Fotbalul din județul Alba în timpul celui de-al Doilea Război Mondial | Activitatea echipelor de tradiție Unirea Mihai Viteazul Alba Iulia și UM Cugir în perioada 1941-1944

Întreruperea activității sportive din cauza noului coronavirus a făcut ca ziarul nostru să inițieze în urmă cu câteva săptămâni un ciclu de articole privind adaptarea sportivilor din județ la această situație. Au fost trecute în revistă sporturi ca rugby, fotbal, șah, karate, volei, handbal etc, iar în acest context una dintre cele mai interesante afirmații legate de noua situație creată aparține istoricului Marius Rotar de la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, artizanul renașterii rugbyului în urbea noastră prin echipa CSU Rugby Alba Iulia.

Acesta consideră că noul coronavirus a făcut ca pentru sportivi condițiile de practicare a diverselor sporturi să fie mult mai dificile decât cele din timpul celui de Al Doilea Război Mondial. L-am rugat să detalieze această afirmație surprinzătoare și să ne ofere unele amănunte privind fotbalul din județul Alba în perioada anilor 1941-1944.

ELIT

Astfel s-a cristalizat al doilea material oferit pe această temă extrem de tentantă, neexploatată suficient încă, după cel din urmă cu două săptămâni, în care a fost abordat subiectul fotbalului din Cetatea Marii Uniri în perioada interbelică, cu un meci susținut de Unirea Mihai Viteazul în Cupa României, în 1934, cu celebra formație Venus București, relatat în presa vremii. Și prin această introspecție aflăm elemente extraordinare, cum ar fi prezența în formația de sub Drăgana, UM Cugir, ce a ajuns să se bată pentru promovarea pe prima scenă, a doi jucători de calibru, internaționalii Grațian Sepi și Marius Chiroiu. De asemenea, este remarcabilă prezența publicului la partidele de fotbal disputate în acele vremuri tulburi.

*Activitatea sportivilor, mai dificilă acum decât în Al Doilea Război Mondial!

Nu este o afirmație senzaționalistă, ci una care are o bază cât se poate de reală. În ciuda conflagrației mondiale ce se desfășura la acea vreme, activitatea sportivă în România a mers mai departe, iar principalul ziar sportiv al vremii, Gazeta Sporturilor, a continuat să apară cu precizie de ceasornic. Este adevărat că împrejurările în care competițiile aveau loc erau cu totul speciale, o parte din sportivi aflându-se pe front (unii murind în lupte, cum a fost cazul internaționalului de fotbal Petea Vâlcov), însă, în ciuda acestora, sportul românesc a continuat să existe în parametri cât de cât <<normali>>. Nu s-a blocat nimic, așa cum s-a petrecut cu noul coronavirus în ultimele două luni”, a transmis Marius Rotar.

Una dintre explicații era faptul că frontul se situa relativ departe de granițele țării, iar acesta a ajuns la frontierele României abia la începutul verii anului 1944. Este adevărat că după bombardamentul american asupra Bucureștiului și a unor orașe din țară din aprilie 1944 activitatea sportivă a scăzut, dar treptat aceasta și-a revenit, mai ales din octombrie 1944 încolo. Așadar, din unghiul afectării practicării sporturilor, lunile aprilie-octombrie 1944 au fost cele mai dificile, însă și atunci au avut loc meciuri și competiții de mică anvergură. Cât privește al doilea element pus în discuție trebuie spus că fotbalul din România a avut o activitate semnificativă pe vreme de război. Nu doar că echipa națională a disputat meciuri (cu Slovacia, Germania și Croația, unele la București cu o asistență de 12-15.000 de spectatori), ci și competițiile interne s-au derulat regulat. Chiar dacă, în mod oficial, titlul de campioană nu a fost acordat, Liga 1 s-a desfășurat sub forma unui Campionat de Război câștigat în ediția 1942-1943, de FC Craiova. Cupa României s-a disputat de asemenea, iar, cel mai important, s-au organizat competiții și la nivelul Ligii a 2-a, sub formula Cupei Eroilor. Iar, în această ultimă competiție au evoluat două echipe din actualul județ Alba.

*UM Cugir, baraj de promovare în elită

A fost vorba despre Unirea Mihai Viteazul Alba Iulia și Uzinele Metalurgice Cugir (adică, Metalurgistul). Însă trebuie scos în evidență un detaliu semnificativ, Cugirul, la acea vreme, nu făcea parte din județul Alba, ci din județul Hunedoara, având o populație de 4674 locuitori la 1930. “UM Cugir a beneficiat de o echipa absolut remarcabilă în timpul acela, având în componență doi jucători de mare calibru din perioada interbelică, cu meciuri în echipa națională. Forța financiară a uzinei din Cugir poate fi explicația cea mai plauzibilă a acestei situații. Primul dintre acești jucători a fost Grațian Sepi (1910-1977), atacant, care evoluase la cele mai bune echipe din România vremii, precum Ripensia Timișoara și Venus București. A jucat de 23 de ori în echipa României, fiind autor a 14 goluri, cel mai important fiind cel de la Cupa Mondială din 1934 din Italia, în meciul pierdut cu Cehoslovacia cu 1-2. Este adevărat că Sepi era la finalul carierei însă calitățile de mare jucător l-a făcut să fie absolut fabulos în multe meciuri ale Cugirului. Cel de al doilea a fost fundașul Vasile Chiroiu (1910-1976), fost jucător al Ripensiei Timișoara, cu 9 prezențe în Națională și participant la Campionatul Mondial din Franța din 1938”, a menționat Marius Rotar.

Calitatea echipei a făcut ca formația din Cugir să câștige prima ediție a Cupei Eroilor (1942-1943), seria a doua. A fost o ediție la care au participat 10 formații în această serie, pe lângă cele din Alba Iulia și Cugir, evoluând echipe din Simeria, Sibiu, Lupeni, Petroșani, Călan, Mediaș, Aninoasa și Lonea. Celelalte două serii ale Cupei Eroilor au fost câștigate de UDR Reșița (reprezentând uzina siderurgică) și UAB Brașov (Uzina de Autocamioane). S-a decis ca pentru promovarea în Campionatul de Război să se organizeze un turneu între cele trei echipe cu sistemul tur-retur. Astfel, prima partidă s-a desfășurat pe 4 iulie 1943 la Cugir între UM Cugir și UAB Brașov încheindu-se cu scorul de 5-0 pentru gazde, golurile fiind marcate de Sepi (de două ori), Mișco (de două ori) și Opriță. În retur, la Brașov, partida s-a încheiat la egalitate, scor 1-1, golul cugirenilor fiind realizat de Preda. Astfel, marea finală pentru promovarea în prima ligă a țării s-a jucat între UM Cugir și UDR Reșița, această confruntare fiind probabil cea mai importantă din istoria echipei cugirene. Prin urmare, în 18 iulie 1943, la Cugir, în meciul tur, UM învingea URD cu 5-3 (2-2), grație evoluției senzaționale al lui Sepi (4 goluri), cealaltă reușită aparținându-i lui Preda.

“Absolut remarcabilă a fost audiența la această partidă. Astfel, 4000 de spectatori au vizionat partida, Cugirul având la acea vreme puțin peste 5000 de locuitori, ceea ce înseamnă că peste 75 la sută din populația urbei și din împrejurimi a fost prezentă la acest meci istoric. În retur însă, UDR spulbera UM Cugir cu scorul de 5-0”, a explicat Rotar.

*Asistențe record la meciuri

Cât privește evoluția echipei Unirea Mihai Viteazul Alba Iulia aceasta a fost una modestă în acea ediție a Cupei Eroilor, clasându-se pe penultimul loc, dar înregistrând 4 victorii. De altfel, UM Cugir a învins-o în ambele meci disputate. Cât privește impactul meciurilor susținute de echipa albaiuliană, acesta a fost la fel de ridicat ca în cazul partidelor Cugirului, adică, unul remarcabil. De pildă, la primul meci de la Alba Iulia din returul Cupei Eroilor din primăvara anului 1943, disputat în compania Jiului din Petroșani (pierdut cu 0-2), au asistat 3500 de spectatori. Formația albaiuliană i-a avut în componență pe Dobogan, Pleșa, Meșter, Rada, Manu, Opincov, Lazăr, Biorean, Mulea, Negruț și Mărgineanu.

Formatul celei de a doua ediții a Cupei Eroilor (1943-1944) s-a modificat, cuprinzând 4 serii, și astfel formațiiile din Alba Iulia și Cugir au evoluat în seria a treia, alături de alte 8 echipe din Sibiu, Mediaș, Brașov, Sighișoara și Tohan. Din această competiție doar turul s-a disputat, returul fiind anulat din cauza apropierii frontului de granițele României în primăvara anului 1944. UM Cugir și-a continua seria evoluțiilor foarte bune, clasându-se pe locul al treilea, iar Unirea Mihai Vitezul a ocupat penultima poziție. De altfel, la ultima partidă a turului albaiulienii nu s-au prezentat la meciul cu Sportul CFR Sibiu.

Nu doar partidele din Cupa Eroilor au atras spectatori la Alba Iulia. De exemplu, un meci între formațiile de fotbal ale Liceului Mihai Viteazul și cea a Liceului Comercial, din aprilie 1943, a avut o asistență de 2000 de spectatori, Liceul Comercial câștigând  cu scorul de 2-0. De asemenea, la Aiud activitatea fotbalistică a continuat. Astfel, o partidă între echipa Liceului „Titu Maiorescu” din localitate și cea a liceului „Regele Ferdinand” din Turda, din octombrie 1943, aduna 1500 de spectatori, aiudenii învingând cu 3-2 (3-0).

Se poate astfel concluziona că în perioada celui de-al Doilea Război Mondial activitatea fotbalistică în actualul județ Alba a fost una neașteptat de intensă și cu un impact ridicat în rândurile populației. Astfel, nu întâmplător, în februarie 1944 Primăria Alba Iulia hotăra modernizarea stadionului, alocând pentru aceasta o sumă de 100.000 lei. În aceste condiții, echipa Unirea Mihai Viteazul Alba Iulia urma să dispute meciurile retur din Cupa Eroilor la Aiud. Evoluția războiului făcea însă ca modernizarea stadionului din Alba Iulia să se amâne până după încheierea războiului”, a adăugat istoricul albaiulian.

Așadar, în urma documentării efectuate de Marius Rotar au ieșit la iveală informații prețioase, puțin cunoscute de publicul larg, în ceea ce privește trecutul fotbalistic al celor două grupări de tradiție din Alba, Unirea Alba Iulia (fostă Unirea Mihai Viteazul Alba Iulia) și Metalurgistul Cugir (UM Cugir), cluburi ce respiră istorie, în condițiile în care “alb-negrii” s-au înființat în 1924, iar “roș-albaștrii” în 1939.

Revenind la prezent, trebuie specificat faptul că ambele grupări activează în eșalonul terț, departe de gloria cunoscută altădată, inclusiv în perioada celei de-a doua conflagrații mondiale.

Dan HENEGAR

Acest site foloseşte cookies! Continuarea navigării implică acceptarea lor. Acceptă Mai mult...