Foto | Vitinha, fotbalistul portughez ce a jucat pentru Unirea Alba Iulia și Metalurgistul Cugir, pentru care România reprezintă a doua casă: „Cristiano Ronaldo înseamnă pentru Portugalia mai mult decât Magellan!”

Vitinha, fotbalistul portughez ce a jucat pentru Unirea Alba Iulia și Metalurgistul Cugir, pentru care România reprezintă a doua casă: „Cristiano Ronaldo înseamnă pentru Portugalia mai mult decât Magellan!”

Vítor Tiago de Freitas Fernandes, mai precis Vitinha, sau „Viti”, cum îl știe lumea fotbalului din Alba, este un fotbalist portughez stabilit în Alba Iulia de mai bine de un deceniu și jumătate.

Acesta și-a agățat ghetele-n cui, în luna mai, la vârsta de 40 de ani și 3 luni, în culorile „roș-albastre” ale Metalurgistului Cugir, rămânând în staff-ul tehnic al divizionarei terțe în postura de antrenor secund.

„Fotbalul mi-a dat tot! Și familie, și viitor! Sunt împăcat și mulțumit de ceea ce am realizat. Acum știu mai multe despre România decât despre țara natală”, a concluzionat Vitinha, într-un dialog purtat în limba română, cu un savuros accent de portugheză.

De la Guimarães, în România…

Vitinha a deslușit tainele „sportului rege” la Vitória Guimarães, clubul din nordul Portugaliei, din districtul Braga. „În acea zonă, e ca la Craiova sau Timișoara. Te naști acolo, ții cu Vitória Guimarães. Așa e mentalitatea, sunt suporteri nebuni, iar după Benfica, sunt considerați cei mai înfocați fani din Portugalia”, a precizat fostul fotbalist.

„Os Conquistadores” (Cuceritorii) au dat fotbalului nume mari precum Fernando Meira (căpitan la Benfica Lisabona în anii 2000), Pedro Mendes (a câștigat Liga Campionilor cu FC Porto, a jucat pentru Tottenham sau Rangers) sau Neno (portar legendar, un simbol al clubului). Într-o țară în care topul preferințelor este dominat de granzii Benfica Lisabona, Sporting Lisabona și FC Porto, la Guimarães au ajuns, în diverse decade, Bruno Alves (campion european în 2016), Ricardo Pereira (ex-Porto și Leicester), Paulo Bento (fost internațional și selecționer al Portugaliei), Dimas (Benfica, Juventus Torino, Fenerbahce Istanbul) și, mai recent, brazilianul Raphinha (CF Barcelona) sau Bissek (Inter Milano, unde este pregătit de Cristian Chivu).

Venit de la juniorii clubului din „Cidade Berço”, Vitinha era deja component al naționalei Under 20 al „As Quinas” și coleg cu Vierinha (Wolfsburg și PAOK Salonic, unde a luat titlul cu Răzvan Lucescu), Joao Moutinho sau Veloso, după ce trecuse pe la Portugalia Under 17, când a primit propunerea unei aventuri fotbalistice în Transilvania. Atunci

Vitinha era legitimat la Vitória Guimarães și evolua la GDU Torcatense, echipa din comuna natală Sao Torcato (la 6 kilometri de Guimarães). „Conta enorm, și eram mândru, că am ajuns să joc pentru Portugalia Under 20, fiind legitimat la echipa de seniori din localitatea natală”, a povestit Vitinha, ce-i are ca idoli pe Rui Costa și Luis Figo.

Destinul i s-a schimbat total când un scouter de la CFR Cluj l-a remarcat la un turneu de verificare și în două luni a descins în România. „Aveam 18 ani și am mers la bibliotecă să văd unde este România pe hartă! Nu erau telefoane mobile la discreție, internetul era la început, și vorbim de o țară situate la 3400 de kilometri distanță. Știam doar de Hagi”, a spus „Viti”. Atunci a fost întorsătura decisivă a destinului, la 180 de grade!

A ajuns în țara noastră la CFR Cluj, fiind împrumutat ulterior la Unirea Dej, CS Otopeni (inclusiv în Liga 1), iar în 2009 s-a produs al doilea declic, prin venirea la Unirea Alba Iulia, proaspăt promovată în elită (ultimul sezon al „alb-negrilor” pe prima scenă). Asta întrucât în Cetatea Marii Uniri și-a cunoscut jumătatea inimii, s-a căsătorit în 2013 și s-a stabilit aici. „Venirea în România mi-a schimbat viața, sunt 50 la sută portughez și 50 la sută român. Sunt aproape de 3 decenii aici, unde mi-am întemeiat o familie, am devenit adult și matur”, a adăugat Vitinha (în traducere, diminutivul de la Victor). A acceptat împrumutul la gruparea albaiuliană, întrucât la CFR Cluj era o concurență imposbilă pe postul de fundaș stânga, cu Panin și Dorsin. A plecat la Unirea după o discuție cu Toni Conceição, antrenorul cu care conlucrase, timp de 4 ani, la reprezentativa județeană a Portugaliei, între 10 și 14 ani.

10 trofee în Bulgaria, adversar cu Salah în Champions League!

La Unirea l-a avut oponent pe post pe Bogdan Bucurică, născut în aceeași zi și în același an (11 februarie 1986), o coincidență extraordinară. „Ne-am înțeles foarte bine, Bogdan se regăsește în top 5 în privința profesioniștilor cu care am împărțit vestiarul”, a spus Vitinha. După retrogradarea Unirii (2010) a mai evoluat la CS Otopeni și Concordia Chiajna și a urmat un al doilea pas semnificativ al carierei, în 2011, când a trecut Dunărea, la Ludogorets Razgrad.

Aici, în țara vecină, s-a scris „Everestul” carierei. Până în 2017 a jucat în „verde-alb”, la Ludogorets Razgrad, cu care a câștigat de șase ori la rând campionatul, plus două cupe ale Bulgariei și alte două supercupe (2012 și 2014). „Au mai fost alte două trofee, cu CFR Cluj, un campionat și o cupă, dar nu le recunosc, nu mă regăsesc, pentru că nu am jucat deloc și nu am contribuit din teren la respectivele realizări”, a spus micuțul fotbalist. În ultimul campionat, 2017-2018, a fost lovit în plin de accidentări grave. Mai întâi la Ludogorets, la piciorul drept, o ruptură a ligamentelor încrucișate.

A revenit după 8 luni, la 32 de ani, când a acceptat propunerea de la Cherno More Varna. Însă a avut un ghinion teribil, la meciul de debut la noua sa echipă, rupându-și tendonul lui Achile, la piciorul stâng, o accidentare cumplită, ce l-a ținut departe de gazon aproape un an!

Are o carte de vizită de apreciat la nivelul fotbalului autohton, inclusiv cu un duel, în 2013, în Champions League, Basel – Ludogorets 2-0, la adversari regăsindu-se celebrul „Mo” Salah! „Au fost acele necazuri unul după altul, toate s-au înlănțuit nefericit, menisc, tendon și altele. Când am încheiat conturile cu Bulgaria, simțeam că nu m-am recuperat cum trebuie! Îți dai seama, în doi ani, o singură lună nu am fost accidentat. Psihic nu eram «OK». Erau gânduri negre, momente delicate. M-am întors la Alba Iulia, am început antrenamentele cu Unirea, dar șchiopătam evident, mă chinuiam. Și, am luat o decizie majoră, am plecat în Serbia, la un fizioterapeut pe care-l cunoșteam de la Ludogorets. Am stat 15 zile în Serbia, am făcut câte 3 antrenamente pe zi și… am mai jucat încă 8 ani în Liga 3”, a rememorat momentele dificile.

Legat pe viață de Metalurgistul Cugir

În Bulgaria a stat mai bine de 7 ani, revenind la Alba Iulia în vara anului 2018, pentru câteva luni, când echipa era în eșalonul terț, pentru ca în 2019 să treacă la Metalurgistul Cugir, ultima echipă din carieră, locul unde și-a agățat ghetele-n cui. Cu „roș-albaștrii” a disputat două baraje de promovare în Liga 2, în 2021 (SCM Zalău) și 2022 (Minaur Baia Mare). „Cugirul reprezintă foarte mult pentru mine, enorm, din toate punctele de vedere. Nu credeam că o să mă atașez atât de mult de această echipă, unde am jucat mai bine de 7 ani și jumătate. Este super pentru mine, o adevărată plăcere să merg acolo, un sentiment aparte, care persistă, deși a trecut timpul!”, a adăugat portughezo-românul din Alba.

De fapt, la Metalurgistul Cugir a stat cel mai mult în carieră, urmând, în top, perioada petrecută la Ludogorets. Vitinha activează de doi ani și la grupele de copii de la Star Pro Optimum. „De vreo doi ani mă tot gândeam să renunț la cariera de jucător, dar am tot amânat. Vreau să rămân legat de fotbal, implicat la echipa din Liga 3, care a crescut tineri precum Sebestian Itu sau Philip Pahone. Îmi doresc să cresc, să iau Licența C ca antrenor, să văd ce pot, ce-mi rezervă viitorul. Să ajut Cugirul, dar și să muncim cu copiii din Alba”, a spus „Viti”.

Diferențe între România și Portugalia

De aproape două decenii în România, Vitinha oferă o paralelă între cele două țări. „Când am aterizat în 2007 la Cluj-Napoca și am văzut zăpada, cu multe nuanțe de gri, am avut o stare de nesiguranță. Categoric, comparativ cu acel moment, România e mult mai dezvoltată! Acum gândesc românește și nu pot să spun prea multe despre lucrurile negative de la noi, întrucât și eu sunt parte din țară, din probleme. Totul depinde de mentalitate, iar aici…”, a explicat Vitinha, care a făcut și o comparație fotbalistică.

„În ambele țări sunt talente, dar în România tinerii promițători nu dețin «bagajul din spate» ca portughezii. În Portugalia, la 10 ani, majoritatea echipelor au Academii, abecedarul fotbalistic e cu totul altul, chestiuni de organizare, calitatea antrenamentelor la cei mici și creșterea firească a micuților fotbaliști. Diferențele sunt evidente în momentul actual, cu atâția antrenori portughezi care activează în România, inclusiv Coelho, campion cu Craiova! Asta spune mult, ce să mai vorbim despre jucători. Sunt nume mari, precum Cadu sau Camora care au făcut istorie la CFR!”, a menționat „Viti”.

Ronaldo e cel mai mare!

Vitinha a suferit în această vară din pricina eliminării premature a Portugaliei, care are o generație excepțională, la Campionatul Mondial 2026, după 0-1 în optimile de finală, cu Spania, viitoarea campioană a lumii! „Fotbalist cum este Cristiano Ronaldo nu va mai fi niciodată în Portugalia! Este cel mai mare, irepetabil, chiar nu sunt cuvinte să descriu sentimentul”, s-a mândrit Vitinha cu conaționalul său, „CR7”, cu care, la timonă, acum un deceniu, Portugalia a devenit campioană europeană.

„Știm ce impact are Ronaldo în orice colț al globului! Este cel mai mare, categoric, dar, ca la orice om, anii își spun cuvântul (n.a. – 41 de ani). Nu cred că exagerez când afirm că Cristiano a făcut mai cunoscută «Purtugal» pe mapamond decât marele nostru explorator Fernando Magellan, cel care a deschis drumul europenilor spre Vest, descoperind Pacificul”, a conchis Vitinha!

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News