FOTO | Maestrul Mihai Buculei, un îndrăgostit de Alba Iulia: Este celebrul sculptor care a creat Monumentul Unirii, care poate rezista până la 7000 de ani

Maestrul Mihai Buculei, un îndrăgostit de Alba Iulia: Este celebrul sculptor care a creat Monumentul Unirii, care poate rezista până la 7000 de ani

Am avut privilegiul ca într-o dimineață din această lungă toamnă să-mi beau cafeaua pe terasa unui apreciat local din oraș, cu o personalitate pe care o stimez foarte mult și care la rândul său poartă o stimă și o dragoste aparte pentru orașul nostru.

La cafea cu celebrul sculptor Mihai Buculei, maestrul și artistul care a creat Monumentul Unirii din fața Catedralei Încoronării. L-am văzut în realitate și urmărit încă de pe atunci, în 2018, când a venit în Alba Iulia pentru această lucrare, însă de admirat, îl admiram de multă vreme și mai ales de când, mai tânăr fiind, am aflat și văzut că domnia sa a creat Bustul lui Corneliu Coposu din capitală.

Am povestit mult si multe cu domnia sa și mă gândeam că macar la câteva zile sau săptămâni să am privilegiul de a-mi savura cafeaua de dimineață la un astfel de nivel si satisfacție.

Profit acum de acest privilegiu și rețin că este bucovinean, că își amintește cu drag de bunicul său, care a fost un țăran înțelept și de învățătoarea sa, care a acoperit cu paturi ferestrele geamurilor de la școală și cu un bostan găurit, în care a introdus o lumânare aprinsă; aceasta a explicat copiilor prin reflexia de pe tavan sistemul nostru solar (abnegația care este mai puternică decât sărăcia recuzitei). Acest a fost momentul declanșator în fascinația lui pentru știință.

Citește și: FOTO, VIDEO: Monumentul Marii Uniri, FINALIZAT. Ultima piesă a cupolei a fost montată astăzi

Tot fler și abnegație pedagogică a fost și atunci când directorul școlii profesionale la care a fost admis a insistat ca el să meargă mai sus și anume la un liceu bun.

Iată sclipiri și declicuri care l-au adus pe dânsul până în poziția de Prof. Univ. Dr. la Catedra de Sculptură din cadrul Univesității București. Om simplu, modest, total lipsit de ifosele capitalei sau de vreun aer de superioritate, dat fiind statutul său social. Apropo, ați observat că cea mai mare sfruntare, trufie și semeție vine exact de la cei mai inutili oameni ai societății?

S-a răcit cafeaua nesorbită ascultându-i pledoaria despre Eminescu sau chiar recitând Moartea Căprioarei a lui Labiș. Elogiul adus Albei Iulia, dragostea lui pentru aceste locuri și mai ales amintiri din 2018, anul construcției monumentului. Mi-a mărturisit că ar avea și câteva amintiri neplăcute legate de aceasta “aventură” a construcției, dar toate s-au diminuat până la nesemnificative sub marea bucurie a încadrării, la limită, cu mari emoții și eforturi, în termenul Centenarului din 1 decembrie 2018.

Povestea realizării monumentului, dar mai precis a câștigării concursului de proiecte pentru acest edificiu, organizat de Ministerul Culturii, este de asemenea una foarte interesantă: într-o zi, ieșind de la cursuri, profesor fiind, trecea în drum spre casă pe lângă un șantier, iar pe trotuar, muncitorii lăsaseră un bloc aproape intact de bca, pe care l-a luat acasă și în zilele care au urmat, cu o daltă și un cuțit casnic a scobit forma actualului Monument al Unirii. Proiect cu care a mai câștigat și alt concurs de creație, înainte cu mulți ani de punerea sa în valoare la Alba Iulia.

Citește și: FOTO/ VIDEO. Monumentul Marii Uniri de la Alba Iulia, inaugurat în prezența președintelui Klaus Iohannis

Odată ce Ministerul Culturii a lansat acest concurs de proiecte, după ce ani la rand s-a tot făcut vorbire de necesitatea existenței la Alba Iulia a unui monument al unirii, Centenarul fiind considerat cel mai potrivit moment, maestrul Buculei a luat în calcul cerințele comisiei de experți din minister și care au cerut, citez :“simbolistica, nu narație”, a reconsiderat volumetria monumentului creat cu ani în urmă din bca și s-a prezentat cu el la concurs.

S-a considerat că dintre toate operele prezentate, acesta este cel care reprezintă cel mai bine actul de voință de la 1918 și iată-l, cu eforturi considerabile, realizat la Alba Iulia.

La șase ani de la construirea monumentului, maestrul Buculei s-a reîntors în cealaltă capitală, nu doar să-și revadă opera ci și să participe la curățarea monumentului, masură dispusă de autoritățile locale, tot în preajma zilei naționale.

Perfect senin, coerent și foarte vivace, maestrul Buculei își savura paharul de vin roșu privind prin ferestrele mari ale localului aflat în proximitatea monumentului și parcului din Cetate, vorbindu-mi elogios despre Alba Iulia și despre România într-un dialog surprinzător de amical, marcat de o grațioasă împletire de termini științifici și literari.

Poate tocmai termenul de dialog este puțin forțat deoarece preț de aproape două ore, eu doar l-am ascultat.

Sunt multe de spus din multitudinea de cuvinte rostite de maestru, dar închei cu afirmația dânsului în fața comisiei de la Ministerul Culturii, atunci când a fost întrebat ce garanție estimează pentru acest monument, iar dânsul, sigur pe el și creația sa, a răspuns franc: “7000 de ani.” Replica celor din comisie a venit scurt: “glumiți!“ ; “nu, nu glumesc, fără intervenția distructivă a omului, acest monument format din blocuri compacte de piatră și pozitionat pe un cuzinet pe masură, poate rezista până la 7000 de ani”.

Să ne trăiești Alba Iulia încă 7000 de ani și să ne trăiți mulți ani, maestre Mihai Buculei!

P.S. Din dorința de a rămâne conectat cât mai mult timp la starea pozitivă de după întâlnirea cu maestrul sau la acel vibe bun, cum ar spune dintre cei mai tineri, odată ajuns acasă , am căutat materiale legate de domnia sa și mi se pare interesant să redau acest pasaj dintr-un interviu acordat de domnia sa în anul 2010 unui cotidian național, făcând acest arc peste timp cu happy end:

– Cât timp durează naşterea unei sculpturi?

– Dacă e vorba despre descărcarea ideii în lut, timpul poate fi foarte scurt. Sculptura “Corneliu Coposu” am făcut-o în trei zile. Voiam să o expun la Galeria Catacomba. O vedeam în ipsos. Un semn de cruce ca în cimitirele ardeleneşti. Trebuia să fie chipul lui (aşa cum există acum în bronz), apoi o pânză, cu desenele mele, ca o rememorare a suferinţelor prin care a trecut. Şi nu numai el, ci mulţi alţii. Şi tatăl meu a fost opt ani la Aiud (era cam “verde”, ca mulţi bucovineni).

De ziua mea a venit Berea cu un cadou din partea Uniunii Artiştilor Plastici şi a dat cu ochii de lucrare. A plecat şi s-a întors în aceeaşi zi cu Ciumara, care era atunci ministru de Finanţe. Acesta mi-a cerut să fiu la atelier a doua zi pentru că va veni şi cu surorile lui Coposu. Mi-au explicat că vor să-l pună într-un spaţiu public. Le-am spus că nu este gândit pentru spaţiu public şi că nu m-am gândit să-l vând. El este montat acum şi n-am vrut să iau niciun ban. Avusesem norocul să-l cunosc pe Corneliu Coposu la Alba Iulia, unde am câştigat, de multă vreme, concursul pentru monumentul Marii Uniri, pe care nu ştiu dacă voi avea vreodată şansa să-l fac.” Cotidianul-5 iulie 2010.

Rareș Buglea

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News