Reforma statului – de la Cuza la Băsescu

„Unirea este îndeplinită, naţionalitatea română este întemeiată. Acest fapt măreţ, dorit de generaţiile trecute, aclamat de corpurile legiuitoare, chemat cu căldură la noi, s-a recunoscut de Înalta Poartă şi de puterile garante. Alesul Vostru vă dă astăzi o singură Românie”.

Citește și: Reformele lui Alexandru Ioan Cuza și Unirea Principatelor Române din 24 ianuarie 1859

Au trecut 153 de ani de când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost ales şef al statului român, care atunci, la fel ca şi acum, era la cheremul marilor puteri ale lumii, cu deosebirea că astăzi FMI-ul şi Uniunea Europeană sunt noua noastră „Înaltă Poartă”. De atunci, de pe vremea lui Cuza, statul nostru se tot reformează şi modernizează. Atunci, ca şi acum, Opoziţia – o alianţă politică contra naturii între conservatori şi liberali-radicali, deşi se situau pe poziţii ideologice şi politice diferite, ca şi astăzi uniunea dintre social-democraţi şi liberali, avea un singur scop: detronarea lui Alexandru Ioan Cuza.  Ca şi acum, când o Opoziţie la fel de originală vrea capul lui Băsescu. Deosebirea dintre cei doi şefi de stat care, în paranteză fie spus, au fost etichetaţi dictatori, este una ca de la cer la pământ: Alexandru Ioan Cuza a fost un întemeietor şi un reformator cu adevărat pentru şi în slujba poporului, a celor mulţi şi săraci. Dovadă stau câteva din reformele sale radicale între care amintim Legea rurală, prin care peste două milioane de hectare de pământ au fost date la 511.896 de familii de ţărani; Legea secularizării averilor mănăstireşti, prin care moşiile mănăstirilor pământene şi cele aparţinând locurilor închinate de la Muntele Athos, patriarhiilor din Constantinopole, Antiohia, Ierusalim etc., care cuprindeau peste 25 la sută din suprafaţă, au reintrat în stăpânirea statului şi în circuitul economic naţional; Legea instrucţiunii, prin care învăţământul primar, de patru ani, devine obligatoriu şi gratuit, cel secundar devine de 7 ani şi cel universitar de 3 ani. Au intrat în vigoare Legea de organizare judecătorească, Codul Penal şi Codul Civil, s-a adoptat o nouă lege electorală, care lărgea dreptul la vot etc, etc. Reformele şi legile lui Cuza au fost, după cum lesne se poate observa, pentru binele ţării şi al poporului, în favoarea românilor, a ţăranilor în primul rând, dar au reglementat şi domenii fundamentale ale statului, unele în vigoare până în zilele noastre.
De atunci şi până astăzi, statul nostru se tot reformează, potrivit cu interesele nu atât ale poporului şi ţării cât mai ales ale clasei politice aflate la putere şi mai nou ale Uniunii Europene, în numele globalizării care ne-a luat identitatea naţională şi ce-i mai grav, ne-a jefuit bogăţiile şi resursele naturale.

Citește și: 24 ianuarie: Mica Unire şi ziua lui Badea Cârţan, un dac coborât de pe Columnă, zi cu dublă semnificație

Adică statul nostru se reformează în prezent nu după modelul patriotic al lui Cuza, ci din contră, parcă împotriva intereselor ţării şi ale poporului român. Cel mai concludent argument este cel care se referă la cea mai mare bogăţie a noastră – pământul ţării, averea noastră românească pentru care s-au jertfit moşii şi strămoşii noştri… Cuza l-a naţionalizat, l-a luat din mâna străinilor hrăpăreţi şi l-a dat ţăranilor, talpa ţării – atunci dar şi astăzi – căci un stat, o ţară care are cel mai bun pământ din Europa nu poate fi decât a producătorilor agricoli. Acum se întâmplă însă exact invers, căci mai mult de 25 la sută din suprafaţa ţării şi aproape sută la sută din subsolul patriei, plin de zăcăminte, au ajuns în mâinile străinilor. Iar despre mănăstiri şi biserici nu mai are rost să vorbim, căci Dumnezeu îi vede şi îi judecă pe toţi cei hrăpăreţi şi profitori pe seama credinţei tot mai mercantile. Şi învăţământul, justiţia, administraţia şi mai nou sănătatea se tot reformează de la Cuza încoace. Dar în loc să progresăm, parcă dăm tot îndărăt, iar ţara şi poporul în loc să prospere, mai mult sărăcesc. De douăzeci de ani, reformarea statului mai mult încurcă treburile şi le birocratizează, transformându-i pe români în robi ai statului, ai celor aflaţi la putere, ca şi clăcaşii de pe vremea lui Cuza. După ce a fost reformat de Iliescu şi Constantinescu, statul român este acum aşezat din nou de către regimul Băsescu pe făgaşul unor reforme structurale după cum ne comandă, de data asta nu Înalta Poartă, ci FMI-ul şi cei de la Bruxelles. Reforme care se potrivesc ca nuca în perete cu realităţile ţării, cu problemele ei şi mai ales cu cele ale românilor ajunşi într-un hal de sărăcie crasă. Mereu cu mâna în buzunarul cetăţeanului, al bugetarului şi mai nou al pensionarului, statul nostru s-a transformat în cel mai mare spoliator, într-un stat de tip mafiot, în care o armată de politicieni sau mai bine zis o gaşcă a ajuns la putere pentru a ne secătui şi a declama austeritatea un mod de guvernare.

Citește și: Unirea cea mică de la 1859, un prim pas spre Marea Unire de la 1918

Ce diferenţă mare între reformele lui Cuza şi reformele guvernanţilor postdecembrişti! Mai rămâne de reformat „Hora Unirii”, care oricum nu-i mai însufleţeşte pe români, căci cu buzunarele goale nu-i mai arde nimănui de hore şi alte melodii patriotice şi populare. Pentru că, dacă reforma nu se regăseşte în bunăstarea românilor, în loc de hore în pieţe avem parte de revolte!
Rămâne de văzut dacă România se poate reforma în stradă cu oamenii în trening, cu gluga-n cap şi fularul peste faţă şi care cred că participă la o nouă revoluţie made în 1989. Oricum, de aici şi până la a cere blocarea fondurilor europene şi a dreptului de vot în Parlamentul Europei mi se pare o cale prea lungă, o mare ticăloşenie, un act de trădare naţională. Iar, dacă după 153 de ani soarta României trebuie decisă tot la Înalta Poartă, de data asta de la Bruxelles, înseamnă că în politica dâmboviţeană, de sorginte fanariotă, revoluţiile sunt inutile şi nu aduc nici o schimbare care să asigure poporului un trai cât de cât decent, ca să nu zic european!

Gheorghe CIUL

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI