Mlaştina

„Totul curge”, spunea anticul Heraclit referindu-se la caracterul mereu schimbător al lucrurilor, oamenilor, situaţiilor, fenomenelor, al lumii în general. Mai aproape de timpurile noastre, o anecdotă lămureşte că „trebuie să fii un foarte bun înotător ca să nu te îneci în acest torent universal”. Departe de amuzamentul intenţionat de autorul anecdotei, constatăm cu amărăciune că în cel mai concret şi serios mod cu putinţă avea dreptate: în România ultimului an trebuie întradevăr să fii un înotător excelent pentru a te menţine la suprafaţă indiferent de statutul tău – om de afaceri, pensionar, simplu angajat ori elev. În România totul curge, nimic nu mai este sau nu va mai fi în foarte scurt timp aşa cum ştiam. Marea schimbare botezată pompos „reforma statului” nu curge însă asemenea unui pârâu limpede, ci e un fluviu mocirlos alimentând mlaştina care nu este acum creată, doar acum foarte extinsă. Asta deşi Puterea actuală ne-a promis asanarea ei. Altfel spus înţelegem necesitatea reformei, dar mai înţelegem şi că o reformă responsabilă nu poate fi făcută cu hei-rup-ul, schimbând totul doar de dragul de a schimba şi fără ca aceste schimbări să fie treptate şi corelate pentru a putea fi şi implementate şi asimilate.
Dacă n-ar fi îngrijorătoare prin amatorismul demonstrat, ultima idee expusă de ministrul Educaţiei Daniel Funeriu ar stârni râsul, mai ales în ceea ce priveşte argumentarea. Acum după ce a „rezolvat” noua lege a educaţiei, Daniel Funeriu s-a trezit că vacanţa de iarnă este prea scurtă, iar cea de vară, pe cale de consecinţă, prea lungă. Comparativ cu vacanţele din alte state este adevărat. Domnul ministru vrea să echilibreze situaţia. Lungirea vacanţei de iarnă, spune el, va duce la scăderea costurilor (prin reducerea timpului în care se încălzesc localurile şcolilor), încurajarea turismului, dar şi la… reducerea traficului şi a ambuteiajelor! Şi desigur elevii şi profesorii vor avea timp să se recupereze mai bine după petrecerea de Revelion până să se întoarcă la clasă. Grija domnului ministru pentru soarta turismului şi pentru siguranţa în trafic este înduioşătoare, dar nu asta este treaba lui. Pentru asta avem miniştri competenţi, Elena Udrea şi Anca Boagiu care tocmai ne-au anunţat reabilitarea a 10.000 de km de drum judeţean şi lansarea licitaţiilor pentru atât de necesara autostradă Nădlac-Sibiu.
Mlaştina a mai fost alimentată, de ultimă oră, de decizia de a pune bir de sănătate pe pensiile mai mari de 740 de lei. Înţelegem că puţini contributori susţin un sistem declarat gratuit pentru toţi. Suntem de acord că nu este eficient. Dar soluţia este constituirea pachetelor de servicii medicale ierarhizate în funcţie de contribuţia fiecăruia. În loc să facă asta şi să ia măsuri pentru astuparea găurilor negre care sunt licitaţiile de medicamente şi servicii din majoritatea spitalelor, guvernul mai bine mai ia un rând de piele de pe cei corecţi, care la vremea lor şi-au plătit şi contribuţii şi impozite şi tot. Nu este o decizie corectă. Or, domnul Boc este propovăduitorul corectitudinii. Nu ne-a spus el că fiecare va primi pensie în funcţie de contribuţia pe care a avut-o? Cum se împacă asta cu populismul pensiei minime de 350 de lei pentru care beneficiarii nu au contribuit cu nimic? Şi aceşti beneficiari, să ne înţelegem, nu sunt toţi bieţi ţărani ceapişti. Nimeni nu s-a găndit să-i numere doar pe aceştia. Sunt printre aceşti pensionari şi o sumedenie de casnice de la oraş ori chiar pierde-vară. N-au contribuit dar beneficiază şi de pensie şi de tratamente gratuite şi de scutirea de orice fel de contribuţie… Ce vină au cei cu pensii mai mari de 740 de lei de guvernul s-a întors împotriva lor? Vina de a fi învăţat, de a fi muncit în posturi bine plătite sau pe perioade maxime de cotizare?
Anca DINICĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI