Rămâi conectat

Opinii - Comentarii

În 24 mai, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Simeon din Muntele Minunat. Viața sfântului care trăit pe vârful unui stâlp de piatră

Publicat

în

sfantul-simeon-muntele-minunat-1În fiecare an, pe 24 mai, este sărbătorit Sfântul Simeon din Muntele Minunat.

Sfântul Simeon a fost un dar al lui Dumnezeu cu totul special pentru Biserică, într-o vreme de mare tulburare, secolul al VI-lea. A fost un ascet precoce, urcând pe stâlp la 7 ani, fapt confirmat de istoricul Evagrie Scolasticul dar și de sursele hagiografice. S-a învrednicit de darul facerii de minuni, încât Mănăstirea de la Muntele Minunat a devenit un loc de pelerinaj pentru întreaga lume creștină orientală.

Sfântul Simeon s-a născut în anul 522, în cetatea Antiohia, din Siria, și a trecut la cele veșnice în anul 592. El este prăznuit de Biserica Ortodoxă în ziua de 24 mai. Deși acest sfânt a petrecut foarte mulți ani în vârful unui stâlp de piatră, el nu trebuie confundat cu Sfântul Simeon Stalpnicul, care a trăit între anii 390-459, lângă cetatea Alep, din Siria, și este prăznuit de Biserica Ortodoxă în ziua de 1 septembrie.

Elit - Gustul Desăvârșit

„Locuitor pustiului și înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, părintele nostru Simeon; și cu postul, cu privegherea, cu rugăciunea, cereăti daruri luând, vindeci pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slava Celui ce ți-a dat ție putere; slava Celui ce te-a încununat pe tine; slava Celui ce lucrează prin tine, tuturor, tămăduiri.”

Sfantul Simeon din Muntele Minunat

Tatal sfantului, Ioan, era de loc din cetatea Edessa, iar mama sfantului, Marta, era de loc din cetatea Antiohia. Cand parintii lui Ioan s-au asezat in cetatea Antiohia, ei au cautat pentru fiul lor o fecioara crestina, spre a se uni in Taina Nuntii. Cunoscand viata curata a fiului acelora, parintii Martei au fost de acord cu casatoria celor doi. Desi fata dorea sa duca viata feciorelnica, dupa multa rugaciune si multe lacrimi, ea a facut ascultare de parintii ei, spre a nu-i intrista.

Ioan si Marta au avut acelasi gand, traind bineplacut inaintea lui Dumnezeu. Ei posteau mult si se osteneau cu nevointe duhovnicesti. Dorind a naste un copil, spre a-l inchina lui Dumnezeu, fericita Marta a mers in biserica Sfantului Ioan Botezatorul si s-a rugat indelung. Ea a petrecut mai multe zile fara sa manance si fara sa bea, dormind pe jos. In cele din urma, intr-o noapte, ea l-a vazut pe Sfantul Ioan, care i-a zis: „Indrazneste, femeie, si te roaga, caci a fost primita rugaciunea ta.” Atunci, locul s-a umplut de buna mireasma.

Dupa inca o vreme, Sfantul Ioan i s-a aratat din nou Martei, zicandu-i: „Ridica-te degrab, femeie, si du-te in camara ta si, in binecuvantare, insotindu-te cu barbatul tau, indata vei zamisli fiu si ii vei pune numele lui Simeon. De carne sau vin sau altceva gatit prin mestesug omenesc nu se va impartasi. Da-i lui spre hrana numai din sanul drept, iar de cel stang nu se va atinge, caci pruncul este de partea cea de-a dreapta. Paine si miere si sare ii vei da lui drept hrana. Trebuie cu toata frica sa fie pazit ca vas sfant, comoara de pret, caci acesta va fi slujitor Domnului Dumnezeului nostru. Cand va implini doi ani, va primi sfantul Botez in aceasta biserica. Ce trebuie sa fie cu el va spune pruncul dupa sfantul Botez, venind harul peste el.”

Cuvantul sfantului s-a implinit intocmai, iar fericitii Ioan si Marta au primit de la Dumnezeu un prunc de parte barbateasca. Pe acesta, ei l-au numit Simeon. Fiind invinsa de mila de mama, Marta a incercat sa-i dea copilului spre hrana si din sanul cel stang. Copilul a refuzat de fiecare data, plangand. Dupa mai multe incercari, sanul stang al Martei s-a strans si s-a facut precum cel barbatesc. Mai mult, nici de apa calda a imbaierii nu vroia sa se apropie. Astfel, de fiecare data cand maica sa vroia sa-l spele, pruncul ramanea fara de glas, aratand prin aceasta voia lui Dumnezeu.

Cand a implinit doi ani, pruncul a fost botezat in biserica Sfantului Ioan Botezatorul, primind numele Simeon. Cand a iesit din cristelnita, vreme de sapte zile, pruncul a spus de mai multe ori: „Am tata si nu am tata, am mama si nu am mama.” Prin aceasta, el a aratat mai dinainte vietuirea monahala pe care urma sa o duca.

Pe cand Simeon era ca de cinci ani, un cutremur puternic a zguduit cetatea Antiohiei. Tatal sau a fost zdrobit de o piatra mare, iar pruncul s-a ratacit de mama lui. Gasindu-l o femeie tematoare de Dumnezeu, l-a luat pe umeri si a mers cu el intr-un munte din apropiere. Dupa sapte zile, Sfantul Ioan Botezatorul i-a descoperit Martei unde se afla fiul ei. Femeia care il ingrijea a marturisit ca, vreme de sapte zile, doar de doua ori a gustat paine si apa.

Odata, pe cand se plimba prin cetate, Simeon a ajuns in locul numit Heruvim si, prin descoperirea lui Dumnezeu, a vazut slava vietii vesnice, Tronul lui Dumnezeu, Judecata de Apoi si chinurile iadului. Din acest moment, copilul a inceput a grai cu o mare intelepciune, cunoscand tainele vietii.

Cand a implinit sase ani, Simeon a luat calea manastirii. Prin grija lui Dumnezeu, un batran imbracat in haine albe i-a spus copilului: „Urmeaza-ma, oriunde voi merge.” Si a mers acesta pana in apropiere de satul Pila, din tara tiberina, nu departe de Seleucia.

Aici, in munte, el a petrecut in singuratate cateva zile, dupa care, indrumat de ingerul Domnului, a urcat pe munte pana ce a gasit o manastire. Staretul acesteia era arhimandritul Ioan, un batran care cunoscuse de mai inainte inalta petrecere a copilului. Mai mult, aratandu-i copilul, un inger i-a spus staretului: „Prin acesta te vei mantui.”

In aceasta manastire, Sfantul Simeon a petrecut vreme de mai multe zile, postind aspru si priveghind toata noaptea. Cand unul dintre frati, inselat de invidie, a pus la cale sa-l omoare pe copil, mana lui cea dreapta s-a uscat si o durere cumplita i-a cuprins tot trupul. Si-a ascuns pacatul si a ajuns in pragul mortii. Abia atunci el si-a marturisit gandul si a capatat tamaduire, prin rugaciunile Sfantului Simeon.

Cand a implinit sapte ani, Sfantul Simeon a cerut sa i se inalte un stalp de piatra, langa cel al staretului sau. In varful stalpului se afla un locas mic si stramt, lucrat din lemn de nuc. Incepand acest fel de nevointa, sfantului i s-a aratat Mantuitorul Iisus Hristos, care, intinzand mainile, i-a zis: „Asa M-au rastignit, Eu binevoind, dar tu intareste-te si imbarbateaza-te.” A inteles, deci, sfantul ca de acum trebuie sa se intareasca si mai mult intru rabdare si osteneli.

Pe langa petrecerea pe stalp, Sfantul Simeon cel din Muntele Minunat isi adauga zilnic alte noi nevointe duhovnicesti. Spre deosebire de ceilalti parinti monahi, noaptea, sfantul citea toata Psaltirea, iar ziua o petrecea in tacere. Apoi, cand era indemnat sa manance macar putine verdeturi, el refuza, zicand: „Pe nimeni nu spurca mancarea, dar misca ganduri spurcate, tulbura si ingroasa si face materialnica mintea cea mai subtire.”

Sfantul Simeon din Muntele Minunat a fost hirotonit preot. Intr-o icoana veche, el apare zugravit savarsind Sfanta Liturghie, in memoria mamei sale, iar pe ucenici urcand in mod succesiv pana la el, pentru a primi Sfanta Impartasanie. In alta icoana, episcopul Dionisie al Seleuciei apare zugravit urcand la el si hirotonindu-l pe stalp.

Sfantul Simeon din Muntele Minunat

Dupa ce Sfantul Simeon a petrecut pe stalp vreme de optsprezece ani, el a mers in Muntele Minunat, unde, vreme de zece ani, s-a nevoit intr-un loc inalt si pietros. Apoi, suindu-se pe un stalp mai mic, a petrecut vreme de patruzeci si cinci de ani. Din cei optzeci si cinci de ani ai sai, saptezeci si noua i-a savarsit Sfantul Simeon cu lupta si cu rabdarea cea mai presus de firea omeneasca.

sfantul-simeon-muntele-minunat-2Sfantul Simeon, cel din Muntele Minunat, a trecut la cele vesnice in anul 592.

Moastele Sfantului Cuvios Simeon, cel din Muntele Minunat, mai exact, cinstitul sau Cap, se pastreaza cu mare evlavie in Manastirea Neamt, din judetul Neamt. Acest scump odor este incadrat intr-o cununa scumpa pe care, in limba slavona, sta scris: „Moaste de la Sfantul Simeon cel de la Muntele cel Minunat. S-au ferecat de Ioan Ștefan voievod, la leatul 6971 (1463).” Aceasta este, potrivit istoricilor, cea mai veche inscriptie pastrata de la Sfantul Voievod Stefan cel Mare.

Inscriptia in limba slavona este, totodata, certificatul de autenticitate al Sfintelor Moaste. Nu se stie insa cum au ajuns acestea in posesia Sfantului Stefan cel Mare. Este posibil ca ele sa fi fost o mostenire de familie sau un dar primit de voievodul roman pentru faptele de milostenie facute in Sfantul Munte Athos.

sursa:crestinortodox.ro, parohiacopou


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Publicitate

Opinii - Comentarii

10 august: Ziua internațională a leneviei

Publicat

în

Ziua de 10 august este dedicată, în calendarul Zilelor internaționale amuzante, sărbătoririi Zilei Internaționale a leneviei. Singurul scop al zilei de azi este leneveala. Lenea. Odihna. Relaxarea. Tot ce trebuie să mai faci este să-ți alegi locul în care să desfășori aceste activități complexe. Pat, piscină, plajă, parc, toate sună îmbietor. Ai grijă însă să nu te stresezi prea tare încercând să te hotărăști.

Poate fi o scuză pentru a-ți lua o zi liberă și a te bucura de un răstimp, prețios, de calitate, rezervat vieții tale personale.

Ai astfel ocazia să te eliberezi de îndatoririle zilnice, să te relaxezi, să te trezești mai târziu, să dormi pe săturate, ba chiar să te răsfeți cu un masaj!

Elit - Gustul Desăvârșit

De fapt, așa-zisa trândăvie de pe 10 august te poate ajuta să te odihnești foarte bine, să profiți din plin de somn, asociat cu micșorarea inflamațiilor, reducerea stresului, depresiei, îmbunătățirea memoriei și sistemului imunitar.

Din când în când, fiecare dintre noi are nevoie de nițică „lenevie”, pentru reîncărcarea bateriilor, reenergizarea organismului.

În plus, se spune că oamenii văzuți drept leneși de către alții au o mai mare focalizarea asupra obiectivelor lor pe termen lung!

Fondatorii Zilei lenei sunt necunoscuți, probabil pentru că au fost prea ocupați să se deconecteze, să tragă un pui de somn, pentru a se mai deranja să își aroge meritul pentru aceasta!

Sursa: diane.ro bunadimineata.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Citește mai mult

Opinii - Comentarii

Schimbarea la Față – obiceiuri, traditii și superstiții. De ce e bine să priveşti CERUL în ziua de OBREJENIE şi ce înseamnă dacă vezi BERZE

Publicat

în

Schimbarea la Față a Domnului – obiceiuri, traditii și superstiții. De ce e bine să priveşti CERUL în ziua de OBREJENIE şi ce înseamnă dacă vezi BERZE

Sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului este numită în popor şi Obrejenia (denumire ce provine din cuvântul slavon Obrejenie) şi semnifică o schimbare, o transformare. Totodată, sărbătoarea mai are şi denumirea de Pobrejenia sau Probojeni, cuvânt tot de provenienţă slavonă (provenind de la verbul popular „a probazi)”şi are sensul de a certa pe cineva.

Citește și: Când are loc Schimbarea la Față a Domnului

În schimb, în limba greacă, denumirea sărbătorii Schimbării la Faţă a Domnului este Metamorphosis, cu înţelesul de Transfigurare. Doar Sfântul Antim Ivireanul este singurul care atribuie acestei sărbători o denumire deosebit de  sugestivă: Dumnezeiasca Înfrumuseţare a lui Hristos.

Această sărbătoare este prăznuită pe data de 6(19) august și este privită și ca începutul toamnei, această zi fiind socotită zi de hotar pentru vară. Din această zi vremea începe să se schimbe și să se răcească. Schimbarea la Față mai este numită în popor și Obrejenia, OBREJENIEPobrojenia sau Probojeni. Denumirea Obrejenie vine din slavonă, “obrejenie” semnificând transformare, schimbare. Denumirea de Probojanii vine tot din slavonă, de la verbul popular „a probazi”, semnificând a ocărî sau a certa. Dacă denumirea în limba greacă a sărbătorii Schimbării la Față a Domnului este Metamorphosis (Transfigurarea), iar în limba slavonă Preobrajenie, Sfântul Antim Ivireanul o numeste sugestiv Dumnezeiasca Înfrumusețare a lui Hristos.

Elit - Gustul Desăvârșit

Citește și: Mesaje de Sfânta Maria • Urări de ”la mulți ani” de Sfânta Marie • SMS şi felicitări de ziua numelui

Obiceiuri, datini, tradiții și superstiții legate de Schimbarea la Față

În satele românești încă se mai pătrează viu spiritul acestei sărbători. De ea sunt legate o serie întreagă de obiceiuri, datini, tradiții și superstiții.

Acest praznic este unul foarte important, este una dintre acele zile când cerurile se deschid, iar cei aleși de Dumnezeu pot vedea Porțile Raiului. Cei care nu țin această sărbătoare vor fi uscați și gălbejiți ca florile care de acum încep să se veștejească. Cine spală haine în această zi va fi năpădit de păduchi și ploșniț. Femeile însărcinate, dacă vor ține această zi, vor avea o naștere ușoară, iar copiii ce îi vor naște vor fi sănătoși. Fetele nu-i bine să se spele în această zi pentru că nu le mai crește părul, așa cum nu mai crește iarba. Despre oamenii care nu-și văd umbra capului la răsăritul soarelui, în dimineața zilei, se spune că vor muri până la sfârșitul anului.

Biserica a rânduit ca de sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului, să se facă dezlegare la pește pentru bucuria praznicului.

În această zi nu este bine să te cerți cu nimeni și nici să fii certat de către cineva, că așa vei fi tot anul, până la următoarele Probajenii. Oamenii care se roagă în această zi să scape de o patimă (beție, tutun, preacurvie, etc.), sigur va fi vindecat.

În această perioadă se sfințesc grădinile, boabele de grâu pentru semănat, recoltele. Credincioșii duc la biserică prinoase din roadele pe care le au. Acestea vor fi binecuvântate de preot și împărțite celor sărmani. De asemenea, viii nu trebuie să-i uite nici pe cei trecuți în neființă și să facă pomană în amintirea și pentru sufletul acestora.

Citește și: Nume derivate care se sărbătoresc de Sfânta Maria

Din 6 (19)august, toamna începe să-și intre treptat, treptat în drepturi. De acum înainte, iarba nu mai crește, păsările se pregătesc să plece spre țările calde, insectele se pregătesc să intre în pământ. Frunzele copacilor încep să ruginească. Dacă în Ziua Schimbării la Față vremea este însorită și plăcută, toamna va fi una roditoare și îmbelșugată. În schimb, dacă plouă toamna va fi una mohorâtă. În popor se spune că dacă în postul Adormirii Maicii Domnului plouă mult, iarna care va veni va fi una plina de ninsori.

Este bine ca până la această dată țăranii să termine de cosit și de adunat fânul. De acum încolo iarba și florile doar îmbătrânesc, diminuând calitatea furajului. Acum se culeg și ultimele plante de leac. În această zi se poate începe și gustatul boabelor de struguri. Deși încă nu sunt coapte și ți se sterpezește gura de la ele, tradiția le atribuie un rol vindecător și se spune că sunt buni de leac pentru cei care au intestinele sensibile.

O veche superstiție spune că nu e bine să te mai scalzi în apele repezi de munte, că apele se răcesc, iar cerbii vin să le spurce și crește riscul îmbolnăvirilor. “De la Probăjenii înainte, nu-i slobod să te mai scalzi în râu. O coborât cerbul de la munte, s-o pișat în apă și-o răcit apa. Atâta-i tăt.” (Memoria Ethnologica – colecția Parasca Fat)

Tot de acum este bine ca să nu se mai doarmă afară. “Numa` atâta-i vara, vară/ Până-i patu` mândrii-afară/ Dacă mândra patu-și mută/ Poți să știi, vara-i trecută.” (Memoria Ethnologica – colectia Parasca Fat).

Citește și: Mesaje de Sfânta Maria. Ce felicitări, urări și SMS-uri le poți trimite persoanelor care își serbează onomastica

Tot în acestă zi, tradiţia populară aminteşte că este bine să evităm călătoriile, chiar şi pe distanţe scurte, pentru că există riscul să rătăcim drumul spre casă . În acest caz, putem să ne întoarcem doar în anul viitor, odată cu venirea berzelor.

Tot în acestă zi, tradiţia populară aminteşte că este bine să evităm călătoriile, chiar şi pe distanţe scurte, pentru că există riscul să rătăcim drumul spre casă . În acest caz, putem să ne întoarcem doar în anul viitor, odată cu venirea berzelor.

Cine are o suferinţă trupească sau sufletească este bine să urmărească zborul berzelor; aşa cum pleacă berzele, tot aşa va pleca şi suferinţa sa.

Rândunelele se pregătesc de plecare, odată cu berzele, care le ajută să traverseze oceanul în siguranţă, purtându-le în spate.

Tot în acestă zi, tradiţia populară aminteşte că este bine să evităm călătoriile, chiar şi pe distanţe scurte, pentru că există riscul să rătăcim drumul spre casă . În acest caz, putem să ne întoarcem doar în anul viitor, odată cu venirea berzelor.

Praznicul Schimbarea la Față a Mântuitorului nostru Iisus Hristos este prin excelență sărbătoarea îndumnezeirii firii omenești și a participării trupului nostru trecător la bunătățile veșnice care sunt mai presus de fire.

Sursa: romaniatv.net


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Citește mai mult

Opinii - Comentarii

3 august 1601: Bătălia de la Guruslău. Trupele lui Mihai Viteazul obțin victoria împotriva celor conduse de Sigismund Báthory

Publicat

în

3 august 1601: Bătălia de la Guruslău. Trupele lui Mihai Viteazul obțin victoria împotriva celor conduse de Sigismund Báthory

Bătălia de la Guruslău (maghiară Goroszló) – coordonată de Mihai Viteazul (1593 – 1601) în colaborare cu generalul Giorgio Basta, menită să-l înlăture pe Sigismund Báthory (1581-1598, 1599, 1601) de pe tronul Transilvaniei şi să reintegreze principatul în frontul antiotoman iniţiat de împăratul german Rudolf al II-lea (1576 – 1612) – a avut loc pe 3 august 1601 și s-a dat între oastea Imperiului Habsburgic condusă de Giorgio Basta, o oaste de mercenari cazaci și oastea Țării Românești condusă de Mihai Viteazul, pe de o parte și oastea Transilvaniei condusă de Sigismund Báthory pe de altă parte.

Ea a făcut parte dintr-o serie de confruntări militare între Imperiul Otoman și statele europene în perioada 1591-1606 („Războiul cel lung”).

În iunie 1601, s-a încercat o rezolvare a conflictului, soldată însă cu refuzul principelui de a părăsi tronul în schimbul Sileziei. La începutul lunii iulie forţele militare ale lui Mihai şi cele ale lui Basta au făcut joncţiunea în Moftin. Trupele lui Sigismund, comandate de Ştefan Csáky şi Moise Székely, au ajuns la cetatea Şimleul, la 11 iulie, iar principele a cerut un armistiţiu de câteva săptămâni pentru a-şi putea organiza armata. Aceasta era formată din detaşamente de ostaşi transilvăneni şi moldoveni, contingente otomane şi tătăreşti, c. 40 000 de oameni (dintre care 12 000 erau turci şi tătari). Se adaugă 45 de piese de artilerie şi steaguri care, ulterior au fost adjudecate de trimişii imperiali.

Elit - Gustul Desăvârșit

De cealaltă parte, Mihai, susţinut financiar de Rudolf al II-lea, şi-a constituit o oaste, în majoritate, de mercenari (printre aceştia se numărau şi 200 de catafracţi silezieni), fiind ajutat de trupe transilvănene, dar şi muntene, conduse de banul Mihalcea, în total circa 20.000 de oameni: „Pedeştri erau mii trei, toţi înzăuzaţi. Erau şi fevgeresi, patru mii. Spanioli şi valani (valoni), cam două mii. Haiduci erau, deosebiţi, nouă mii. Serbi şi moldovani, alte trei mii. Călări şi pedeştri, toate oştile lor, în mii erau douăzeci – asta era toată armata lor” (vistiernicul Stavrinos).

Trupele lui Sigismund au atacat primele dar au fost respinse. Apoi trupele lui Mihai și cele ale lui Basta au atacat pe două coloane și au nimicit oștile lui Sigismund, pricinuindu-le 10.000 morți și luându-le 45 de tunuri, în timp ce aliații au avut doar 1.200 de morți. După luptă Mihai a primit felicitări de la împăratul Rudolf al II-lea, ceea ce a stârnit invidia lui Basta, din ordinul căruia Mihai Viteazul a fost ucis de către un detașament de mercenari valoni la 9/19 august 1601.

Sursa: unitischimbam.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Citește mai mult

Actualitate

Știrea Zilei

Curier Județean

Știrea Ta

Politică Administrație

Sport

Monden

Opinii Comentarii

Articole Similare