Originile și semnificația Crăciunului: De la focuri uriașe și venerarea Soarelui la sărbătoarea Nașterii Domnului

Originile și semnificația Crăciunului: De la focuri uriașe și venerarea Soarelui la sărbătoarea Nașterii Domnului

Ne apropiem de Crăciun, perioadă a anului în care oamenii devin mai buni, mai iertători, oferă daruri şi se bucură de sărbători. Însă ce reprezintă sărbătorile de iarnă cu adevărat, care le sunt originile şi prin ce transformări au trecut ele? Sărbătorile de iarnă nu sunt o invenţie tocmai creştină şi au avut dintotdeauna o importanţă socială, chiar şi în antichitate.

Citește și: Mesaje de Crăciun pentru familie. FELICITARI și URARI care pot fi transmise prin SMS de Crăciun pentru părinți, bunici, copii

Crăciunul nu este doar o sărbătoare creștină, ci are rădăcini în marile sărbători romane și iudaice, în festivalurile vechilor greci, dar și în lungile ospețe ale celților și ale populațiilor din nordul Europei. Elemente din vechime au fost adăugate și au ajuns să fie incluse în sărbătoarea pe care o știm azi. Apoi, în ultimele secole s-au adăugat elementele noi: brazii împodobiți (din secolul 17), cadourile (sec 19) și transformarea în sărbătoare comercială (sec 20). Crăciunul este o combinație între elemente creștine, păgâne și ale culturii populare.

Deși în prezent când spunem Crăciun ne gândim la o sărbătoare a creștinismului, multe dintre tradițiile sărbătorii sunt mult mai vechi și pot fi atribuite așa-zișilor păgâni.

Citește și: MESAJE de CRACIUN. Urări de Crăciun. Felicitări de Crăciun. SMS de Crăciun

În primele trei secole creştinii nu au avut o sărbătoare specială dedicată Naşterii“; „prima menţiune istorică despre sărbătorirea botezului lui Isus se află în Stromatele lui Clement Alexandrinul, autor din secolul al II-lea.

La originea sărbătorii s-ar afla gnosticul Basilide“; „până în secolul al IV-lea, data Crăciunului a fost 6 ianuarie, data epifaniei“; „Aniversarea naşterii lui Iisus pe 25 decembrie apare pentru prima dată la Roma, într-o Cronografie din anul 336. La originea noii date se află, pe de o parte, preluarea de creştinism a marii sărbători mitraice a Soarelui, pe de altă parte, condamnarea învăţăturii lui Arius la Sinodul de la Niceea“.

Ar fi greșit să spunem că tradițiile moderne ale Crăciunului provin direct de la popoarele precreștine, dar la fel de eronat ar fi să credem că suntem în fața unui fenomen modern. În primele trei – patru secole de creștinism religia aflată în puternică ascensiune a preluat o parte dintre tradițiile așa-zişilor barbari, iar despre cum s-a întâmplat acest lucru și mai ales de ce, puteți citi mai jos.

Păgâni erau numiți cei care se închinau zeilor sau idolilor sau cei care erau de altă religie decât cea creștină. Păgâni le spuneau creștinii și celor care nu au nicio religie, care nu credeau în Dumnezeu sau care nu au primit botezul.

Multe dintre popoarele precreștine aveau sărbători în perioada solstițiului de iarnă și cu siguranță că frigul și întunericul (mai ales că nu exista lumină artificială modernă) le afecta moralul. Dată fiind situația, sărbători cu mâncare, băutură, cu focuri uriașe și diverse incantații erau binevenite și îi făceau pe oameni să uite de frigul de afară și de monotonia zilelor scurte.

Citește și: MESAJE de SFANTUL IOAN. Urări de Sf Ion. Felicitări de Sfântul Ioan. Mesaje de „La mulţi ani” care pot fi trimis prin SMS de Sfântul Ioan Botezătorul

Popoarele din vechime celebrau în special soarele, iar succesiunea anotimpurilor era extraordinar de importantă pentru ei, fiindcă de ele depindea viața lor (momentul recoltelor, de exemplu). Oamenii din nord credeau că Soarele este o roată care schimbă anotimpurile. Soarele era divinizat și la romani, iar pe 25 decembrie era sărbătorită Dies Natalis Solis Invicti (Ziua de Naștere a Soarelui Invincibil), sărbătoare care a devenit extrem de importantă în timpul împăratului Aurelian, cunoscut în istoria noastră și pentru că a retras administrația și armata din Dacia. Era o sărbătoare a solstițiului de iarnă, a revenirii soarelui, a zilelor tot mai lungi, semn al începutului revenirii primăverii.

În spaţiul celtic, solstiţiul de iarnă reprezenta cel mai important moment al anului, caracterizat prin ritualuri deosebite, unele din ele regăsite astăzi în tradiţia populară actuală. În Imperiul Roman, în antichitate se sărbătoreau Saturnaliile, ele începând o dată cu solstiţiul de iarnă, adică în noaptea dintre 21 spre 22 decembrie. Cel mai curios lucru despre această sărbătoare este faptul că din opera lui Henri Hubert reiese că cel mai mare templu închinat lui Deus Sol Invictus s-ar fi aflat în Muntii Orăştiei, în cetatea Sarmizegetusa.

Citește și: Mesaje de Anul Nou 2021. Urari de Anul Nou 2021. Felicitari de Anul nou 2021. Mesaje de Revelion 2021. SMS de Anul Nou 2021

Tot acum, conducătorii spirituali ai celţilor, Druizii, pregăteau ansamblul de ritualuri pentru celebrarea celei mai importante sărbători cunoscute de universul lor, şi anume tăierea vâscului. Procesiunile lor erau pline de mister şi la ele toţi membri comunităţii trebuiau să participe. Acest ceremonial începea în seara solstiţiului şi dura aproximativ o săptămână, până în apropierea Anului Nou, când culoarea vâscului se schimba din verde deschis în auriu. Tot acum, druizii realizau sacrificiul de sânge, acest ritual fiind închinat zeităţilor htoniene.

Astăzi, pe teritoriul de influenţă creştină, la data de 21 decembrie este sărbătorit Sfântul Ignatie Teoforul, episcop al Antiohiei. Suprapus peste această sărbătoare pur creştină este Ignatul, când în gospodării sunt sacrificaţi porcii, însă acum sunt destinaţi consumului, şi nu îmbunării unor zeităţi. Sacrificiul acesta este pur păgân, însă obiceiul s-a extins şi a fost adoptat.

Citește și: Povestea sau legenda lui Moș Crăciun

Biserica a încercat să contracareze oarecum tradiţia, hotărând ca începând cu anul 350 să fie sărbătorita naşterea lui Iisus pe 25 decembrie. De menţionat este faptul că, până în acel moment, sărbătoarea Crăciunului era celebrată pe 6 ianuarie. În ceea ce priveşte originea denumirii de Crăciun, nu există păreri ferme, însă cele mai acceptate variante ar fi creatio, care înseamnă naştere, sau calatio, care duce cu gândul la o convocare. Amintită aici este şi opinia cercetătorului Gheorghe Mesu, care era de părere că originea denumirii Crăciunului ar fi de filieră traco-getică, când strămoşii celebrau nu doar solstiţiul de iarnă, dar şi cultul buturugii sacre, căreia i se dădea foc în timpul unui ritual închinat celui mai important astru al Pământului – Soarele.

Crăciunul, așa cum îl știm astăzi, datorează mai multe elemente și unei sărbători importante pentru romani – Saturnalia (Saturnaliile). Se ținea între 17 și 25 decembrie și era dedicată zeului Saturn. Era o săptămână de decadență, de petreceri nebune și mai ales de inversare a rolurilor în societate, fiindcă stăpânii făceau schimb de haine cu sclavii lor și bărbații se îmbrăcau cu hainele femeilor.

Citește și: Mesaje de Crăciun în limba maghiară. Urări de Crăciun în maghiară. Felicitări care pot fi transmise prin Crăciun celor dragi în ungurește

Saturnaliile aveau elemente pe care le cunoaștem bine și azi: procesiuni, lumânări, cadouri oferite altor oameni, dar și case decorate cu verdeață.

Oamenii nordului, strămoșii vikingilor, aveau în perioada solstițiului de iarnă o sărbătoare numită Yule, când făceau focuri uriașe, beau bere și istoriseau. Vechile populații din nordul Europei venerau copacii și aduceau la ceas de sărbătoare ramuri verzi în casă. Din vechime se crede că cele două culori tradiționale de Crăciun, verde și roșu, simbolizează fertilitatea.

Cum au ajuns aceste obiceiuri păgâne să fie adoptate de creștini?

Creștinismul s-a dezvoltat puternic în primele secole ale erei noastre, în timp ce Imperiul Roman era în declin. Misionarii creștini s-au răspândit în Europa de Nord, în sud, dar și în Orientul Mijlociu, încercând să-i convertească pe așa-zișii păgâni. Primii creștini au fost pe de-o parte îngroziți și pe de-o parte captivați de obiceiurile păgânilor.

Tradițiile care li s-au părut potrivite au fost, treptat, adoptate și de creștinism. În plus, noua religie și-a făcut mai repede loc în rândul așa-numiților barbari cât timp o parte dintre vechile ritualuri au fost menținute, lucru ce poate fi văzut ca un semn de respect pentru cei care se converteau.

Crăciunul a început să fie celebrat cu o liturghie specifică abia în secolul IX, dar nu avea importanța unor sărbători precum Paștele sau Vinerea Mare. În primele trei secole de creștinism nașterea lui Hristos nu era considerată importantă, ci învierea era cea importantă. După dezbateri intense pe tema esenței lui Hristos, mai marii bisericii au decis că și nașterea este o dată importantă.

Citește și: Mesaje de Sărbători • Urări de Sărbători • Felicitări de Sărbători • SMS de Sărbători

Colindul, pomul şi ciorapii de Crăciun

Ritualurile cu caracter magic s-au păstrat până în prezent, fiind regăsite în tradiţia noastră populară. Cel mai răspândit obicei românesc este cel al colindatului, obicei atestat din secolul al XVII-lea de către călătorul Paul de Alep. Masa de Crăciun era pregătită de către gospodinele trezite în toiul nopţii, ele aşteptând preoţii însoţiţi de cântăreţi pentru a le binecuvânta bucatele. Pe lângă preoţi, veneau şi numeroşi sărmani, care sperau la ceva pomană din partea familiilor mai bogate din sat.

În ceea ce priveşte pomul de Crăciun, Tudor Pamfile este de părere că este o tradiţie venită din Occident, însuşită, în special, de familiile bogate din oraşe. Cât despre imaginea lui Moş Crăciun, aceasta a fost creată abia în anul 1863 de către Thomas Nast. A suferit câteva modificări ulterioare, după ce imaginea Moşului a fost preluată şi standardizată de către mediul publicitar, în 1920. O altă caracteristică a acestei perioade, sunt ciorăpeii de Crăciun. În spatele lor stă o legendă frumoasă, care spune că după ce un nobil şi-a pierdut soţia, şi-a risipit de durere întreaga avere, lăsându-le pe cele trei fiice într-o sărăcie cruntă. Aflând povestea fetelor, Sfântul Nicolaie a aruncat trei pungi pline cu bani de aur în hornul casei. Pungile au căzut în ciorăpeii pe care fetele îi puseseră la uscat deasupra şemineului, aşa luând naştere obiceiul ciorapilor agăţaţi de şemineu.

Citește și: Obiceiuri de Anul Nou • Datini şi tradiţii de Anul Nou la români: Capra, Plugusorul, Ursul, Sorcova

În tradiţia românească, colindul este unul atât de natură religioasă, cât şi de natură laică, în această ultimă categorie încadrându-se Steaua, Capra, Ţurca şi altele.

Chiar dacă misterul sărbătorilor e acum puţin difuz şi suntem distraşi de încercările societăţilor comerciale de a obţine profituri ridicate în această perioadă prin comercializarea intensă a evenimentului, Crăciunul rămâne cea mai adorată sărbătoare creştină, în care, cel puţin la nivel de teorie, trebuie să devenim mai îngăduitori, iertători, mai umani, mai atenţi la ceilalţi, şi mai puţin la noi.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI