Ovidiu Jidveian: Privesc cu amărăciune drama unui om care merita un altfel de tratament din partea instituţiilor statului

Ceea ce se întâmplă în aceste zile cu familia fostului premier Adrian Năstase depăşeşte nivelul de discuţie provenit din delimitarea politică cu care ne-am obişnuit în ultimii ani. Drama unui om care reprezintă o pagină importantă din istoria recentă a acestui popor, ne îndeamnă la o analiză în care să menţionăm faţa hâdă a unui sistem în care un proces durează nepermis de mult, în care demnitatea umană e încălcată flagrant ani de-a rândul, un sistem în care drama unor oameni devine mult prea des regula şi nu excepţia. Nu vreau să mă refer aici nici la calitatea politică a fostului premier şi nici nu mă adresez dumneavoastră sub aspectul unei declaraţii politice.
Mă încearcă o stare de amărăciune în sensul în care după opt ani de calvar judiciar, într-un dosar care nu a putut prezenta probe directe care să-l incrimineze pe Adrian Năstase, un om şi familia acestuia trece printr-o dramă greu cuantificabilă în câteva cuvinte. Mă încearcă o stare de amărăciune căci în ansamblul în care trăim, dezbinarea, tensiunea, ura, înverşunarea împotriva unor oameni sunt dominante şi nu fac cinste unui sistem care se declară generic democratic. Eu nu vorbesc aici nici despre faptul că fostul premier nu ar fi greşit, dar nici că a făcut ceva care contravine legii penale, spun însă cu fermitate că justiţia trebuie să opereze cu fapte clare, dovedite dincolo de orice dubiu, acest aspect fiind un semn de sănătate al oricărei societăţi civilizate. Pentru acest tip de credinţă am ales să devin avocat şi ulterior un politician care să lupte alături de colegii din PSD pentru impunerea unor principii care să respecte drepturile fiecărui cetăţean al României. În aceste momente deloc comode, PSD are obligaţia să rămână solidar cu un om care reprezintă o pagină importantă din viaţa social-democraţiei româneşti, PSD are obligaţia să vorbească, cu subiect şi predicat despre o societate predispusă la abuzuri presupuse a fi parte a unui trecut îndepărtat.
La nivel de simbol şi nu numai, viaţa politică a trecut prin intermediul unui glonţ la un alt nivel, şi trebuie să afirmăm cu maturitate, un nivel în care totul devine posibil pe fondul unei încrâncenări în faţa căreia mecanismele instituţionale româneşti sunt prea slabe şi uneori mult prea complice. În acest context avem sarcina foarte grea de a vorbi despre necesitatea imediată de a construi un stat de drept care să redea cetăţenilor săi încrederea că dreptatea există şi justiţia funcţionează. Aici nu mai e vorba doar despre Adrian Năstase, ci despre noi toţi, aici nu mai e vorba doar despre întâmplările nefericite din viaţa unei familii căreia îi datorăm respect, ci despre un sistem în care trăim cu falsă impresie că nouă nu ni se poate întâmpla nimic.
Deşi ar mai fi multe de spus poate chiar o dezbatere serioasă cu privire la calitatea noastră de cetăţeni ai unui stat în care dezbinarea şi ura sunt la cote îngrijorătoare, mă rezum la a spune că pentru noi toţi drama unui om ar trebui să fie prilejul de a redeveni oameni… Politica, până la urmă, trebuie să fie despre oameni şi nu despre ura dintre ei.

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---