Rolul şi implicarea Gărzii Naţionale de la Alba Iulia în evenimentele de la 1 Decembrie 1918

În data de 23 noiembrie, la Alba Iulia, printr-un proiect implementat de Muzeul Național al Unirii, a renăscut un regiment din ceea ce a fost în 1918 Garda Națională de la Alba Iulia. Dincolo de cei 10 voluntari care îi întruchipează pe ”gardiști”, și care vor susține o primă reprezentație în data de 1 Decembrie (speranța fiind ca această gardă să-și permanentizeze prezența în preajma Sălii Unirii din Alba Iulia), proiectul a zămislit și un volum: ”Garda Națională de la Alba Iulia”.

Autorii, cei care au format de altfel echipa care a lucrat la acest proiect, Ioana Rustoiu, Tudor Roșu, Liviu Zgârciu și Marius Cristea, sunt toți specialiști ai Muzeului Național al Unirii. Lucrarea lor a fost prezentată în cadrul deschiderii Sesiunii Științifice a Muzeului Național al Unirii Alba Iulia „Unitate, Continuitate și Independență în Istoria Poporului Român. 98 de ani de la Marea Unire (1918-2016)”, prin vocea lui Tudor Roșu, ocazie cu care am înțeles că nu poți să-ți imaginezi corect atmosfera zilei de 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia, fără să conștientizezi prezența și rolul Gărzii Naționale, cea care a apărat orașul și care l-a organizat în același timp, ajutând astfel la înfăptuirea Marii Uniri.

Un capitol separat al cărții este dedicat tocmai Gărzii Naționale și apărării orașului Alba Iulia în contextul datei de 1 Decembrie 1918, zi devenită ulterior una de sărbătoare națională. Spicuiesc pentru dumneavoastră din informațiile oferite, sperând totodată să vă stârnesc interesul de a solicita acest volum la Biblioteca Muzeului Unirii din Alba Iulia, pentru o porție de istorie ilustrată, istorie pe care suntem datori să o cunoaștem, cu atât mai mult în calitate de albaiulieni.

La Marea Adunare de la Alba Iulia – hotărâtă pentru data de 1 Decembrie 1918 – au participat, pe lângă delegații oficiali, numeroși români dornici să confirme intențiile de unire cu România. Înfruntând frigul iernii și mai ales epidemia de gripă spaniolă care a secerat mai multe vieți decât o făcuse întreg războiul, comunități întregi au luat calea Albei Iulia. În fruntea lor se aflau dascălii, preoții și o parte a acelora care aleseseră de bună voie să facă parte din gărzile naționale. Statul Major al Gărzilor Naționale a elaborat un plan de apărare al orașului, responsabil fiind comandantul Legiunii de la Alba Iulia, Florian Medrea. Acest plan prevedea protecția Sălii Unirii, acolo unde urmau să se adune cei 1.228 de delegați ai națiunii române, dar și a împrejurimilor orașului.

Ordinea exemplară în ziua de 1 Decembrie a fost menținută, în principal, de cei 3.000 de gardiști din județul Alba, concentrați la Alba Iulia. Paza ”Porții Carol” (Poarta a III-a) a Cetății a revenit celor 250 de gardiști și 2 ofițeri de la Abrud, ajunși la Alba Iulia în data de 30 noiembrie. Gardiștilor din Alba li s-au alăturat și detașamente ale unităților militare din județele vecine: un batalion din Legiune Cluj, unul din Legiunea de la Sibiu și o jumătate de batalion al Legiunii de Hunedoara, plus alte unități mai mici. În total, legiunea locală a avut 12 companii de asistență. Potrivit documentelor vremii, în ceea ce privește armamentul, au existat numeroase puști, peste 30 de mitraliere, patru tunuri și mai multe camioane blindate. Pe lângă rolul principal de a apăra orașul și adunarea de eventuale atacuri din afară, acestor trupe le-a revenit și misiunea de a asigura ordinea internă a adunării și fluența participanților. S-au făcut apeluri repetate către populație și în special către participanții la eveniment pentru a se respecta normele de disciplină, cu referire la deplasarea grupată, la însoțirea delegațiilor până la câmpul de instrucție (Platoul Romanilor), destinat pentru așezarea celor peste 100.000 de participanți. Organizarea deplasărilor grupurilor a căzut în sarcina ”ofițerilor aranjatori”. ”Publicul are să vină la adunare grupat după comune. Nu este iertat sătenilor să umble singuratici, ci înșiruiți în rânduri de câte patru sub conducerea fruntașilor din comuna proprie. (…) Comunele în decursul adunării nu este iertat să se amestece. (…)În sala adunării naționale constituante nu pot să intre de cât persoanele cari au mandat (legitimație) spre aceasta. Alte persoane numai cu permisiune în scris dela Consiliul Național Român.”, sta scris în îndrumarul privind ținuta publicului la ”marea adunare constituantă”, conceput de comitetul aranjator sub comanda legiunii române, la data de ”29 noiemvrie 1918”.

La sfârșitul adunării, fiecare comună trebuia să rămână pe loc până când primea avizul de la ofițerii aranjatori. Același document citat mai sus prevedea: ”Plecarea cătră casă trebuie să se facă în chipul următor: a) Reîntoarcerea prin cetate este permisă numai membrilor constituantei, apoi acelor persoane, cari sunt încvartirate în oraș și comunelor cari, spre casă, au să treacă peste podul de la Drâmbar. b) Comunele cercurilor Abrud, Aiud, Blaj, Ighiu, Teiuș, ocolesc cetatea și se reîntorc pe drumul de țară cătră Zlatna sau Teiuș. c) Comunele din cercurile Vinț, Sebeș, Miercurea și Orăștie, ocolesc cetatea și trec deadreptul podul Murășului la Partoș”. Se atrăgea de asemenea atenția că, pe parcursul zilei de 1 decembrie, este interzis consumul de alcool, precum și faptul că ”cea mai mică neobservare a îndrumărilor de mai sus, vor putea provoca învălmășală și nenorociri”.

Orașul și împrejmuirile au fost ”prinse în trei cercuri de cordoane după sistemul avanposturilor în așa fel ca orașul să rămână în afara zonei de bătaie a armelor și ca orice încercare de a străbate acea triplă centură să fie zădărnicită”. Conform ”Planului pentru paza orașului Alba Iulia”, o schiță în creion și cerneală se află în colecția Muzeului Național al Unirii. Atenția este focalizată asupra orașului propriu-zis, zona centru sau ”Orașul de Jos”, cum se numește astăzi. La nivelul anului 1918, când orașul avea în jur de 10.000 de locuitori, această zonă reprezintă singura aglomerare urbană a Albei Iulia. Planul prezintă principalele puncte de interes ale orașului, cu Piața în centru, denumită ulterior ”Piața Mihai Viteazul”, calea ferată ce trecea printre oraș și cetate, cu gara mică și gara mare, precum și principalele căi de acces în oraș, dinspre Teiuș, Drâmbar, Ciugud și Zlatna, adică punctele cheie din jurul orașului. Cetatea este doar laconic schițată. După aceste coordonate sunt plasate trupele care trebuiau să asigure paza, și anume grupa căpitanului Stoica, gardiștii fiind organizați în 14 formațiuni principale de apărare. Acest plan ia însă în considerare în special orașul propriu-zis sau așezarea civilă. Dincolo de acesta, polul de interes al apărării l-a reprezentat cetatea, în incinta căreia se afla Casina Militară, destinată ca loc de derulare a lucrărilor Adunării Naționale.

Legiunii din Alba Iulia și căpitanului ei li se recunosc meritele printr-o ”laudă” dată de ”Comanda Supremă a Gardelor Naționale Române din Ungaria, Transilvania și Banat”, în data de 5 decembrie 1918: ”În baza raportului făcut de șeful resortului apărării naționale și a siguranței publice, aduc mulțumiri soldaților români și îndeosebi laud pe comandantul militar de la Alba Iulia, căp. Florian Medrea, pentru zelul deosebit desvoltat întru susținerea ordinii exemplare și a disciplinei ce a domnit la festivitățile de la Alba Iulia”.

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News