şi stagiarilor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 29 de ani care nu lucrau (ceea ce înseamnă că îşi căutau un loc de muncă şi erau disponibili pentru a începe lucrul în timp ce studiau) se înregistra în Suedia (14%), Finlanda (9%) şi Ţările de Jos (7%). Pe de altă parte, sub 1% dintre studenţii şi stagiarii din această grupă de vârstă nu lucrau în Cehia, România, Ungaria şi Croaţia.

Ponderea femeilor care participau la educaţia formală era mai ridicată decât cea a bărbaţilor, în special la grupa de vârstă 20 – 24 de ani (54% femei faţă de 45% bărbaţi).

Furnizarea unei educaţii bune tinerilor este un obiectiv important, de fapt le determină viitorul. Cât de rapid fac tinerii tranziţia de la educaţie la piaţa muncii variază semnificativ în rândul statelor membre UE. În unele ţări, tinerii încep să muncească (de exemplu part-time, în weekend sau slujbe pentru studenţi) încă de când sunt în sistemul de educaţie formal. Aceste evoluţii sunt determinate de sistemele naţionale de educaţie şi de formare profesională, precum şi de alţi factori, cum ar fi caracteristicile pieţei muncii la nivel naţionali şi factori culturali, transmite Agerpres.

Conform Legii Educației, cadrele didactice beneficiază de un concediu plătit de șase luni pentru elaborarea tezei de doctorat sau a altor lucrări. Întrebarea este ce se întâmplă dacă un doctorand solicită acest o astfel de perioadă de aprofundare a cunoștințelor, reușește să ducă la bun sfârșit teza, dar se înscrie la un alt program de doctorat?

„Cadrele didactice care redactează teza de doctorat sau lucrări în interesul învățământului pe bază de contract de cercetare ori de editare au dreptul la 6 luni de concediu plătit, o singură dată, cu aprobarea consiliului de administrație al unității de învățământ”, scrie la art. 268, alin. (1) din Legea educației nr. 1/2011.

Dar dacă se înscrie la alt program de doctorat, cum trebuie interpretată respectiva prevedere?

„Sintagma „o singură dată” din cadrul art. 268 alin (1) din Legea 1/2011 limitează exercitarea dreptului la o singură situație, fie o teză de doctorat, fie una sau mai multe lucrări, cu încadrarea în intervalul de timp maxim precizat, 6 luni. Situația este practic similară cu cea prevăzută pentru accesul gratuit la un singur program de licență, de master și doctorat – «un singur program»”, ne-a explicat Dan Năstase, consilier juridic specializat în relații de muncă.

Cu alte cuvinte, concediul plătit de șase luni acordat fie pentru teza de doctorat, fie pentru lucrări de cercetare sau editare poate fi cerut o singură dată în „cariera” cadrului didactic, indiferent de numărul de programe de doctorat urmate sau de numărul de lucrări elaborate.

Sursa: dcbusiness.ro

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---