1 august 1917: Bătălia de la Mărăști, una dintre cele mai importante victorii ale Armatei Române în Primul Război Mondial

1 august 1917: Bătălia de la Mărăști, una dintre cele mai importante victorii ale Armatei Române în Primul Război Mondial

După zile de lupte crâncene, tranșee spulberate de artilerie și atacuri la baionetă, una dintre cele mai importante victorii românești din Primul Război Mondial își încheia prima mare pagină. Bătălia de la Mărăști, desfășurată în perioada 24 iulie – 1 august 1917, în calendarul gregorian, devenea prima victorie ofensivă a Armatei Române în campania din acel an.

Nu era însă doar o victorie tactică. În vara lui 1917, după dezastrul campaniei din 1916 și retragerea în Moldova, România avea nevoie de mai mult decât de teritoriu: avea nevoie să-și recâștige încrederea în propria armată.

Iar la Mărăști, această încredere avea să fie recâștigată cu prețul sângelui.

De la retragerea din 1916 la contraatacul din Moldova

România intrase în Primul Război Mondial în 1916 cu obiectivul unirii cu Transilvania, însă campania s-a transformat rapid într-un dezastru militar. Bucureștiul a fost ocupat, iar armata și administrația s-au retras în Moldova.

În primele luni ale lui 1917, însă, armata română a fost reorganizată și instruită cu sprijinul Misiunii Militare Franceze conduse de generalul Henri Mathias Berthelot. Vara avea să ofere momentul verificării acestei refaceri.

Planul Antantei urmărea declanșarea unei ofensive pe frontul românesc, iar în zona Mărăști lovitura principală revenea Armatei a II-a române, comandată de generalul Alexandru Averescu, în cooperare cu forțe ruse.

La Mărăști nu se juca doar soarta unei localități. Se încerca spargerea dispozitivului Puterilor Centrale și recâștigarea inițiativei pe frontul din Moldova.

22 iulie: artileria deschide drumul

Înaintea atacului infanteriei, artileria română a început bombardarea pozițiilor inamice. În dimineața de 22 iulie 1917, focul artileriei a lovit pozițiile fortificate, tranșeele și obstacolele de sârmă ghimpată ale adversarului.

Două zile mai târziu, la 24 iulie, infanteria română a trecut la atac. Breșele deschise în dispozitivul inamic au permis trupelor să înainteze, iar localitatea Mărăști a fost cucerită după lupte intense.

Era începutul unei ofensive care avea să surprindă prin amploarea succesului.

Frontul se rupe. Românii înaintează

Lovitura Armatei a II-a a rupt linia frontului și a obligat forțele germane și austro-ungare să se retragă. Pentru a stabiliza situația, germanii au adus importante rezerve: 41 de batalioane de infanterie, 45 de baterii de artilerie și 41 de escadroane.

Cu toate acestea, înaintarea română a continuat.

Potrivit Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, trupele române au pătruns aproximativ 20 de kilometri în dispozitivul german, pe o lungime de circa 30 de kilometri. Au fost luați prizonieri peste 2.700 de militari germani, iar aproximativ 15.000 de militari inamici au fost răniți în lupte sau în bombardamente.

Pentru România, cifrele aveau însă și reversul lor dureros.

1.469 de militari români au murit în timpul atacului. În unele sectoare, luptele s-au dus corp la corp, inclusiv la baionetă.

1 august: victoria care a schimbat calculele

Data de 1 august 1917 marchează, în calendarul actual, încheierea bătăliei de la Mărăști.

Victoria Armatei a II-a române nu a putut fi transformată într-un succes strategic de amploarea planificată, deoarece situația de pe frontul de est se deteriora, iar evoluțiile politice și militare din Rusia afectau grav capacitatea de coordonare a aliaților. Chiar și așa, rezultatul de la Mărăști a fost suficient de important pentru a obliga Puterile Centrale să-și revizuiască planurile.

Ofensiva proiectată în zona Nămoloasa a fost abandonată, iar centrul de greutate al atacului german s-a mutat spre zona Focșani–Mărășești–Adjud, în timp ce o altă lovitură urma să fie dată în direcția Oituz.

Astfel, victoria de la Mărăști avea să pregătească terenul pentru celelalte două mari confruntări ale verii lui 1917: Mărășești și Oituz.

Ferdinand I: „Mult așteptata zi a sosit”

În spatele ofensivei se afla și o miză morală uriașă.

Regele Ferdinand I le-a transmis soldaților, înaintea luptei, un mesaj care rezuma speranța unei armate reconstruite după înfrângerile din 1916: „Mult așteptata zi a sosit”.

Era apelul la o nouă demonstrație de curaj, dar și la recâștigarea pământului pierdut.

La Mărăști, mesajul nu a rămas o simplă formulă de propagandă. A fost transformat într-o ofensivă reală, într-o străpungere a frontului și într-o victorie care a ridicat moralul trupelor române.

O victorie românească, dar și o lecție despre prețul ei

Astăzi, Mărăști poate fi privit cu ușurință prin filtrul unei narațiuni eroice: ofensiva, victoria, înaintarea, capturarea de prizonieri, retragerea adversarului.

Dar 1 august 1917 trebuie citit și prin ceea ce nu apare întotdeauna în comunicatele de front.

În spatele celor 20 de kilometri de înaintare se aflau tranșee, răniți și oameni care nu aveau să se mai întoarcă acasă. Cei 1.469 de militari români morți în timpul atacului reprezintă costul concret al victoriei.

De aceea, Mărăști nu înseamnă numai „biruință”. Înseamnă și memorie.

În memoria celor căzuți, pe locul luptelor, a fost ridicat ulterior Mausoleul Eroilor de la Mărăști, prin inițiativa Societății „Mărăști”, constituită la dorința generalului Alexandru Averescu.

De ce contează Mărăști, la 109 ani distanță

La 1 august 2026, se împlinesc 109 ani de la încheierea Bătăliei de la Mărăști.

Privită retrospectiv, victoria din 1917 nu a câștigat singură războiul și nici nu a schimbat definitiv soarta frontului românesc. A fost însă momentul în care o armată refăcută după catastrofa din 1916 a demonstrat că poate trece din defensivă în ofensivă și poate obliga una dintre cele mai puternice armate ale epocii să-și ajusteze planurile.

Mărăști a fost prima verigă a unui lanț de lupte care avea să definească vara românească a anului 1917. După Mărăști au venit Mărășești și Oituz, iar împreună cele trei bătălii au împiedicat prăbușirea frontului românesc și scoaterea României din război.

1 august 1917 rămâne, astfel, mai mult decât o dată dintr-un calendar militar.

Este ziua în care o armată care fusese împinsă până în Moldova a arătat că se poate ridica din înfrângere.

Ziua în care frontul a fost rupt.

Ziua în care Mărăști a devenit numele unei victorii.

Și ziua în care, pentru România aflată în cel mai greu moment al Marelui Război, ideea de rezistență a căpătat din nou chip, teritoriu și preț de sânge.

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News