Rejudecarea procesului civil dintre fostul şef BCCO Traian Berbeceanu şi fostul director SRI Alba Ioan Tarnu: Motivarea Tribunalului Alba

Rejudecarea procesului civil dintre fostul şef BCCO Traian Berbeceanu şi fostul director SRI Alba Ioan Tarnu: Motivarea Tribunalului Alba

Decizia prin care Tribunalul Alba a dispus rejudecarea cauzei civile dintre fostul comandant al BCCO Alba Iulia Traian Berbeceanu şi fostul director al SRI Alba Ioan Tarnu, a fost motivată, după şapte luni de la pronunţare.

Fostul poliţist solicită în justiţie daune de 150.000 de lei după ce ar fi fost calomiat de Tarnu într-un interviu acordat la un post de televiziune. La prima instanţă, fostul director al SRI Alba a fost obligat să îi plătească daune de 20.000 de lei poliţistului. În prezent, ambii justiţiabili sunt la pensie. Declaraţiile considerate ”defăimătoare” de către Berbeceanu au fost făcute în septembrie 2017, la postul de televiziune Antena 3.

Ulterior, Traian Berbeceanu a trimis o notificare publică prin care i-a cerut lui Tarnu să retragă afirmaţiile mincinoase lansate în spaţiul public la adresa sa, despre care a precizat că i-au afectat reputaţia şi imaginea. Tribunalul Alba a dispus, în aprilie 2019, rejudecarea cauzei, dar motivarea a fost realizată abia în luna noiembrie.

Potrivit magistratului de la Tribunal, ”afirmaţiile pârâtului (Tarnu Ioan – n.r.) nu au vizat viaţa privată a reclamantului şi nici nu au vizat punctual fapte săvârşite de reclamant în exercitarea atribuţiilor de serviciu”. Tot acesta afirmă că ”pârâtul a dorit să tragă un semnal de alarmă asupra modului de operare a unor instituţii importante ale statului”.

”Tribunalul are în vedere faptul că acordarea unui interviu la un post de televiziune se încadrează în libertatea de exprimare, care reprezintă un drept al omului reglementat de art. 10 din CEDO. Orice intervenţie a Statului, prin organele sale (de pildă, instanţa de judecată), chiar şi ulterioară difuzării interviului, reprezintă o ingerinţă sau o limitare la libera exprimare. În cazul de faţă, admiterea chiar şi în parte de către instanţa de fond a acţiunii formulate de către reclamant (Berbeceanu Traian – n.r.), reprezintă o ingerinţă a dreptului la libera exprimare a pârâtului. (…) Curtea Europeană de Justiţie a stabilit o foarte importantă distincţie între afirmarea unor fapte şi cea a unor judecăţi de valoare.

Potrivit Curţii, existenţa faptelor poate fi demonstrată în timp ce adevărul judecăţilor de valoare nu este susceptibil a fi dovedit. Faptele invocate trebuie să provină dintr-o bază factuală suficient de precisă care poate fi considerată ca proporţională cu natura şi forţa afirmaţiilor, având în vedere că, cu cât afirmaţia este mai serioasă în baza factuală trebuie să fie mai solidă. In Hotărârea D. c/a României s-a statuat că prezentarea inexactă a faptelor nu exclude protecţia articolului 10 din Convenţie, decât atunci când reaua credinţă a autorului interviului – în speţa de faţă – este dovedită”, se precizează în hotărârea instanţei de judecată.

Judecătorul mai susţine că ”în condiţiile în care reaua credinţă a pârâtului nu a fost dovedită, iar cele susţinute în cadrul interviului sunt susceptibile de a fi probate de către cei care le afirmă şi care au obligaţia de a furniza o bază factuală suficientă”, se impune casarea cu trimitere tocmai pentru a se dovedi cea de a treia condiţie prev. de art. 10 pct. 2. din CEDO, respectiv ”să fie necesară, într-o societate democratică pentru atingerea acelui scop”.

”În accepţiunea prevederilor Convenţiei ingerinţa trebuie să fie necesară, iar baza factuală de care aminteşte Convenţia trebuie să fie suficientă. La instanţa de fond nu s-a administrat întregul material probator pentru a se dovedi că ingerinţa trebuie să fie necesară într-o societate democratică. Trebuie avut în vedere aici interviul, nu privit în mod izolat, ci şi împrejurările, contextul în care pârâtul a luat decizia de a ieşi pe un post de televiziune, precum şi contextul anterior legat de anchetarea pârâtului pentru fapte de corupţie vis-a-vis de dosarul «Utilajele». Aprecierea necesităţii ingerinţei nu poate fi analizată decât în baza unui probatoriu complex şi suficient. De asemenea, pârâtului trebuie să i se dea dreptul să probeze ceea ce a afirmat în cadrul interviului”, se afirmă în document.

Traian Berbeceanu a precizat în acţiune că ”prin intermediul interviului acordat, afirmaţiile mincinoase şi defăimătoare ale pârâtului au fost preluate în emisiunile tv şi în conţinutul ziarelor scrise şi presei on-line, reuşind în acest mod să inducă în eroare opinia publică cu privire la fapte care nu s-au întâmplat în realitate, prezentând în mod mincinos implicarea sa în activităţile infracţionale investigate în dosarul «Utilajele», şi relatând în mod tendenţios şi neadevărat modul în care mi-am desfăşurat activităţile de serviciu ca ofiţer de caz delegat în acel dosar”.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI