Rămâi conectat

Opinii - Comentarii

17 martie: Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Alexie, omul lui Dumnezeu. Tradiții și obiceiuri de Ziua Șarpelui

Ziarul Unirea

Publicat

în

Pe 17 martie este pomenit în calendarul creştin ortodox Cuviosul Alexie, omul lui Dumnezeu, fiind considerat făcător de minuni pe ape şi celebrat de pescari, la începutul anului piscicol. În calendarul popular românesc este cunoscută sărbătoarea numită Alexiile de la 17 martie, care era ținută de teama șerpilor și a șoarecilor. Sub numele creștin al sfântului s-au păstrat elemente ale unor vechi credințe și rituri magice, legate de venirea primăverii.

Părinții au dorit ca fiul lor să se căsătorească, prin urmare, i-au găsit la vârsta cuvenită o logodnică de neam împărătesc. În noaptea nunții, Alexie a fugit, în taină, pe o corabie care pleca în zori spre Laodiceea (Frigia, Asia Mică). A trăit necunoscut de nimeni, vreme de 17 ani la Edesa, în Siria.

În acest timp, părinții l-au căutat și au ajuns chiar până la biserica din Edesa, dar nu au știut că unul din săracii din pridvorul bisericii era chiar fiul lor. Simțindu-se în pericol de a fi descoperit, a hotărât să meargă la casa părinților săi, la Roma, ca un necunoscut. Tatăl său l-a primit ca pe un sărac oarecare și, nemaifiind cunoscut de nimeni, și-a petrecut viața înaintea porții casei în care se născuse.

Elit - Gustul Desăvârșit

Când a simțit că i se apropie sfârșitul, a cerut o bucată de hârtie pe care a scris cine este, dar și toată viața sa, consemnând unele taine știute numai de părinți, iar după ce a terminat de scris această scrisoare a trecut la Domnul, fiind găsit a doua zi de părinți și slujitorii casei.

Aceștia, au luat trupul Cuviosului Alexie și l-au îngropat pe muntele Aventin. Moaștele Sfântului au fost găsite în anul 1216. Astăzi, se păstrează într-o biserică din Roma, zidită în cinstea Sfântului Bonifaciu și a Sfântului Alexie.

Popular, Alexie este cunoscut ca fiind o reprezentare mitică sezonieră, patron al vieţuitoarelor care iernează sub pământ, în scorburi şi sub scoarţa copacilor, sub pietre sau în ape şi care a preluat numele şi data de celebrare a Cuviosului Alexie, din calendarul ortodox.

Citește și: Calendar creștin: Când pică Paștele ortodox și cel catolic în următorii ani: 2023, 2024, 2025

Alexie încălzeşte şi descuie pământul la 17 martie pentru a ieşi vietăţile care au iernat într-însul.

Alexie, omul lui Dumnezeu

După şase luni, la Ziua Crucii, sărbătoare celebrată la 14 septembrie, Alexie încuie pământul. Apariţia şi dispariţia vieţuitoarelor, când încuie şi descuie Alexie pământul, sunt marcate de două importante fenomene astronomice: echinocţiul de primăvară şi echinocţiul de toamnă. Astfel, sărbătorile populare de la 17 martie şi 14 septembrie funcţionau ca hotare calendaristice care delimitau anotimpurile de bază ale anului: vara şi iarna.

Există şi o legendă care spune că Dumnezeu, văzând că omul are mult de suferit de pe urma insectelor, le-a strâns pe toate în ziua de 14 septembrie şi le-a încuiat într-o lacră. Apoi l-a chemat pe Alexie, trimiţându-l să le arunce în apa mării. Ajuns pe malul mării, Alexie deschide, din curiozitate, lacra lui Dumnezeu. Instantaneu, gândacii, lăcustele, insectele se răspândesc pretutindeni, în apa mării, în nisip, pe ierburi, în copaci. De atunci, susţine tradiţia, „nu numai pământul, ci chiar şi apa mării e plină de tot felul de jigănii, gângănii şi gugulii. Iar pe Alexie pentru că nu ascultat de Dumnezeu, l-a transformat în cocostârc ca să adune, între 17 martie şi 14 septembrie, insectele împrăştiate.”

Este un timp al curăţeniei rituale, al luminii, al focurilor aprinse, un timp ce reactualizează în fiecare an adevărate scenarii mitice, cu suprapuneri şi influenţe atât din zona zoroastrismului cât şi a divinităţilor din panteonul greco-roman. La echinocţiul de primăvară, la fel ca şi la cel de toamnă, Calendarul Popular consemnează Ziua Şarpelui, cel care împarte anul în două anotimpuri, odată cu ritmul hibernării sale. Cele două zile ale şarpelui stau semnul unei străvechi zeităţi preistorice, considerată simbol al renaşterii ciclice a naturii, imaginea şarpelui muşcându-şi coada fiind una dintre cele mai cunoscute reprezentări a veşnicei reîntoarceri.

Începând din această zi, în satele din Câmpia Română, oile încetau să mai fie hrănite cu fân şi otavă, fiind scoase la iarbă verde, sărbătoare numită Lăsatul.

În preajma echinocţiului de primăvară, timpul era suficient de cald pentru ca insectele să „învieze”, reptilele să se „dezmorţească”, ştiuca să se „zbată în apă” anunţând perioada de reproducere, albinele să iasă din stupi în căutare de hrană. De aceea, sărbătoarea era numită local Ziua Şarpelui, Ziua Peştelui sau retezatul Stupilor. La Alexii se greblau şi se măturau ogrăzile, târlele şi oboarele, se aprindeau focuri prin grădini şi livezi, se ocoleau casele şi acareturile cu tămâie şi cârpă arsă pentru alungarea şerpilor şi insectelor, se legau tulpinile pomilor fructiferi cu paie să nu se caţere omizile pe crengi, se suna din clopoţei sau se făceau zgomote, bătând din fiare vechi, pentru a speria şerpii, şopârlele, salamandrele şi broaştele.

Aceste practici se efectuau în sudul ţării, când era echinocţiul de primăvară, conform calendarului iulian.

Anul Nou Piscicol este sărbătorit fie de Alexii (17 martie – Ziua Peştelui), fie de Sfântul Andrei Mrejarul la Blagoveştenie (25/26 martie). Ziua Peştelui este o veche sărbătoare tradiţională din Dobrogea, spun muzeografii tulceni, citându-l pe Gheorghe Mihalcea (lucrarea „Calendarul etnofolcloric al pescarilor români din Dobrogea“).

De Alexii, femeile nu aveau voie să toarcă, să ţese, să depene sau să folosească foarfecele, acul sau furca de tors. Era interzis a se aduce în casă lut şi surcele, iar dacă lutul era adus din timp, acum se înmuia cu apă şi se astupau cu el toate găurile şi fisurile de la sobă, crezându-se că, în felul acesta, se astupau şi ochii şarpelui, iar oamenii erau feriţi de muşcătura lui. Din această zi le era permis oamenilor să ucidă şarpele, atunci când acesta le ieşea în cale.

Alte reprezentări mitice asociate lui Alexie: Alexa Boje, considerat patron al vieţuitoarelor, care iernează sub pământ şi Alexe Caldu, sinonim cu Alexie şi Moş Alexă, care aleargă călare pe cal să întoarcă soarele furişat pe lângă sfinţi, la 9 martie, şi pe lângă Dochia, la 1 martie, spre tărâmurile de miazănoapte pentru a lăsa pământul fără căldură şi lumină. Când soarele ajunge în dreptul echinocţiului de primăvară încearcă, plictisit de drumul parcurs zilnic de la răsărit la apus, să fugă spre nord. Conform altor tradiţii, lumea este salvată de la pieire nu de Alexe Caldu, care este bătrân şi nu mai poate prinde din urmă soarele, ci de zeul tânăr cabalin, Sântoaderul cel Mare.

Semnificațiile numelui Alexe

a apăra, a ajuta, om, omul care ajută, a proteja, protectorul omenirii, apărătorul

Despre numele Alexe

Numele de băiat Alexe este de origine greacă și are semnificația de a apăra. Numele de Alexe este redat în latină prin Alexius și este purtat în primele secole ale erei noastre de câțiva martiri. Devine nume creștin și calendaristic, râspândindu-se astfel în Europa și se bucura de o mare popularitate în Imperiul bizantin, în Franța medievală.

Numele Alexie și Alexia sunt derivate ale numelor Alexandru și Alexandra și provin de la grecescul „Alexandros” care înseamnă „protector, apărător al oamenilor, viteazul care apără”. Există și alte variante precum Alexe, Alexianu, Alex, Alexei, Alexa, Alexi, Alexandrina, Lexi, Alessia.
Celebrități cu aceste nume: Alexei Tolstoi, Alexei Yagudin, Alexis de Tocqueville (istoric francez), Alexandriana Halic, Alexia Portal (actrita franceza), Printesa Alexia a Greciei, Printesa Alexia a Olandei.

Vechii greci foloseau numele personale Alexas, Alexias, Alexis, Alexios frecvent, ele provenind de la cuvântul alexo – a apăra.

Tradiții și obiceiuri de Alexii

Alexie din calendarul popular, serbat în ziua de 17 martie, este considerat a fi patronul tuturor viețuitoarelor care au hibernat în subteran (reptilele, mai ales) sau au stat ascunse sub coaja copacilor (insectele, numite gujulii) si care se trezesc, acum, la viață.

SFÂNTUL ALEXIE din calendarul popular, serbat pe 17 martie, este considerat a fi patronul tuturor vieţuitoarelor care au hibernat în subteran (reptilele, mai ales) sau au stat ascunse sub coaja copacilor (insectele, numite gujulii) şi care se trezesc, acum, la viaţă.

Sărbătoarea cunoscută sub numele de ALEXII face parte din același ciclu ritualic de înnoire a timpului calendaristic, în prag de primăvara.

Atmosfera satelor și spațiul din jurul gospodăriilor sunt purificate, acum, prin fumigații și zgomote de întimidare. Dis – de – dimineață, în grădini se aprind focuri ritualice, în care sunt puse să ardă fructele sfințite la Ziua Crucii (14 septembrie). Tinerii săreau, altă dată, peste focurile făcute din frunzele strânse cu o zi înainte și cocenii adunați de prin grădini, în credința că vor fi feriți de boli pe întreg parcursul anului și, de asemenea, ca vor fi feriți de pureci.

Focurile aprinse în zorii acestei zile prin livezi sau prin grădinile caselor aveau și o semnificație fertilizatoare, ziua fiind un important moment în calendarul pomicol tradițional.

Femeile obișnuiau să ia cărbuni din focul aprins, în castroane sau căni, și să afume, pe rând, fiecare arbore fructifer din livadă, înconjurând și gospodaria de trei ori. De asemenea, se considera că spiritele malefice din natură, precum și toate jivinele (insecte, reptile, rozătoare) cuibărite în jurul casei în timpul iernii, puteau să fie îndepărtate cu ajutorul zgomotelor făcute prin baterea în diferite obiecte metalice.

Preventiv, pentru îndepărtarea vietăților dăunătoare, femeile obișnuiau să facă un amestec din făină de porumb și apă pe care îl puneau la cele patru colțuri ale hotarului proprietății fiecărei gospodării.
În unele sate, ALEXIILE erau cunoscute și sub denumirea de ZIUA ȘARPELUI, deoarece se considera că în această zi șerpii ies din pământul în care au hibernat timp de 6 luni (de la 14 septembrie pâna lă 17 martie).

În Ziua Şarpelui, ţăranii n-au voie să-l omoare şi nici să-i spună pe nume. În schimb, îl descântă şi respectă nenumărate interdicţii: nu ating obiecte ale căror forme amintesc de a sa, nu taie lemne, nu torc, nu ţes, nu folosesc foarfecele sau acul. În satele noastre, şarpele pendulează între ipostaza de antropofag, prezent în blestemele de mamă, colindele şi baladele fantastice (“…dar nu-i para focului,/ că-s ochiuţii şarpelui./ şade-n drum încolăcit/ şi mănâncă un voinic…”) şi cea de animal totem sau strămoş mitic (“şerpe este la toata casa; unde este şerpe, e noroc la casă, merge bine şi nici un rău, nici un farmec nu se apropie. Dar să ferească Dumnezeu să-l omori, că îndată moare unul din gospodari. Acela se cheamă şerpe de Casă”).

Această credință impunea interdicții specifice de muncă. În mod special, femeile nu aveau voie să toarcă, sa țese, să depene sau să folosească foarfecele, acul sau furca de tors.

Era interzis, de asemenea, a se aduce în casă lut și surcele, iar dacă lutul era adus din timp, acum se înmuia cu apă și se astupau cu el toate găurile și fisurile de la sobă, crezându-se că, în felul acesta, se astupau și ochii șarpelui iar oamenii erau feriți de mușcătura lui. Din această zi le era permis oamenilor să ucidă șarpele, atunci când acesta le ieșea în cale.

sursa: evenimentezilnice.blogspot.com


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Publicitate

Opinii - Comentarii

Obiceiuri și superstiții în luna OCTOMBRIE. De ce 1 octombrie e sărbătoarea femeilor şi cum atragi norocul în dragoste

Ziarul Unirea

Publicat

în

Obiceiuri și superstiții în luna OCTOMBRIE. De ce 1 octombrie e sărbătoarea femeilor şi cum atragi norocul în dragoste

Octombrie este zisă şi Brumărel, căci atunci începe să cadă bruma. Sunt multe superstiţii legate de această lună, cele mai multe legate de prevestirea timpului, astfel: dacă în Octombrie cade multă brumă şi zăpadă, luna Ianuarie va fi moale şi călduţă; dacă bubuie în Octombrie, sunt semne de iarnă uşoară; cu cât frunzele arborilor cad mai curând, cu atât mai roditor va fi anul următor.

Sunt şi alte superstiţii şi obiceiuri, multe legate de cele două mari sărbători ale lunii: 14 Octombrie – Sfânta Cuvioasa Parascheva şi 26-27 Octombrie – Sfântul Mare Mucenic Dimitrie şi Cuviosul Dimitrie cel Nou.

Prima zi a lui Brumărel, aşa cum este cunoscută luna octombrie în tradiţia populară, era consacrată, în vechime, unui sfânt aproape necunoscut: Sfântul Procoavă, cel care le dă păr frumos şi atrăgător tinerelor nemăritate.

Elit - Gustul Desăvârșit

De aceea, Sărbătoarea Procoavelor mai este considerată şi Sărbătoarea Părului. De altfel, mai peste tot în spaţiul românesc sărbătoarea Procoavelor era socotită una a femeilor. Despre originalul sfânt Procoavă se credea că Dumnezeu l-a sfinţit printre primii, dându-i sarcina de a acoperi pământul cu un prim strat de zăpadă. Conform credinţei populare, fecioarele care duceau lipsă de păr i se închinau cu mare evlavie de ziua sa pentru a le acoperi capul cu păr, astfel devenind mai plăcute flăcăilor care nu le băgau mai deloc în seamă. Tinerele credeau că în acest mod ursitul va veni mai repede, iar ele se vor căsători.

Acoperământului Maicii Domnului

Acoperământul Maicii Domnului este sărbătoarea rânduită de Biserică, în amintirea arătării Maicii Domnului în biserica din Vlaherne. Pe 1 octombrie 911 se făcea priveghere în această biserică, pentru salvarea cetăţii care era asediată. La ora patru dimineaţa, Maica Domnului s-a arătat înaintea poporului, stând în vâzduh şi rugându-se cu lacrimi. Sfântul Acoperământ era ţinut în mâini deasupra capetelor credincioşilor. În jurul ei se aflau apostolii, sfinţii şi mucenicii.

Sfântul Andrei a zis către ucenicul său iubit, Epifanie: „O vezi, frate, pe Împărăteasa şi Doamna tuturor cum se roagă pentru întreaga lume?”. Iar Epifanie a zis: „O văd, Parinte, şi mă minunez!”. Acesta este evenimentul pe care îl prăznuieşte Biserica astăzi, spre a ne aminti că, prin nevoinţă şi rugăciune, putem primi şi noi, în greutăţile vieţii noastre, neîncetatul ajutor al Maicii Domnului.

Dacă frunzele cad repede, anul viitor e roditor Specialiştii în Etnografie şi Folclor de la Muzeul Dunării de Jos din Călăraşi spun că de luna octombrie se leagă multe superstiţii. “Bătrânii mai cred şi acum că, dacă frunzele pomilor se îngălbenesc şi cad repede, e semn că anul care urmează va fi roditor. Tradiţia populară spune că, dacă în luna octombrie este multă brumă sau zăpadă, frig sau ger, luna ianuarie va fi blândă şi mai caldă”, spun specialiştii de la Muzeul Dunării de Jos.

Prima ninsoare în ţara noastră în această lună, conform meteorologilor, a fost înregistrată la 15 octombrie 1970, iar primul strat de zăpadă s-a aşternut la 26 octombrie 1988. Luna octombrie este luna în care ţăranii se preocupă în special de treburile gospodăriei. Se culeg poamele, se strânge porumbul, cartofii, napii, se răsădesc zmeura şi căpşunii. Este, de asemenea, luna în care se fac arăturile şi însămânţările de toamnă, se curăţă pomii şi grădina.

Recolta de gutui spune cum va fi iarna

Pentru creştinii ortodocşi, luna octombrie abundă în sărbători şi în ritualuri importante. Prima şi cea mai importantă este sărbătoarea Sf. Cuvioasa Parascheva, celebrată pe 14 octimbrie. Se spune că, aşa cum va fi vremea în această zi, aşa va fi până la Sf. Dumitru şi aşa va fi şi în celelalte sărbători ale anului.

Se mai spune în tradiţia populară că, dacă până acum n-a plouat, iarna va veni curând. Tot în această zi se organizează târguri pentru valorificarea produsele oilor.
Cele mai importante sărbători

O altă sărbătoare importantă a lunii este Sfântul Mucenic Dimitrie Sâmedru. La 25 octombrie se sărbătoreşte „Focul lui Sumedru” (Ajunul Sf. Dumitru). Se fac focuri peste care sar copiii, ca să fie sănătoşi, sau tinerii, ca să se căsătorească. Dacă recolta de gutui şi nuci este bogată, iarna va fi grea. La 26 octombrie se sărbătoreşte Sumedru, patronul pastorilor şi soroacelor (Sf. Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir). Cad frunzele arborilor şi cum este ziua aşa va fi iarna: dacă este lună plină şi senin, iarna va fi mănoasă, iar dacă bate vântul şi plouă, vor fi zăpezi mari. La 27 octombrie se sărbătoresc Poitra lui Sumedru, Câinii lui Sumedru, Filip Şchiopul (Cuv. Dimitrie cel Nou din Basarabi).

Superstiţii şi obiceiuri de Sfânta Parascheva

Sfânta Cuvioasa Parascheva este pe 14 Octombrie; în această zi, la sate, se face “îngroparea” verii; se face o masă comună la biserică, cu bucate multe şi alese, dar mulţi gospodari postesc cu desăvârşire în această zi, pe care poporul o numeşte şi Vinerea Mare, indiferent în ce zi cade această sărbătoare, căci se spune că Sfânta a fost chinuită de păgâni într-o zi de Vineri. Nu se mănâncă nuci sau alte poame care au cruce, în această zi. Superstiţia spune că dacă toamna nu plouă până la Cuvioasa Parascheva, atunci se pune iarna curând; cum va fi această zi, aşa va fi mereu până la Sfântul Dumitru.

În dimineaţa acestei zile, ciobanii caută să vadă cum s-au culcat oile: dacă stau grămadă, iarna va fi grea; dacă stau împrăştiate, va fi uşoară. Din superstiţie nu se lucrează, fiind primejdie de boli; nu se coase căci va fi rău de traznet, de grindină, de boli de ochi sau de cap. Cine va coase sau va toarce, va face negi pe mâini. Acum se slobozesc berbecii la oi, pentru ca mieiii să fie născuţi înainte cu două săptămâni de Paşte; superstiţia spune ca mieii ce se vor naşte vor fi frumoşi şi pestriţi. Din această zi, până la 27 Octombrie nu e bine să se semene secară, căci e primejdie de moarte pentru semănător.

Alte superstiţii în Octombrie

După Sfânta Parascheva, urmează 17 Octombrie, când este o nouă sărbătoare consacrată lupilor, care vine şi ea cu superstiţii şi se ţine pentru a fi feriţi de lupi. În această zi se încleştează dinţii de la darac (pieptenul cu care scarmănă lâna) şi se interzice orice activitate legată de prelucrarea lânii, părului şi pieilor de animale, de teamă lupilor.

Pe 18 Octombrie este Ziua Lupului, Lucinul, care deschide un ciclu de trei Filipi de Toamnă; în această zi e rău de lupi şi se spune că Lucinul se ţine tot de vite, ca să nu se stingă de boale. Şi, în sfârşit, ziua de 25 a lunii, când este Ajunul Sfântului Dumitru, o sărbătoare cu caracter funerar, care conţine: pomeni, ruguri şi veghea rituală.

Acum se face “focul lui Sâmedru”; superstiţia cere ca peste foc să sară copiii ca să fie sănătoşi tot anul, sau tinerii; cei care reuşesc să sară se vor căsători în decursul anului. Când focul este aproape stins, fiecare gospodar ia câte un tăciune, care este aruncat apoi în livadă, pentru că pomii să rodească şi în anul care vine. De altfel, focuri rituale se pot face şi în livadă. Se spune că iarnă grea este prevestită de abundentă nucilor şi gutuilor.

Superstiţii şi obiceiuri de Sfântul Dumitru

Acest sfânt sărbătorit la 26 Octombrie este asociat cu moartea naturii, cu sosirea iernii şi a frigului, este patronul păstorilor şi garantul soroacelor. În această zi începe “Vara Samedrului” care ţine patru zile. Această zi este zisa a soroacelor; pe vremuri se refăceau contractele de închiriere şi chiriaşii se mutau; tot acum se împart oile. Toamna, la Sfântul Dumitru, se spune că “se slobod sărindarele”, adică se desfac învoielile şi se face pomană mare la biserică. Semnele superstiţioase sunt numeroase: se tunde coama cailor, ca să aibă păr frumos; oamenii nu se piaptănă, că-i primejdios de lupi. Se spune că la Sâmedru morţii se fac moroi, vârcolaci şi strigoi, necăjindu-i pe oameni.

Superstiţii şi obiceiuri de Sfântul Dumitru Basarabov

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Basarabov, ocrotitorul Bucureştilor, ale cărui moaşte sunt la Patriarhia Română, este sărbătorit la 27 Octombrie, a treia zi a sărbătorii Sf. Dumitru, zisă Poitră lui Sâmedru (poitra este prânzul din a doua zi de praznic), sau Caii lui Sâmedru, sau Filip Şchiopul. Câinii lui Sâmedru sunt lupii lui Sfântul Dumitru; se ţin spre a fi feriţi de lupi, spre a nu se câinii (înrăi) inima oamenilor şi ca să fete bine oile. Există superstiţia că privighetoarea este apărată de căpuşe de către Câinii lui Sâmedru.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Citește mai mult

Opinii - Comentarii

1 octombrie, zi de sărbătoare: Creștinii prăznuiesc Acoperământul Maicii Domnului

Ziarul Unirea

Publicat

în

1 octombrie, zi de sărbătoare: Creștinii prăznuiesc Acoperământul Maicii Domnului

La data de 1 octombrie a fiecărui an, creștinii ortodocși prăznuiesc Acoperământul Maicii Domnului, sărbătoarea rânduită de Biserică în amintirea arătării Maicii Domnului în biserica din Vlaherne.

Pe 1 octombrie 911, se făcea priveghere în această biserică, pentru salvarea cetății care era asediată.

La ora patru dimineata, Maica Domnului s-a arătat înaintea poporului, stând în văzduh și rugându-se cu lacrimi. Sfântul Acoperământ era ținut în mâini deasupra capetelor credincioșilor. În jurul ei se aflau apostolii, sfinții și mucenicii.

Elit - Gustul Desăvârșit

Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos a zis către ucenicul său iubit, Epifanie: „O vezi, frate, pe Imparateasa si Doamna tuturor cum se roaga pentru intreaga lume?” Iar Epifanie a zis: „O vad, Parinte, si ma minunez!”.

Acesta este evenimentul pe care îl prazanuieste Biserica pe 1 octombrie, spre a ne aminti că prin rugăciune putem primi și noi, în greutățile vietii noastre, neîncetatul ajutor al Maicii Domnului.

Sărbătoarea ”Acoperământul Maicii Domnului” este marcată în calendar cu cruce roșie.

Rugăciunea Cinstitului Acoperământ  

”Măicuța noastră cea bună, stăpână de Dumnezeu Născătoare, acoperă-ne cu Cinstitul Tău Acoperământ, izbăvește-ne de tot răul și roagă pe Fiul Tău și Dumnezeul Nostru să mântuiască sufletele noastre. Amin!”

Pe 1 octombrie este și Ziua Internațională a Persoanelor Varstnice. Ea a fost stabilită în mod oficial în sesiunea ONU din decembrie 1991, la propunerea lui Arghir Anastasios, profesor la Universitatea din Atena. (C.M.)  

sursa:crestinortodox.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Citește mai mult

Opinii - Comentarii

1 octombrie, Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice

Ziarul Unirea

Publicat

în

1 octombrie, Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice

Ziua de 1 Octombrie, desemnată din anul 1991 la initiativa ONU ca Zi Internaţională a Persoanelor Vârstnice, este o zi specială pentru toţi, tineri şi vârstnici deopotrivă.

În toate societăţile, persoanele de vârsta a treia au jucat şi joacă un rol inestimabil, deschizând calea, ocrotind, călăuzind paşi, picurând suflet şi înţelepciune in mintile si inimile copiilor si nepotilor.

Elit - Gustul Desăvârșit

De aceea, pe aceasta cale, oferim respect concetăţenilor nostri vârstnici pentru imensa lor contribuţie în dezvoltarea societăţii din care facem parte cu toţii. Vorbim despre oameni a căror experienţă de viaţă este extrem de importantă deoarece ne ajută să înţelegem mult mai bine atât trecutul, cât şi prezentul şi în special viitorul, oameni cărora le suntem datori pentru tot ce au oferit de-a lungul vieţii lor.

Acum mai mult ca oricând, apreciind înţelepciunea cu care înfruntă vremurile, simţim nevoia să ne manifestăm solidaritatea şi sentimentele de respect faţă de cei care au adăugat, după puterile lor, trepte pe scara devenirii noastre.

Sursa: observator.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Citește mai mult

Actualitate

Știrea Zilei

Curier Județean

Știrea Ta

Politică Administrație

Sport

Monden

Opinii Comentarii

Articole Similare