Rămâi conectat
Alba Music and Film Festival 2022

Ştirea zilei

FOTO| Șapte ani de la accidentul aviatic din Apuseni: Slujbă religioasă și pachete împărțite de Romanița Iovan și fiul ei la locul tragediei

Ziarul Unirea

Publicat

în

Zilele Municipiului Sebeș - 2022

La șapte ani de la accidentul aviatic din Apuseni, pilotul Adrian Iovan și studenta Aura Ion au fost comemorați printr-o slujbă religioasă și pachete împărțite de Romanița Iovan și fiul ei la locul tragediei.

Pe 20 ianuarie se împlinesc şapte ani de la accidentul aviatic din Apuseni în care au pierit Adrian Iovan şi studenta Aura Ion, în vârstă de numai 23 de ani. Ca în fiecare an, Romaniţa Iovan îl comemorează pe regretatul ei soţ, la locul accidentului.

Elit - Gustul Desăvârșit
Citește și: VIDEO: MĂRTURIILE CUTREMURĂTOARE ale primilor trei salvatori, despre accidentul aviatic din Apuseni: „Studenta avea lacrimile îngheţate, pilotul era mort, ceilalţi se văietau”

Şi în 2021, Romaniţa Iovan a urcat împreună cu fiul ei Albert şi cu mai mulţi prieteni pe masivul Petreasa din Apuseni, la locul accidentului din 2014. Au fost comemoraţi atât pilotul Adrian Iovan, cât şi Aura Ion, victime ale tragediei din ianuarie 2014.

Creatoarea de modă a pregătit pachete şi anul acesta, în ciuda pandemiei de coronavirus.

”Suntem în plină pandemie, aşa că şi pomana în memoria lui Adrian trebuie să ţină cont de reguli. Chiar dacă vom fi pe munte, în aer liber, cu toţii vom merge cu mască, pentru a ne proteja pe cât de bine posibil. În anii trecuţi, după slujbă, sătenii erau invitaţi la masă într-un loc închis, însă anul acesta nu vom mai proceda aşa.

Vom împărţi pachetele sus pe munte, chiar la locul tragediei, după oficierea slujbei. Apoi, vom merge la izvorul din zonă, cel care poartă numele Adrian Iovan, iar cine va dori va putea desface să mănânce acolo, un mic picnic pe zăpadă. Tradiţia spune că trebuie să împărţim haine la pomana de şapte ani, unui bărbat. Ne-am gândit că cel mai bine ar fi să dăm unei întregi familii, nu doar bărbatului, aşa că vor primi haine şi soţia şi copiii celui ales”, a declarat Romaniţa Iovan, a sus Romaniţa Iovan înainte de evenimentul de comemorare ce a avut loc duminică, 18 ianuarie 2021.

Accidentul aviatic a avut loc în 20 ianuarie 2014, când un avion YR-BNP care executa o cursă umanitară, a aterizat forţat într-o zonă împădurită din Apuseni. Avionul era pilotat de Adrian Iovan, iar Răzvan Petrescu era copilot. Aeronava transporta o echipă de cinci cadre medicale de la Bucureşti la Oradea.

În accident au fost răniţi copilotul Răzvan Petrescu şi medicii Radu Zamfir de la Spitalul Fundeni, Valentin Calu de la Spitalul Elias, Cătălin Pivniceru de la Spitalul ”Sfânta Maria” şi Sorin Ianceu de la Spitalul Municipal din Beiuş, judeţul Bihor. Echipa medicală din avion mergea de la Bucureşti la Oradea, unde urma să preleveze ficatul de la un donator de peste 60 de ani care suferise un accident vascular cerebral.

Epava avionului şi victimele au fost găsite de trei localnici, după căutări care au durat aproximativ cinci ore şi la care au participat pompieri salvatori, jandarmi montani, poliţişti, salvamontişti, angajaţi ai Parcului Naţional Munţii Apuseni şi localnici. În august 2018, procurorii militari din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au clasat dosarul accidentului aviatic din Apuseni. Ancheta a vizat modul de intervenţie al instituţiilor specializate pentru găsirea aeronavei şi salvarea oamenilor.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Publicitate

Ştirea zilei

VIDEO| ACCIDENT rutier MORTAL pe șoseaua Geoagiu – Orăștie: Doi bărbați și-au pierdut viața după ce au intrat cu mașina într-o autoutilitară

Ziarul Unirea

Publicat

în

Zilele Municipiului Sebeș - 2022

VIDEO| ACCIDENT rutier MORTAL pe șoseaua Geoagiu – Orăștie: Doi bărbați și-au pierdut viața după ce au intrat cu mașina într-o autoutilitară

Un accident rutier extrem de grav a avut loc în cursul zilei de marți, 16 august, pe șoseaua Geoagiu – Orăștie.

Două persoane au decedat, astăz, după ce mașina în care se aflau a derapat și a intrat pe contrasens, pe drumul dintre Geoagiu și Orăștie. Mașina s-a lovit de o autoutilitară care circula din sens opus.

Elit - Gustul Desăvârșit

Potrivit Poliției Hunedoara, un bărbat în vârstă de 38 de ani, din Geoagiu, în timp ce conducea mașina dinspre Geoagiu spre Orăştie a pierdut controlul volanului, a intrat în derapaj şi a pătruns pe sensul opus de mers și a lovit frontal o autoutilitară condusă de un bărbat de 42 de ani, din Orăștie.

În urma accidentului rutier șoferul de 38 de ani a murit. De asemenea, medicii au constatat și decesul pasagerului de pe locul din dreapta – față al autoturismului, respectiv un bărbat în vârstă de de 45 de ani, din municipiul Petroșani.

Polițiștii au întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracțiunii de ucidere din culpă.

Video: Facebook – INFO TRAFIC ROMANIA


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Citește mai mult

Ştirea zilei

UPDATE| INCENDIU la Doștat: O anexă gospodărească a fost cuprinsă de flăcări. Intervin pompierii cu două autospeciale

Ziarul Unirea

Publicat

în

Zilele Municipiului Sebeș - 2022

INCENDIU la Doștat: O anexă gospodărească a fost cuprinsă de flăcări. Intervin pompierii cu două autospeciale

Un incendiu a izbucnit în cursul zilei de marți, 16 august, în jurul orei 16.30, la o anexă gospodăreasca din comuna Doștat.

Secția de pompieri Sebeș în cooperare cu SVSU Șpring și SVSU Doștat intervin cu două autospeciale pentru stingere cu apă și spumă și un echipaj de prim ajutor, pentru localizarea și stingerea unui incendiu în localitatea Boz, comuna Doștat.

Din informațiile preliminare ar fi vorba despre un incendiu izbucnit la o anexă gospodărească.

Elit - Gustul Desăvârșit

UPDATE: Incendiul a fost lichidat. A ars genealizat o anexă gospodăreasca pe o suprafață de aproximativ 15 metri pătrăți.

Din fericire nu s-au înregistrat victime.

Foto: arhivă


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Citește mai mult

Ştirea zilei

FOTO| Revedere emoționantă după 30 de ani: Cum și-a regăsit un tânăr originar din Alba fratele abandonat, cu ajutorul polițiștilor

Ziarul Unirea

Publicat

în

Zilele Municipiului Sebeș - 2022

FOTO| Revedere emoționantă după 30 de ani: Cum și-a regăsit un tânăr originar din Alba fratele abandonat, cu ajutorul polițiștilor

Poveste demnă de un scenariu de film la o secție de poliție din Gorj. Doi frați, separați după divorțul părinților în 1992, s-au regăsit după 30 de ani. Unul dintre cei doi fraţi, Robert, stabilit acum peste hotare, a plecat cu tatăl în Alba Iulia, iar Eduard a rămas la mamă, în Târgu Jiu și de atunci fraţii nu s-au mai văzut.

„1 iulie a.c., ora 15:08, Robert H., cetăţean român cu domiciliul în străinătate, a transmis un e-mail pe adresa Inspectoratului de Poliţie Judeţean Gorj.

Deși ne aflam un fața unui text scris, simțeam strigătul de durere al bărbatului: „Aş dori, dacă se poate, să îmi găsesc fratele… părinţii noştri s-au despărţit şi, undeva prin anul 1992-1993, fratele meu a fost abandonat. Avea vârsta de 2-3 ani şi îl chema Eduard E.H.…Din câte am aflat, la data respectivă, a fost abandonat la o secţie de poliţie…”.

Elit - Gustul Desăvârșit

Cum aspectele sesizate făceau referire la o posibilă dispariţie a unui „minor”, petiţia a fost transmisă Serviciul de Investigaţii Criminale, Compartimentul Urmăriri, spre competentă soluționare. Iniţial, verificările păreau a fi uşor de realizat, având nume, prenume şi CNP. Realitatea? A fost alta… În bazele de date, Eduard figura „necunoscut la adresă”. Trebuia să obţinem mai multe date. Aşa că, l-am sunat pe Robert.

„- Vă salut! De la Inspectoratul de Poliţie Judeţean Gorj vă sunăm, ați făcut o sesizare la noi, pentru a vă găsi fratele dispărut. Ce s-a întâmplat mai exact?”
Pentru câteva secunde, nu se aude nimic… apoi Robert răspunde entuziasmat:
„- Vă mulţumesc că m-aţi sunat, chiar nu mă gândeam, ce bucurie, sper să fie cu noroc. Eu sunt în Anglia şi am supărarea asta, nu mai ştiu nimic de fratele meu, de 30 de ani, mai exact din anul 1992, când eu aveam 4 ani, iar părinţii noştri s-au despărţit. El a rămas la mamă, în Târgu-Jiu, iar eu la tatăl meu, în judeţul Alba şi în tot acest timp nu am mai reuşit să luăm legătura cu el, parcă a intrat în pământ.
– De ce spuneți asta?
– Păi, dacă noi, de 30 de ani, nu ştim nimic de el…doar ce am vorbit cu o mătuşă, sora mamei, care spunea că Eduard a fost abandonat de bunică, la o secţie de poliţie în Târgu-Jiu, dar chiar şi aşa, părea mereu confuză şi evita răspunsurile.
(…)povestea asta cu abandonatul la poliţie… nu pare plauzibilă.”

Discuţia a mai continuat, dar informaţiile esenţiale erau notate. Prioritar era să găsim mătuşa, apoi bunica şi credeam noi, că după audieri, vom găsi „copilul”. Nu a fost aşa…

După ce am identificat-o pe mătușă, undeva prin judeţul Arad, aceasta ne-a declarat că nu ştie nimic de Eduard, că are doar câteva amintiri neclare cu el, de prin anul 1992, dar menţionează că şi ea era mică, avea 7-8 ani şi nu îşi aminteşte mai nimic.

Spunea că acest subiect nu a fost discutat niciodată în familie, iar sora şi mama ei nu au mai amintit de Eduard niciodată.
Ne-a declarat că a fost căutată de Robert, că a discutat telefonic cu acesta, dar singurul lucru pe care i l-a spus despre Eduard era că, cel mai probabil, ar fi fost abandonat.

Am continuat „firul” poveștii și ne-am oprit la bunică. O doamnă de 74 ani, ultima persoană în viaţă din familie (soţul şi alte două fiice ale acesteia erau decedate). La birou, se discuta…„interesant caz”… Aveam speranţa că bunica ne va lămuri. Am chemat-o la sediu. Răspunsuri? „Grele”…

În orice conversație, un om rămas singur trebuie ajutat să depășească momentele sensibile.
Prin urmare, după depășirea lor, am primit un răspuns: „-…păi de unde să ştiu eu, ce ştiu eu ce a făcut mama sa cu el…după ce a divorţat, când a venit la Târgu-Jiu, era fără copil…de ce mă întrebaţi pe mine?” Devenise agitată…

Nu ne aşteptam să primim acest răspuns şi din ce spunea, „copilul” era, teoretic, în Alba, la tatăl petentului.
Dar cum să fie acolo… ?!Cu toate astea, trebuia să vorbim și cu tatăl. L-am sunat pe Robert și am cerut numărul de telefon.

„- Bună ziua, de la poliţie…” şi i-am spus toată povestea.
„- Mă aşteptam să mă sunaţi, mi-a spus Robert că a făcut o sesizare la dumneavoastră, dar nu ştiu dacă ne puteţi ajuta. Copilul a plecat cu mama în anul 1992, la Târgu-Jiu, când avea 2 ani şi de atunci nu mai ştiu nimic de el. Am venit în repetate rânduri la Târgu-Jiu să-l văd, dar fosta soţie îmi spunea că băieţelul nu vrea să mă vadă. Nici la divorţ nu l-am văzut şi din câte am auzit, ar fi fost abandonat.
– Cum vi-l amintiţi pe Eduard?
– Era şaten, ochii căprui şi avea la tâmplă, pe una din mâini şi picior, cicatrice de la o ardere/opărire, a căzut pe un calorifer încins. (…) mai mult nu ştiu, dar vă mulţumesc foarte mult că vă implicaţi, mai ales pentru Robert, care trăieşte de mic cu gândul la fratele lui şi visează mereu că se întâlneşte cu el.” Lucrurile se complicau, erau numai contradicţii, iar „copilul” nu era de găsit.

Am schimbat „planul” şi am continuat verificările la instituții specializate în protecția copilului, pentru a verifica dacă acesta a fost instituţionalizat sau dacă a beneficiat de alocaţie de stat. Bineînţeles, răspunsurile primite au fost negative.

Când toate variantele păreau epuizate, am hotărât să reaudiem bunica. În povestea ei, existau lucruri care nu se „legau”.

După lungi discuţii, a făcut o pauză, a cerut un pahar cu apă şi, cu capul plecat, ne-a spus: „- Am luat decizia împreună cu fiica mea…şi l-am abandonat pe Eduard, în anul 1992, la o secţie de poliţie din Târgu-Jiu, întrucât nu aveam posibilităţi financiare să-l creştem şi fiica era divorţată.

Dar, pentru a i se pierde urma, am declarat la poliţie că ne aflam în Gara Târgu-Jiu şi am găsit acel copil pe peronul gării, că nu ştim cum se numește, câţi ani are sau al cui ar putea fi.

Nu m-am mai interesat niciodată de Eduard şi nu ştiu ce s-a mai întâmplat cu el. Îmi pare rău…” Din păcate, acum, povestea era credibilă…

Am revenit cu solicitări la instituțiile abilitate, încercând să aflăm detalii despre un copil, fără identitate, care, în anul 1992, ar fi ajuns într-un centru specializat.

Căutam „acul în carul cu fân”, având în vedere că evidenţele copiilor abandonaţi pentru anii 1992-1993 se aflau la fostele „Leagăne de copii”.

Am stabilit drept criterii de căutare, un băiat de 2-3 ani, şaten, ochi căprui, cu cicatrice în zona feţei, pe mână şi picior, care să fi fost abandonat în Gara din Târgu-Jiu. Suntem convinși că volumul de muncă al personalului care a primit solicitarea noastră a fost colosal. Aşteptam și chiar epuizasem toate verificările…

Într-una din zilele călduroase de august, a venit telefonul. Era reprezentantul uneia dintre instituții. Ne-a spus că s-ar putea să avem o urmă cu acest „copil”, numai că situaţia este puţin cam complicată, în sensul că, în perioada respectivă, au fost internaţi în centru, cu identităţi necunoscute, doi copii, ambii abandonaţi în Gara Târgu-Jiu, cu vârsta de aproximativ 3 ani, cărora le-ar fi fost atribuite noi identităţi şi ar fi fost reintegraţi în alte familii.

În dosarul unuia din copii, a fost găsit inclusiv procesul-verbal, încheiat în anul 1992, de poliţistul care a preluat copilul, proces-verbal în care acesta îi atribuie copilului prenumele Victor.

Ne-am gândit că poate poliţistul îşi mai aminteşte de acest copil, dar, din păcate, colegul nostru decedase.

Având datele celor doi „copii”, am început verificările, stabilind că unul se află la Timişoara şi altul la Târgu-Jiu.
După ce am exclus varianta cu Timişoara, a rămas să continuăm verificările cu privire la Ionel, băiatul din Târgu-Jiu şi după ce l-am întâlnit, văzând că şi acum, după 30 de ani, prezintă cicatrice la tâmplă, pe mâna stângă şi piciorul stâng, am realizat că povestea ajunsese la final. Ştia că a fost abandonat în Gara Târgu-Jiu şi trăia şi el cu gândul la familia lui.

L-am informat de demersul făcut de Robert şi, când a auzit că are un frate, s-a emoționat și ne-a întrebat imediat:
– Unde este? Pot să mă întâlnesc cu el?

A fost un moment intens, în care cu greu ne stăpâneam emoţiile, dar toate informațiile solicitate de Ionel puteau fi diseminate către acesta doar după ce parcurgeam toţi paşii care asigurau protecţia datelor cu caracter personal.
Aşa că, după ce am avut acordul ambelor părţi, le-am promis să le facilităm întâlnirea.

Astăzi, 16 august 2022, Robert a ajuns în România, la Târgu-Jiu, însoţit de tatăl său. Nerăbdător să se întâlnească cu Eduard? PUȚIN spus! Am fost nerăbdători și noi…

Și… am fost acolo…unde am „văzut”magia reîntâlnirii.O poveste „desprinsă”, parcă, dintr-un film… cu un final… cât se poate de fericit.

Ne bucurăm pentru Robert și Eduard și suntem mândri de implicarea colegilor noștri din cadrul Biroului Urmăriri al Serviciului de Investigații Criminale din Gorj”, au transmis reprezentanții Poliției Române.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Citește mai mult

Actualitate

Știrea Zilei

Curier Județean

Știrea Ta

Politică Administrație

Sport

Monden

Opinii Comentarii

Articole Similare

Copyright © 2004 - 2022 Ziarul Unirea