Nicolae Dabija – lecţie de supravieţuire prin poezie la Alba Iulia

Cu acest prilej preşedintele Ion Dumitrel a primit titlul de „Ministru al patriotismului”

    Din raţiuni de spaţiu am amânat publicarea acestui articol, deoarece am refuzat să-l tratez în numai câteva rânduri, ca pe un eveniment cultural banal. Ei bine, lansarea volumului poetului, academicianului şi omului politic român din Basarabia, Nicolae Dabija, a fost mai mult decât un eveniment. A fost un act cultural şi patriotic de cea mai înaltă vibraţie, care a reunit la Galeriile de artă ale municipiului nostru, la sfârşitul săptămânii trecute, pe toţi seniorii albaiulieni apărători ai cauzei românismului de pretutindeni, cei pentru care Basarabia este, ca să-l parafrazez pe scriitorul şi jurnalistul Ioan Bâscă, o „lacrimă mereu nestinsă”. Iată numele a doar câţiva dintre aceştia: poetul Ion Mărgineanu, ec. Ioan Străjan, prof. Ilie Furduiu, prof. Virgil Şerbu Cisteaianu, scriitorii Ştefan Dinică, Gheorghe Jurcă, Ironim Munteanu, Ioan Popa şi Dumitru Mălin, cărora li s-au adăugat oficialii nelipsiţi la astfel de evenimente, precum preşedintele Consiliului Judeţean Alba, Ion Dumitrel, vicepreşedintele Sorin Bumb, directorul Ioan Bodea şi viceprimarul Alba Iuliei, Ioan Bogăţan. Nu au lipsit, desigur, prof.dr. Traian Mârza, în calitatea sa de gazdă a evenimentului, şi doamna Mioara Pop, directoarea Bibliotecii Judeţene „Lucian Blaga”. Alături de Nicolae Dabija s-au aflat şi cei ce s-au ocupat de editarea volumului său intitulat „Poeme pentru totdeauna”, respectiv soţii Filomena şi Daniel Corbu, din Iaşi. Un oaspete surprinzător a fost Gianfranco Fraccarollo, directorul Centrului cultural italian „Giovanni Morando Visconti”, din Alba Iulia, şi consul onorific al Italiei în România. Deşi şi-a anunţat prezenţa, academicianul Mihai Cimpoi nu a putut veni la Alba Iulia, dar este aşteptat, ca în fiecare an, la Congresul Spritualităţii Româneşti.
Au vorbit despre autor şi despe volum Traian Mârza, Mioara Pop şi Ion Mărgineanu, dar nu voi insista prea mult asupra acestora, deoarece discursul autorului, al marelui român Nicolae Dabija, i-a electrizat de-a dreptul pe toţi cei de faţă. Acesta a început citându-l pe Nichita Stănescu care, cu prilejul unei vizite la Chişinău, a rostit o frază memorabilă: „Acesta este cel mai lung drum pe care l-am făcut de acasă până acasă!” Apoi, plin de însufleţire, autorul a dezvăluit auditoriului câteva lucruri dureroase despre statutul scriitorilor din Basarabia, asemuiţi cu zidarii de la Nistru, care construiau cu o mână iar cu cealaltă stăteau mereu pe paloş, pentru a apăra ceea ce au construit. „Poezia din Basarabia nu este o poezie patriotică, aşa cum sunt tentaţi unii s-o considere, ci este poezie de supravieţuire (…) Noi, în 1989 am oprit tancurile cu poezia. Am ieşit în faţa lor, cu piepturile goale, iar soldaţii, după ce ne-au ascultat, s-au oprit ruşinaţi (…) Aici, în România, de fapt la Bucureşti, niciodată la Alba Iulia, suntem mereu întrebaţi de ce nu ne mai săturăm odată să slăvim limba română şi pe marii voievozi ziditori de ţară. Ei bine, nu ne-am săturat şi nu ne vom sătura niciodată, căci noi am supravieţuit foamei, frigului, terorii comunismului rusesc, deportărilor, strângând la piept câte o carte în limba română. Un volum de poeme scrise de Eminescu, care aici nu mai este, poate, băgat în seamă nici de elevi, acolo era o formă de rezistenţă, era o fărâmă de ţară de care ne agăţam cu disperare… Ca să ne înţelegeţi trebuie să aflaţi că, pe lângă faptul că ni s-a încercat extirparea limbii române din memorie, închizându-ni-se şcolile şi arzându-ni-se cărţile, ni s-au dărâmat bisericile. Din 2.000 de biserici româneşti ruşii au mai lăsat în picioare doar 30, iar din 40 de mănăstiri nu a supravieţuit decât una! Aşadar, iubiţi fraţi, luaţi aminte la cele trei <evanghelii> la care noi ne-am închinat, ca să putem păstra vie fiinţa noastră românească: limba română, tradiţiile noastre populare identice cu cele de dincoace de Prut şi Biserica Ortodoxă Română!” Nu exagerez deloc când vă spun că, ascultând cuvintele lui Nicolae Dabija, nu numai eu m-am simţit emoţionat până la lacrimi, ci am văzut chiar pe unii dintre acei seniori căliţi, pe care i-am nominalizat anterior, cu ochii lucind înlăcrimaţi.
Poetul Ion Mărgineanu a pus apoi, cu francheţe, degetul pe rană, arătând că aşa cum Grigore Vieru a fost „al nostru”, tot „al nostru” este şi Dabija, iar fiinţa lui face parte din tricolorul românesc. Ba chiar mai mult, dânsul a sugerat, având în vedere că Nicolae Dabija este cetăţean de onoare în trei oraşe (Craiova, Buşteni şi Albac), ca acesta să devină şi cetăţean de onoare al municipiului Alba Iulia. Evenimentul s-a încheiat cu cuvântul editorilor, soţii Filomena şi Daniel Corbu. Iar doamna Filomena a înmânat două trofee acordate în cadrul Festivalului „Grigore Vieru”, ce se desfăşoară de trei ani la Iaşi, Chişinău şi Alba Iulia. Primul, intitulat „Pro memoria” a intrat în posesia sculptorului Romi Adam, autor al primului bust al lui Grigore Vieru, cel din municipiul nostru. Cel de-al doilea, destinat celui mai de seamă sprijinitor al manifestărilor culturale şi patriotice, a intrat în posesia preşedintelui CJ Alba, Ion Dumitrel, pe care doamna Filomena Corbu l-a numit „Ministru al patriotismului”. Şi au mai primit câteva cadouri bibliotecarele albaiuliene, discretele truditoare de la aceste manifestări… Cam atât despre această lansare, căci despre Nicolae Dabija sunt sigur că vom mai avea ocazia să scriem, deoarece acesta a promis că va fi prezent la Alba Iulia cu ocazia Congresului Spiritualităţii Româneşti.
Ioan HĂNŢULESCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI