Noi dezvăluri şocante privind restaurarea Cetăţii Vauban din Alba Iulia

• Zeiţa Venus este mai dolofană decât Marte, iar membrele statuilor au fost lipite cu chit auto
• Carol al VI-lea, de pe Poarta a III-a a Cetăţii avea în original o atitudine demnă, ce denota nobleţe, acum este doar un personaj pătrăţos şi aproape fără gât.
• S-au albit porţile Cetăţii, s-a îndepărtat patina nobilă ceea ce e foarte grav.
• Pentru restaurare se folosesc materiale care au trecut de „proba timpului”, în consolidarea şi restaurarea Cetăţii a fost folosit ciment. Sacii de ciment erau ascunşi atunci când se mai nimerea câte un control.

    Călin Hăbian are 49 de ani şi a absolvit în 2011 Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, pe diploma sa fiind înscrisă calificarea de restaurator. El recunoaşte că nu are atestat din partea Asociaţiei Conservatorilor şi Restauratorilor din România. Până în octombrie 2011 a lucrat ca „angajat cu studii medii” pentru Grup Corint, la Castelul Huniazilor din Hunedoara  şi ulterior la Cetatea Vauban din Alba Iulia. Din octombrie 2011, după ce i-a încetat contractul de lucru cu Grup Corint, este şomer.
Călin Hăbian, ca participant direct la diverse etape de execuţie a lucrărilor de restaurare şi conservare a monumentelor din Cetatea Vauban  reclamă faptul că peste 50% dintre produsele finale au vicii de procedură, nefiind respectate legile europene în vigoare privind monumentele istorice. În plus, nu au fost folosite materiile prime potrivite acestui gen de restaurare şi conservare.

Toate s-au făcut de mântuială pe bani foarte mulţi, pe fonduri europene foarte mari, care nu-şi justifică preţul. Parcă eşti la Buftea, la Disneyland sau la Bollywood. Toată roca de pe cei 7 km pavaţi nu este andezit, ci o piatră falsă turnată, realizată la fabrici din România. Se spune că-i adusă din China, din Turcia, ca să justifice preţul mare prin costul transportului. Pe paleţii de piatră aduşi din Constanţa scria ANDEZIT.  Piatra de andezit – o piatră de origine vulcanică – are nenumărate caracteristici fizice cum ar fi: duritate, rezistenţă la presiune, rezistenţă la îngheţ, rezistenţă la uzură, poate fi tăiată, poate fi lustruită.  Hăbian spune că prin nicio tehnică din lume nu poate fi  produs industrial andezitul, acesta fiind o rocă vulcanică, produsă la temperaturi extraordinar de mari. Piatra cu care s-a pavat în Cetate este mai uşoară şi mai poroasă, cu un desen uniform, ca gresia de bucătărie din comerţ. „Piatra de andezit are un desen aleator, unic. Piatra cu care a fost pavată Cetatea are un desen uniform, pe sute de metri pătraţi, parcă eşti într-o baie de hotel. Mai mult, apa care se infiltrează în porozităţile unei pietre turnate contribuie – prin îngheţ/dezgheţ –  la măcinarea acestor pavaje… naturale. Acum se vede cu ochiul liber cum se macină pietrele cu care au fot pavate traseele din Cetate.
 Referitor la restaurarea şi conservarea statuilor, a motivelor votive de pe porţile Cetăţii, vă mărturisesc că nu toate au fost făcute după lege. Legea spune că la restaurarea monumentelor istorice se folosesc materiale identice sau  cel mult compatibile. Şi tehnica trebuie să fie reversibilă pentru ca, dacă peste 5-10 ani cineva demonstrează că acestea au fost realizate greşit, să fie desprinse uşor şi înlocuite.
Toate porţile Cetăţii au fost sablate cu pulbere de sticlă, cu compresoare de mare putere. S-au pierdut astfel, într-un an de zile,  detalii la sculpturi şi tablourile votive, prin măcinarea calcarului, cât nu a reuşit vântul şi nisipul, intemperiile, în sute de ani.
Nu există nicio documentaţie de profil, care să ajute la recuperarea detaliilor pierdute. Nu există decât nişte vederi, fotografii de epocă, din secolul trecut sau de pe vremea comuniştilor.
La Poarta I a Cetăţii, „copia fidelă” a zeiţei Venus este mult mai dolofană şi mai înaltă decât Zeul Războiului, Marte. Zeiţa Venus te duce cu gândul acum la  o sculptură realizată în stil sovietic. Originalele au rămas în custodia Grupului Corint.
Spatele Porţii a II-a a fost realizat „după ureche”, restauratorii  neavând în România prea multe imagini de epocă după care să realizeze reconstituirea. Faţa porţii a II-a a fost recreată după un medalion ceramic, de circa 8 cm, aflat în Muzeul Unirii
Carol al VI-lea, de pe Poarta a III-a a Cetăţii avea în original o atitudine demnă, ce denota nobleţe, acum este doar un personaj pătrăţos şi aproape fără gât. Pe coiful lui era un panaş. Acum, pe statuia ce se vrea o replică fidelă, pe coiful împăratului a fost aplicat un vultur, după imaginaţia artistului. Statuile de pe poarta a III-a Cetăţii sunt păstrate în caponiera de la Grup Corint, un tunel ce duce la grajdurile cailor. Ele nu sunt distruse în proporţie de peste 50%, ca să fie necesară înlocuirea lor, cu copii fidele, cum se specifică în lege.
   S-au albit porţile Cetăţii, s-a îndepărtat patina nobilă ceea ce e foarte grav. Vin turişti străini şi degeaba le explică ghidul turistic cât de veche e Cetatea că aceia nu vor crede o iotă, văzând-o atât de nouă.
Toată Cetatea a fost construită de inginerii austrieci cu gresie de la Şard şi cu calcar de la Tibru şi Cricău, nu cu materiale de import. Restauratorii de acum au pus pe pilonii porţilor piatră falsă, incompatibilă cu gresia folosită de austro-ungari. Au pus piatră turnată (falsă) şi pe lângă tablourile votive.
În lege scrie că restaurarea trebuie făcută cu materiale reversibile pentru ca, în cazul în care s-a greşit ceva, să se poată interveni nonviolent pentru dezlipire. Pentru lipirea mâinilor şi picioarelor statuilor a fost folosit chit auto poliesteric.
Pentru restaurare se folosesc materiale care au trecut de „proba timpului”, în consolidarea şi restaurarea Cetăţii a fost folosit ciment. Saci de ciment erau ascunşi atunci când se mai nimerea câte un control. Pentru rosturi trebuia folosită reţeta veche, de piatră ponce măcinată, var şi nisip, cu cazeină. Acum s-a folosit ciment Portland ce nu e certificat de „proba timpului” pentru mai mult de 100 de ani. De exemplu, sunt cazemate făcute de nemţi în al Doilea Război Mondial cu ciment Portland, care acum sunt măcinate, deşi nu au fost bombardate.
Mă doare sufletul când văd că se lucrează „la hectar”, repede să facem planul, fără să se respecte normele. Multe tasele care sunt în stâlpii porţilor cetăţii sunt din piatră falsă turnată, nu adezit cum spun ei.

Călin HĂBIAN – Alba Iulia, fost angajat al SC Grup Corint SA, acum şomer

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---