FOTO | O artistă din Alba crează piese unicat din sticlă colorată, lucrate manual: ,,Fiecare vitraliu este o bucățică din mine, o poveste și o stare”

O artistă din Alba crează piese unicat din sticlă colorată, lucrate manual: ,,Fiecare vitraliu este o bucățică din mine, o poveste și o stare”

Cu multă încredere că cei care vor vedea lucrările ei, vor mai descoperi o frântură din omul minunat care este și vor realiza cât este de puternică dar și fragilă, transparentă, sinceră, colorată și adevărată. Este vorba despre albaiulianca Hani Sasu, artist plastic specializat în vitralii contemporane.

Creează piese unicat din sticlă colorată, lucrate manual, care aduc lumină, emoție și identitate în orice spațiu. Fiecare vitraliu pornește de la o stare sau o poveste și transformă locurile în spații vii, pline de sens. Lucrează cu transparențe, reflexii și culoare pentru a crea nu simple obiecte decorative, ci experiențe vizuale și emoționale.

Drumul creativ al lui Hani a început la Liceul de Artă din Alba Iulia, secția Ceramică, și a continuat la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca, unde a studiat Ceramică – Sticlă – Metal. Acolo a descoperit arta vitraliului – o întâlnire care i-a schimbat direcția. Sticla a cucerit-o definitiv: dură și fragilă în același timp, transparentă și opacă, plină de texturi, culori și posibilități infinite. În ea s-a regăsit. De atunci creează vitralii unicat pentru ferestre, uși, luminatoare, lămpi, obiecte decorative și instalații artistice – lucrări prin care aduce lumină în spațiile și în viețile celor care le aleg.

– Să vorbim despre artă. Povestește-mi despre latura în care tu excelezi. Cum a apărut această pasiune?

Tot timpul mi-a plăcut să fiu „altfel”. Unii spun excentrică, eu spun doar că sunt eu. M-am văzut mereu normală, dar cu personalitate. Îmi place să fac lucrurile în felul meu, să mă bucur de viață, să râd, să zâmbesc, să socializez și să fiu înconjurată de oameni și povești. Și latura mea de săsoaica nu ma lasă pana nu iasă totul așa cum mi-am imaginat. Cred că exact asta pun și în artă: poveste, culoare, emoție și stare de bine. Îmi place să ofer celor din jur ceea ce simt eu în interior.

Latura artistică am descoperit-o încă din liceu. Atunci am auzit o frază care mi-a rămas în minte: „Să desenezi se învață, cu reguli și exercițiu, dar culoarea trebuie să o simți.” Nu știu dacă este o regulă universală, dar în cazul meu cred că este adevărat. Eu nu mă gândesc dacă o culoare este rece sau caldă, complementară sau nu. Eu o simt. Vine din interior. Poate este și ceva moștenit. Bunicul meu era zugrav și vopsitor auto, tata — Gusti vopsitorul — era foarte cunoscut în Alba Iulia pentru talentul lui. Simțea culoarea dincolo de coduri și formule. Și fratele meu lucrează în domeniu.

Suntem trei generații care au trăit prin culoare. Eu, în schimb, am ales să creez cu mâinile mele. Nu mi-a fost niciodată frică să mă murdăresc, să lucrez ore întregi sau să fac ceea ce unii ar numi „muncă grea”. Îmi place procesul. Dacă pun suflet în ceea ce fac, ies lucruri cu poveste, lumină și viață.

– Îți amintești cum ai descoperit această pasiune?

Am studiat Ceramică–Sticlă–Metal la Universitatea de Artă și Design din Cluj-Napoca. Inițial vedeam un viitor în ceramică, însă piața s-a schimbat și totul a devenit industrializat. În timpul facultății, într-o vacanță petrecută la București, am avut șansa să lucrez sub îndrumarea artistului Marcel Aciocoiței și împreună cu Florentina Talmeier am descoperit arta vitraliului. A fost dragoste la prima vedere. M-am îndrăgostit de sticla colorată, de felul în care lumina o transformă și de posibilitățile infinite pe care le oferă. După facultate nu m-am lăsat descurajată. Am cumpărat sticlă și am început să creez cu încredere.

Viața m-a dus apoi și spre alte experiențe frumoase: am predat ceramică la Liceul de Arte, am lucrat în teatru la scenografie și păpuși, am colaborat cu instituții culturale și am predat limba germană la Școala Waldorf. Toate aceste etape m-au format. În ultimii ani am redescoperit cu și mai multă forță dragostea pentru vitraliu. Expozițiile, colaborările și oamenii întâlniți mi-au reconfirmat că sunt exact unde trebuie. Iubesc ceea ce fac. În lucrările mele mă vezi pe mine: culoare, lumină, emoție și poveste. Și am înțeles un lucru: cum arta nu este pentru toată lumea, nici noi nu ne potrivim cu toți oamenii. Și este perfect așa.

– De ce are nevoie o persoană pentru a face ceea ce faci tu?

De pasiune. De iubire de sine. De îndemânare și talent, dar mai ales de curajul de a fi tu însuți. Și încă ceva foarte important: susținere. Din partea familiei și a oamenilor care cred în tine. Când ai oameni care îți sunt alături, prinzi curaj să mergi mai departe chiar și atunci când apar obstacole. Eu sunt albaiuliancă get beget din Lipoveni și tare mândră sunt de asta. Am trăit într-o comunitate ca la țară, în sensul bun. Toți ne cunoaștem, ne ajutam, ne susținem. Nu pot să nu zic că am 2 copii faini, o fată de 16 ani, Maia, și un băiat de 12 ani, Marco, dar îl am și pe soțul meu Mihai. Cu toții mă susțin în nebunia mea.

– Cât timp petreci pentru realizarea acestor frumuseți?

Atât cât are nevoie fiecare lucrare. Eu creez piese unicat sau serii foarte mici, iar fiecare proiect este un nou început și o nouă provocare. În spatele fiecărui vitraliu există mult timp, emoție și energie. Acum copiii mei sunt mai mari și am mai multă libertate să mă dedic atelierului, iar familia mea mă susține enorm. Dar pentru mine inspirația nu vine doar din atelier. Am nevoie să ies, să mă întâlnesc cu oameni, să particip la evenimente, să trăiesc experiențe. Toate acestea îmi hrănesc creativitatea.

– Povestește-mi despre realizările de până acum.

Cele mai mari realizări pentru mine sunt expozițiile. Momentul în care oamenii vin, privesc o lucrare și se regăsesc în povestea ei este de neprețuit. Am avut bucuria unor expoziții personale și de grup, colaborări artistice importante și proiecte culturale care mi-au confirmat că ceea ce fac ajunge la oameni. Și cred că acesta este cel mai frumos lucru pentru un artist.

– Nu sunt multe persoane care fac ceea ce faci tu. Cum te face asta să te simți?

Eu oricum mă simt unicat, la fel ca lucrările mele. Fiecare vitraliu este o bucățică din mine, o poveste și o stare. Așa că mă simt recunoscătoare că am primit acest dar de a răspândi lumină, emoție și culoare.
– Care este partea cea mai dificilă?

Partea cea mai dificilă este răbdarea și precizia. Sticla este un material sensibil și imprevizibil, care îți cere atenție și respect. Uneori se sparge, alteori te surprinde, dar face parte din proces. Îmi place să spun că dacă am știut să creez o lucrare, știu și să o repar.

În rest, pentru mine atelierul este un spațiu de creație continuă, unde timpul dispare și rămâne doar procesul artistic. În prezent dezvolt proiecte artistice în colaborare cu Paul Nemes, în cadrul Atelierului ByNest.ro din Mesentea, un spațiu creativ care îmbină arta cu tehnologia. Accesul la tehnologii precum CNC și laser pentru lemn, metal și sticlă (inclusiv gravură pe sticlă) îmi permite să gândesc fiecare lucrare ca un întreg — de la conceptul artistic până la partea tehnică: structură, suport, poziționare și sistemele de prindere.

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News