FOTO| Ce se cunoaște despre Mithras, zeul misterelor la Apulum. ,,Jur pe numele zeului, care separă cerul de pământ, lumina de întuneric, ziua de noapte, estul de vest”

TECHNOVA - Înlocuiește-ți centrala

Cultul zeului Mithras roman derivă din vechile forme religioase orientale și este un cult de mistere născut din interpretatio romana.

Prezent în mod discret în lumea romană în perioada de început a Imperiului, ia un avânt deosebit în secolul al III-lea, în provinciile dunărene, printre care și Dacia, găsindu-și cei mai mulți adoranți.

Pro România - Misiunea ieșirii din criză

Conf. univ. dr. Cristian Ioan Popa, cadru didactic al Universității ,,1 Decembrie” Alba Iulia, a avut grijă și de această dată să ne ofere informații asupra unui timp de mult apus, dar încărcat cu curiozități.

Fiind o doctrină a sufletului, mithraismul asigura o „mântuire neoplatonică” inițiaților. Doctrina mithraică se baza pe trei fundamente principale: tauroctonia (relieful central, cu scena uciderii taurului), mithraeum-ul și sistemul gradelor de inițiere. Inaccesibil oamenilor de rând, cultul mithraic era destinat exclusiv bărbaților și avea șapte grade de inițiere: corax, nymphus, miles, leo, Perses, heliodromus și pater. „Liturghia” se ținea în sanctuare (mithraea) subterane, departe de ochii lumii, reunindu-i la cină pe membrii săi. Sanctuarul trebuia să fie replica în miniatură a universului și a celor șapte sfere (planete).

În provincia Dacia, adepții cultului mithraic se cunosc în număr destul de ridicat. Fiind o provincie în care s-au desfășurat numeroase unități militare, în Dacia s-au descoperit peste 300 de obiecte mithraice, în care predomină reliefurile, alături de reprezentări ale divinităților secundare din cadrul cultului. Din cele două orașe de la Apulum se cunosc în jur de 30 de adepți ai cultului și mai multe sanctuare, a doua comunitate ca importanță din Dacia, după capitală.

În mithraea, la lumina pală a opaițelor, mai mult în întuneric decât în lumină, se desfășura o liturghie mithraică obișnuită. Actorii ceremoniei îmbrăcau haine potrivite, unii dintre ei purtau măști sau diferite simboluri personale. Se spălau pe mâini și pe față în bazinul sanctuarului. Încăperea fără ferestre inducea o atmosferă tainică. Altare și statui mobilau camera sanctuarului, iar aerul era greu respirabil, nu doar de la dificultățile de aerisire, ci și de la mirosul greoi al uleiului opaițelor ori al fripturilor prăjite în sanctuar. Pe tavan pictura se mișca tăcut în jocul micilor făclii. Un amestec de arome, lumini și umbre, parte a unui tablou misterios, dar și ușor neliniștitor, în care doar sunetul cântecelor murmurate în cor sau al rugăciunilor sfâșiau liniștea unui loc perpetuu inițiatic.

Credincioșii cultului nu erau puțini la Apulum, majoritatea lor fiind militari. Lăsându-și afară armele grele, odată intrați în sanctuar descopereau o lume în care se lăsau inițiați. Liberți, soldați și ofițeri (dintre care cel mai rezonant nume este cel al lui Marcus Valerius Maximianus, legatus augusti, probabil cu rol în răspândirea cultului printre soldații Legiunii XIII Gemina), deopotrivă, se plecau în fața neînvinsului Mithras, a reliefurilor care i-au surprins scena atât de iubită de toți, a uciderii taurului.

Cel care conducea o astfel de comunitate (pater) trebuia să parcurgă șapte grade de inițiere și să fie bun cunoscător al astronomiei. Inițiații trebuiau să rostească un jurământ sacru, pe care un papirus celebru antic ni-l relevă în următoarea formulă: „Jur pe numele zeului, care separă cerul de pământ, lumina de întuneric, ziua de noapte, estul de vest, viața de moarte și creațiunea de dispariție că voi păstra și voi ține misterele primite de El […] Dacă voi păstra jurământul, să fiu purtat de noroc, dar dacă nu, să fiu blestemat. Drumul meu pe scara sferelor să fie urmărit de Cautopates și de Cautes. Nabarze Sol Invictus Mithras”. Banchetele încheiau astfel de ceremonii inițiatice, în care se serveau pâine cu vin, dar și mâncăruri gătite în special din păsări.

Ipostazele zeului Mithras în arta romană se raportează la episoadele esențiale din viața sa: nașterea din stâncă (Mithras Petrogenitus) sau uciderea taurului (Mithras Tauroctonus). Arta sculpturală de la Apulum, de multe ori cu evidente „anomalii” iconografice, îl întruchipează pe zeu în ipostaza de Mithras Tauroctonus, în care Mithras apare ca un personaj îmbrăcat în haine persane și purtând pe cap o bonetă frigiană. Un astfel de monument, cel mai mare de acest gen din Dacia, a fost găsit în anul 1905 în Partoș (Colonia Aurelia Apulensis) și ocupa, probabil, o poziție centrală în sanctuar. Mai multe piese arheologice au fost strânse de custodele muzeului din Alba Iulia, Adalbert Cserni.

Din corespondența acestuia cu renumitul specialist în studii mithraice, savantul Franz Cumont, reiese atât interesul său pentru descifrarea iconografiei zeului la Apulum, cât și integrarea timpurie a descoperirilor de aici în sfera științifică mondială. În ultimii ani se investighează arheologic și primul mithraeum din Apulum. Rezultatele finale ale cercetării vor fi în măsură să aducă multe răspunsuri la necunoscutele cultului la Apulum, dar și la mai buna cunoaștere a manifestării cultului local în Dacia și în provinciile dunărene.

Răspândirea creștinismului în cursul secolelor III-IV a provocat o adevărată prigoană împotriva zeului, care a fost scos din panteonul roman. Se mai vorbește încă de o posibilă „concurență” a mithraismului cu religia creștină, fundamentată de un suport teologic și spiritual asemănător. Cu toate că în anul 307 împăratul Dioclețian îl proclamă la Carnuntum ca zeu protector al întregului Imperiu Roman, Mithras este „alungat” treptat din orașe, sanctuarele sale fiind devastate și jefuite, iar misterul altarului central uitat. Un zeu pe care, totuși, astăzi lumea modernă continuă să-l redescopere și să-l recreeze, ca pe un zeu „ezoteric”, chiar semicreștin, numit sugestiv Mithras Internetus (!). Un zeu al misterelor, așadar deopotrivă antic și contemporan, de la care ne luăm rămas bun folosind salutul credincioșilor săi: Nama, nama! .

(Cristian Ioan Popa)

Iulian URSALEȘ

1 comentariu

Madalina 17 octombrie 2020 at 19:25

Foarte interesant! La cat mai multe astfel de articole!

Comentariile sunt oprite