Jidvei – Ţara Vinului de pe Târnave

A trecut Carpaţii, venind din Dobrogea natală şi a cucerit inimile viticultorilor din zona Jidvei, la rându-i fiind cucerit de o ardeleancă, întemeindu-şi o familie. A dat un nou suflu culturilor viticole, scoţând pentru consumatori vinuri albe de înaltă ţinută, abonate an de an la premiile de aur ale concursurilor internaţionale. Acesta este inginerul Claudiu Necşulescu, cel ce ne-a primit cu multă amabilitate pentru a realiza un interviu.

*Se mai fac şi investiţii de suflet

– Bun găsit, dle inginer Claudiu Necşulescu! Vă mulţumim că ne sunteţi gazdă în acest loc minunat, aproape unicat în România: un castel medieval pe care l-aţi pus în valoare. O curiozitate de reporter: de ce aţi investit o sumă atât de mare aici? Aţi investit în viticultura de pe Târnave unde profitul vine mai repede.

– Sigur că este, ca să zic aşa, o investiţie de suflet a mea. Este zona în care am investit cel mai mult suflet, chiar dacă este vorba şi de bani, dar pentru un producător de vinuri cu certitudine reprezintă un element emblematic şi aşa cum bine cunoaşteţi, reprezintă, ca să folosesc un termen la modă, brandul de Jidvei. Este acel element atât de necesar cu care ne identificăm în faţa tuturor, cu produsele realizate de grupul nostru. Cred eu că tradiţia trebuie să meargă strâns legată de tot ceea ce înseamnă tehnică şi tehnologii noi, pentru că dacă uităm valorile tradiţionale ale neamului nostru sunt convins că ne pierdem identitatea.

– Din păcate, există prea puţini cei fac asemenea investiţii de suflet pentru a pune în valoare patrimoniul naţional.

– Viticultura şi vinul au fost dintotdeauna şi vor fi produsele nea­mului românesc. Cu vinul şi mie îmi place să spun, că este singurul lucru din viaţa noastră cu care ne întâlnim de la botez până la moarte în mod permanent, în orice moment din viaţă pe care îl sărbătorim sau îl comemorăm alături de cei dragi.

*Semne bune pentru un vin de calitate, competitiv

– La rândul lui, vinul trebuie să dăruiască, aşa cum i se dăruieşte viei de-a lungul unui an tot ce îi este necesar. Rezultatul unui an de muncă înseamnă un vin de calitate şi atunci când îţi asigură şi bunul Dumnezeu condiţiile climatice bune, vinul este şi mai bun. Anul acesta ce a zis Cel de Sus?

– Din punct de vedere al potenţialului agricol şi pentru cultura viţei-de-vie este un an de excepţie, ca de altfel cred că pentru toate culturile din România. Vinul nostru are o şansă mare, datorită unui an destul de bun, pornind de astă toamnă când practic se prefigura şi s-au pus bazele noilor producţii chiar până astăzi. Ca întotdeauna, Dumnezeu a fost român şi în acest an şi am ţinut cont de deficienţele şi necazurile anului trecut, când seceta a creat anumite probleme chiar şi în sectorul viticol.

– A fost 2012 un an dificil, dar în sectorul viticol a fost alt­ceva, dovadă sunt vinurile noi cu care aţi ieşit pe piaţă şi care v-au adus multe medalii, la concursurile la care aţi participat

– Iată ce se întâmplă: cu ani în urmă aveam probleme cauzate de lipsa de capacitate şi mă refer în mod special la viticultură, când toată lumea a dorit să producă cât mai mult pentru a acoperi nevoile pieţei. Astăzi marea majoritate a viticultorilor, nu numai eu o spun cu bucurie, au făcut paşi majori în ceea ce înseamnă calitatea vinurilor. Vinurile de pe raft chiar sunt produse cu care ne putem mândri şi suntem convinşi că putem face faţă cu succes în orice competiţie internaţională.

– Realitatea demonstrează că la toate competiţiile internaţionale vinurile româneşti, fie că sunt de la Jidvei, fie de la alte podgorii, încep să fie şi mai competitive, intrând în mod constant în rândul celor medaliate.

– Dacă am putea introduce viticultura la federaţia olimpică ar aduce cele mai multe medalii. Este darul de la Dumnezeu pentru aceste ţinuturi din ţara noastră, din inima Transilvaniei, de a avea un potenţial viticol deosebit întâlnind practic o gamă extrem de largă de tipologii de vinuri care îndeplinesc toate condiţiile de calitate pentru consum.

*Viticultorii – singurii din România care au cheltuit toate fondurile europene acordate

– Totul se datorează şi faptului că aţi investit, atât dvs, cât şi foarte mulţi viticultori din zonă, pe de o parte, iar pe de altă parte posibilitatea de a folosi fondurile europene. Iată, acum putem spune că viticultorii din România sunt reali campioni în absorbţia în totalitate a acestor fonduri.

– Aceasta este cea mai mare realizare a sectorului vitivinicol românesc. Acest lucru s-a datorat faptului că am fost singurii pregătiţi într-o structură asociativă bine consolidată şi am putut face o strategie reală pentru sectorul viti­vinicol. Cred că este singurul sector care are o strategie pe termen scurt şi mediu şi care chiar este valorificată şi urmărită ca deziderat pentru întregul sector. Aceasta ne-a permis să creăm mecanismele necesare şi să transmitem informaţia corectă: despre ce înseamnă un program de restructurare, ce înseamnă un program de reconversie, acţiune care a asigurat acest nivel maxim de absorbţie. Practic este singurul sector care a absorbit toţi banii alocaţi României şi sper ca şi în continuare pe noua Politică Agricola Comună să fim la fel de performanţi, pentru că sectorul vitivinicol a avut ani grei de suferinţă în perioada anilor ‘90-2000 până la privatizările fostelor IAS-uri şi fostele CAP-uri. Am avut neşansă, şi aici vă daţi seama cât de greu a fost cu bulversarea proprietăţii şi exploataţiilor viticole, deci e foarte greu să ţii o plantaţie viticolă între doi care nu lucrează.

– Un pământ nelucrat devine pârloagă.

– Într-o vie este cu mult mai dificil şi de aceea foarte multe dintre plantaţii şi-au pierdut potenţialul şi au existat şi foarte multe suprafeţe abandonate. Astăzi dacă mergem în ţară veţi vedea că viticultura dă semne de revigorare şi dă semne concrete de viaţă.

*Balanţa negativă – importăm mai mult vin decât exportăm

– Tocmai că semnele sunt bune în ceea ce priveşte rezultatele, adică vinurile au o calitate foarte bună, fapt constatat la concursurile, mai ales internaţionale, la care au participat. Sunt aceste succese, adevărate certificate de calitate pentru ca vinul românesc să intre pe piaţa internaţională?

– Sigur, acum trebuie să se ştie că cel mai important lucru pentru sectorul vitivinicol este piaţa internă, dovadă că noi suntem în momentul de faţă o ţară importatoare de vin. Dacă facem o balanţă, constatăm că importăm mai mult decât exportăm. Îmbucurător este faptul că vinurile îmbuteliate din afară nu creează probleme majore la raft şi chiar este bună  concurenţa pentru că stimulează şi te ţine în permanenţă activ, în sensul de a te obliga să oferi în continuu atenţie la ceea ce înseamnă calitatea vinului. Problemele majore sunt legate, însă, de alte aspecte care vin din partea autorităţilor, lipsa de implicare în sensul de a asigura un control cât mai riguros cu oameni cât mai pregătiţi, pentru că laboratoare avem, dar nu sunt folosite. Eu însumi am o neîmplinire, că nu reuşim să determinăm autorităţile statului să înţeleagă că fără implicarea organizaţiilor profesionale chiar şi în partea de control totul va fi în zadar. Dacă vreţi să ne referim la ţigări, până când producătorii de ţigări nu au fost hotărâţi să lupte împotriva evaziunii şi împotriva falsurilor nu s-a putut face nimic. Atunci când sectorul a avut voinţă şi a existat o voce unitară, automat lucrurile şi-au găsit rezolvarea. Acelaşi lucru se întâmpla şi în piaţa vinului şi atunci noi, vedeţi, prin legea viei şi vinului, aveam alocaţi 72 de inspectori prin nişte măsuri pe care nu aş vrea să le evoc cu nume, dar luate în anii anteriori am ajuns ca pe sectorul vie-vin să avem 32 de inspectori din care jumătate nu au nicio legătură, avem ingineri zootehnişti, ingineri de cultură mare.

*Formalism în controlul calităţii vinului

– Observ că în ceea ce priveşte controlul calităţii vinului se întâmplă ca în povestea cu cei 10 negri mititei.

– Faptul că avem un număr atât de mic de inspectori este un lucru foarte grav şi asta încercăm să transmitem autorităţii, că avem nevoie de o piaţă reglementată cât mai sigură, pentru că noi dorim să dăm consumatorilor o sticlă de vin românesc de calitate şi mai ales o calitate certificată. Sigur că pe zona vinurilor certificate avem avantajul că există vinul cu indicaţie geografică, vinul cu denumire de origine care are un mecanism ce asigură transabilitatea şi de certificare, care sigur că nu este perfect, dar ne dă o certitudine.

– Este cu siguranţă un pas bine făcut.

– A fost un pas major şi dă o garanţie calităţii produselor care au astfel de indicaţii. În această zonă Oficiul Naţional al Viei şi Produselor Vitivinicole ONVPV are în lucru elaborarea şi selectarea unor noi însemne care să fie mult mai bine percepute de către consumatori în aşa fel încât un consumator să înţeleagă ce înseamnă un semn de indicaţie geografică sau o denumire de origine controlată.

*În perioada interbelică existau asociaţii ale agricultorilor!!!

– Sigur că toate acestea de care aţi amintit nu se puteau face dacă nu exista o asociaţie foarte puternică, Organizaţia Naţională Interprofesională Vitivinicolă, singura de acest profil din România care funcţionează.

– Eficienţa maximă ar fi să mergem la nivel de ţară pe ce înseamnă agricultură din punctul meu de vedere. Nu sunt un finanţist prin excelenţă, ci sunt doar nişte aprecieri ale unui om de afaceri, vă rog să nu mă consideraţi ca un un specialist în finanţe, dar având în vedere că încă nu există această coeziune între sectoarele care reprezintă producţia agricolă poate ar fi oportun să se înceapă chiar pe sector pentru că ar fi păcat, mergând pe o structură globală, să ajungem să ne certăm între noi şi să creăm disensiuni între diferite sectoare. Acum ştiu că sectorul vitivinicol a fost printre puţinele sectoare care în perioada interbelică a avut o bancă. Da, a existat o bancă a viticultorilor care, dacă vreţi, era aproape ca şi un fond mutual de astăzi. Aceasta era cea care venea în sprijinul viticultorilor în mod special în situaţiile de criză, asigurând chiar şi finanţările pentru întreţinerea culturilor. Astăzi nu mai avem un asemenea sprijin şi e mare păcat, dar cred că cel mai important lucru este acceptarea de către autoritate că fără parteneri reprezentativi şi fără structuri profesionale puternice, nu vom găsi soluţii la nicio problemă din agricultura României.

*Cine pe cine reprezintă?

– Aţi amintit de parteneri reprezentativi pentru că s-a pus sau se va pune problema ca viitorii parteneri de dialog să fie şi cei care nu sunt reprezentativi.

– Aici este o mare dezamăgire a mea, există un proiect care circulă prin minister, este doar un draft care anulează un criteriu fundamental pentru a-ţi stabili partenerii de dialog şi anume reprezentativitatea. Noi, ca organizaţie din piaţa vinului, reprezentăm peste 70% din acest sector, ori nu poţi să îţi stabileşti sau să îţi găseşti şi alţi parteneri de dialog care vin şi reprezintă 5%, 2%. În mod firesc, reprezentativitatea este cea care îţi dă forţă şi autoritate în deciziile asumate. Aici, clasa politică şi-a dorit în permanenţă structuri paralele legate strict de apartenenţa sau de afinităţile politice. Este o atitudine care s-a manifestat nu numai acum, ci la toate partidele politice  s-a regăsit aceeaşi abordare. Fenomenul, îl cunosc, vă daţi seama că din 2001 am parcurs cu fiecare partid la guvernare etapele astea. Marea realizare şi faptul că această structură a funcţionat şi a rămas unită este că niciodată nu am avut o implicare politică şi nu am permis nicio afinitate legată de o apartenenţă politică. Sigur, fiecare dintre noi avem anumite aprecieri legate de partide, dar în organizaţie nu s-a ţinut cont niciodată. A fost doar dorinţa de a avea un dialog permanent cu autoritatea, în speţă cu ministerul agriculturii şi atunci, indiferent de ce partid a fost la guvernare, am găsit căi de comunicare care ne-au permis să depăşim probleme destul de dificile. Restul, toate structurile, dacă ne uităm, şi nu aş vrea să nominalizez, şi-au găsit pieirea tocmai din aceste apartenenţe sau legături cu zona politicului.

*Viticultura României, încotro?

– Unde aţi situa viticultura românească?

– Astfel de clasamente şi astfel de aprecieri sunt foarte greu de făcut. Ceea ce pot să spun este că vinul românesc are un mare avantaj, practic cel mai bun raport preţ-calitate, deci, sigur că avem un mare handicap şi în mod special în piaţa externă, pentru că România nu beneficiază de o imagine foarte bună în afară. Recent, eram la o discuţie cu importatorii de pe piaţa Japoniei care dădeau nişte date legate de consumul de vin românesc imediat după incidentul cu studenta japoneză ucisă la Otopeni. Atunci, două săptămâni aproape că nu s-a mai consumat o sticlă de vin românesc.

– Iată că mesajele şi imaginea de ţară sunt foarte importante?

– Categoric şi aici ar trebui să existe o unitate de exprimare şi să încercăm să speculăm potenţialul vinului ca element de imagine, ca promotor al unei viziuni care înseamnă istorie, civilizaţie românească. Deci, aici avem multe de făcut dar numai împreună cu autoritatea. La comunicare încă mai avem foarte multe de făcut. Există programe de promovare pe pieţe terţe unde sunt mulţi agenţi implicaţi, mulţi viticultori implicaţi şi care încep să dea roade. Cu certitudine, toate acestea vor schimba imaginea şi vom reuşi să recâştigăm pieţele pierdute şi să creăm noi pieţe. Problema este că trebuie să fim foarte atenţi ca naţie de ceea ce înseamnă imagine pentru vinul românesc. Dacă vreţi aprecierea mea pentru programele economice, acestea trebuie să vină în mod special pentru a se transmite şi mesaje pozitive, nu numai ceea ce vedeţi pe programele de ştiri, unde nu sunt prezentate decât nenorociri. Sunt atâtea lucruri frumoase care se întâmplă în ţara românească şi sunt atâţia oameni care au construit ceva frumos şi trainic şi care reuşesc să aducă speranţe comunităţilor, dar pe care nu reuşim să îi promovăm, în schimb promovăm tot felul de elemente care nu au nimic de-a face cu poporul român, cu educaţia şi cu spiritul naţiunii române.

*Turismul vitivinicol – încă nefolosit

– Vorbim tot timpul de faptul că România poate oferi obiective turistice de tot felul, la care ar trebui să se adauge şi acest concept nou de turism vitivinicol, care se pare că începe să prindă rădăcini. Iată, la dumneavoastră, aici, la Jidvei, turismul vitivinicol este în continuă dezvoltare.

– Îmi aduc aminte cu mare plăcere că în anul 2002 am lansat, împreună cu ministrul Turismului de atunci, Dan Matei Agaton, cu care din întâmplare toată lumea zice că semăn foarte bine, acel concept al drumului vinului. Paşii au fost timizi, mult mai târziu s-au găsit şi resurse şi voinţă de a se implica, pentru că era clar că aici este nevoie şi de implicarea autorităţilor locale de a crea infrastructura necesară. Fără o infrastructură corespunzătoare, nu putem aştepta rezultate deosebite la ceea ce înseamnă turismul în general, dar mai ales turismul vitivinicol care este foarte apropiat de mediul rural. Este clar că drumurile judeţene ne-au creat probleme mai tot timpul, dar aici în zona aceasta aţi venit şi aţi văzut în ce condiţii absolut elegante se circulă pe “Drumul Vinului”.

– Mă bucur să constat că aici, în judeţul Alba, chiar a prins contur „Drumul Vinului”.

– Aici, în Alba am găsit oameni care chiar au înţeles potenţialul şi ce se poate realiza din această activitate şi chiar şi în judeţul Mureş. Proiectul Drumul Vinului între Târnăveni şi Blaj a fost realizat împreună cu Consiliul Judeţean Mureş şi cu Consiliul Judeţean Alba şi mă bucură că am avut inspiraţia şi sigur că am avut şi oameni cu care am putut comunica şi care au aderat foarte repede la acest proiect. S-a realizat un lucru deosebit şi astăzi pe acest Drum al Vinului sunt foarte mulţi turişti care vin şi vizitează atât Castelul, cât şi cramele şi nu numai la noi, pentru că mai există doi producători care au infrastructură, plus că s-au dezvoltat deja şi au apărut trei pensiuni în zonă. Pentru noi este clar că infrastructura creată stimulează apetitul investiţional în zona respectivă. Se pot face lucruri deosebite, am văzut zone în Franţa în care ponderea veniturilor obţinute din wineturism reprezintă chiar mai mult din producţia viticolă. Sunt foarte multe lucruri de făcut, eu, personal, sunt foarte bucuros că împreună cu toţi colegii din organizaţie am reuşit să construim şi nu am distrus.

– Şi nu v-aţi abătut de la strategia stabilită împreună…

– Categoric şi chiar sunt emoţionat când vorbesc de această Organizaţie Naţională Interprofesională Vitivinicolă, pentru că am depus întotdeauna atâta suflet în tot ce s-a întâmplat şi bucuria este că ea funcţionează. Nu eram sigur că va funcţiona şi că vom reuşi să facem o structură atât de puternică şi astăzi o spun cu bucurie că am reuşit. (A.C.F.)

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI