Neo-colonialismul în România

N-a fost el, Ilie Şerbănescu, un ministru prea grozav, pentru că este un teoretician fără experienţă practică, dar în ceea ce priveşte capacitatea de analiză economică se dovedeşte maestru. Două dintre cele mai recente articole ale sale din hebdomadarul „Timpul” dovedesc acest lucru cu prisosinţă. Studiind realitatea economică românească, reputatul analist ajunge la concluzia că România este în momentul de faţă victima unei politici mascate de tip neo-colonialist. Iar argumentele pe care le aduce sunt perfect valabile şi verificabile. Astfel, el subliniază faptul că ţările cu capitalism matur au propus (impus!?) ţărilor cu capitalism primitiv, precum România, nu propriul lor sistem ce şi-a dovedit eficienţa, ci un sistem ce seamănă mai degrabă cu un sistem colonial, adică exact ceea ce le rezervau marile puteri coloniale ţărişoarelor periferice, înapoiate, pe care le înglobau în imperiile lor. Cu alte cuvinte, în ciuda poveştilor pe care ni le spuneau nouă despre eficacitatea proprietăţii, iniţiativei şi a gestiunii private, ei, la ei acasă, au păstrat un stat puternic. Când s-a declanşat criza, tocmai din cauza ravagiilor făcute de capitalurile private în goana lor după profit lejer, statul a intervenit, „a curăţat locul” şi treaba a mers mai departe. Ţărilor precum România li s-a impus însă un stat minimal, în care toate pârghiile au fost preluate de capitalurile străine, adică tocmai de capitalurile din ţările cu capitalism matur, bunele noastre „aliate” şi „sfătuitoare”… Statul român, după cum constată Ilie Şerbănescu, a fost pus să-şi cedeze capitalului străin toate poziţiile nodale, strategice, din economie. Capitalul privat străin (care a fost controlat şi limitat în ţările neo-colonialiste) a procedat aici la înglobarea ţării, fără a crea dezvoltare ci doar pieţe, fără a determina producţia ci consumul, fără investiţii directe ci cu credite, deci nu prin mari companii industriale partenere ci prin bănci! Capitalul financiar-bancar a făcut ravagii, iar când criza s-a instalat… a oprit finanţarea! Iar acum statul este chemat să rezolve problema. Asta în condiţiile în care statul român aproape nu mai există, pentru că nu mai are poziţii în economie, nici instrumente şi nici pârghii de intervenţie.
Prin urmare, statul român (care suntem noi toţi, contribuabilii), după ce a fost spoliat de toate avuţiile sale, este pus acum să preia ravagiile făcute de capitalul privat din ţările neo-colonialiste, respectiv datoriile acestui capital străin! Iar prin acordul cu FMI şi prin împrumutul contractat, iată, statul preia asupra sa plata datoriilor făcute de capitalul privat străin. Practic îşi asumă să plătească tocmai expansiunea acestui capital în România. Trist este faptul că, potrivit statisticilor, datoria în ţara noastră a ajuns la cca 3.800 de lei pe cap de locuitor. PIB-ul nostru a ajuns mai mic decât al Bulgariei iar inflaţia a ajuns la 7,7%, în timp ce în Ungaria este de 5,5% iar în Bulgaria de 6,4%. Repet, aceasta e situaţia acum, când în România axa economică majoră, de la exploatarea resurselor şi valorificarea lor industrială, până la sistemul bancar şi de asigurări se află în mâna capitalului străin. Deci capitalul străin este noul stăpân al economiei în România, pentru că are atât proprietatea cât şi puterea de a impune deciziile, dar este un stăpân expoliator, care nu-şi asumă nicio responsabilitate, ci doar beneficiile de jefuitor!
Ioan HĂNŢULESCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI