Expoziţie, la Arhivele Naţionale din Alba Iulia: „opera socială a reuniunilor de femei”

Femeile ne uimesc din nou, cum nu încetează să ne uimească dintotdeauna. Doamnele de la Arhivele Naţionale din Alba Iulia sunt o dovadă în acest sens, organizând (cu prilejul recentelor „Sânziene” !?) o expoziţie excepţională. Este vorba despre expoziţia al cărei vernisaj a avut loc joi, 28 iunie 2012, la sediul Serviciului Judeţean Alba al Arhivelor Naţionale, organizată în parteneriat cu Muzeul Naţional al Unirii Alba Iulia şi cu Consiliul Judeţean Alba, intitulată „Opera socială a Reuniunilor de femei”. Aceasta va putea fi vizitată în perioada 28 iunie – 28 iulie 2012, între orele 10,00-16,00, la sediul Arhivelor (vizavi de casa de Cultură a Sindicatelor, din Alba Iulia). Cu acest prilej au fost prezentate originale şi copii ale proceselor-verbale, statutelor şi documentelor justificative ale „Reuniunilor de femei” ce au activat pe teritoriul judeţului Alba la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX.
După cum ne-a declarat doamna Dana Zecheru, şefa serviciului, „Reuniunile de femei erau societăţi religioase, care aveau ca scop intensificarea vieţii religioase, morale şi al renaşterii totale a societăţii creştineşti. Printre cele mai importante principii ale acestora, putem enumera: cultul Preacuratei şi de Dumnezeu Născătoare Vergura (Sfânta) Maria; perfecţionarea principiilor creştineşti; ajutorarea şi înzestrarea bisericii de care aparţineau. Reuniunile erau formate din „membrii fondatori” (o femeie, care se ocupa de casa Reuniunii şi contribuia permanent cu bani), „pe viaţă” (contribuiau pe viaţă cu bani la reuniune), „ordinari” (achitau anual sau în rate taxa pentru a fi membru în reuniune), „ajutători” (contribuiau cu bani de câte ori puteau sau ajutau la realizarea scopurilor reuniunii), şi „binefăcători” (bărbaţi ce contribuiau cu bani pentru realizarea scopurilor reuniunii). Nu puteau fi membri, copiii până la împlinirea vârstei de 15 ani, femeile şi bărbaţii care nu aveau o conduită morală corespunzătoare principiilor Reuniunii.
O reuniune era formată din preşedinte, vicepreşedinte, casieră, controloare, secretară şi membre. Fiecare membră trebuia să achite o taxă anuală în bani sau în alimente. Preşedinta reuniunii era aleasă pe 3 ani. Comitetul era format din 15 membri, 10 ordinari, 5 supleanţi din cadrul membrilor fondatori pe viaţă sau ordinari şi 6 bărbaţi de încredere din rândul membrilor binefăcători. Membrii fondatori şi pe viaţă aveau drept de vot decisiv, iar ceilalţi de vot consultativ. Printre atribuţiile principale ale comitetului: hotărau bugetul, puteau modifica statutele existente şi componenţa comitetului. Adunarea generală se ţinea lunar, sau, după caz, ori de câte ori era nevoie. Calitatea de membru înceta prin deces sau prin neachitarea taxei anuale. Proprietarii averii reuniunilor erau preoţii bisericilor de care aparţineau şi puteau dispune de aceasta doar cu acordul membrilor reuniunii. În cazul în care o Reuniune se desfiinţa, banii puteau fi întrebuinţaţi de către conducerea bisericii doar la înfrumuseţarea lăcaşurilor de cult.”
În cadrul expoziţiei de joi au fost expuse documente create de aceste societăţi şi deţinute de SJAN Alba, atât în original, cât şi copii. Prima reuniune de femei din judeţul Alba a fost înfiinţată în anul 1892 la Roşia Montană, urmată în 1899 de cea din Bucium Şasa. Doamna Zecheru a mai arătat că „scopul principal al înfiinţării acestor asociaţii a fost întreţinerea şi înfrumuseţarea lăcaşelor de cult, alături de rezolvarea problemelor specifice comunităţii respective: la Cricău <blamarea păcatelor grele: sudălmile, lenea şi beţiile>, la Boz <abţinerea de la sudălmi şi injurăturit>, iar la Doştat <stârpirea credinţei deşarte, a vrăjilor, descântecelor şi datul cu cărţile>. Citând un document emis la nivelul unei parohii, <reuniunea femeilor s-a înfiinţat cu scopul ca şi femeile să aibă rol în trebile bisericeşti pentru că şi ele sunt membre ale parohiei şi s-a înfiinţat şi pentru aceea că ele, ca element însufleţit bisericesc, poate mai cu râvnă ca şi bărbaţii, să aibă teren de muncă, unde să-şi cheltuiască energia şi însufleţirea nobilă. Dea Dumnezeu, ca paginile ce urmează din acest protocol, să fie vie dovadă a nobleţei de inimă şi însufleţirei femeieşti, înscriindu-şi nu numai numele în cartea vieţii, ci alinând şi suferinţe şi uscând şi lacrimi multe celor ce la mărinimia oamenilor sunt avizaţi>. (Ofenbaia, 6 iulie 1910. Preot Vasilie Gan)”
Aşadar, despre aceste societăţi ale feministelor epocii respective puteţi afla mai multe vizitând expoziţia. Şi poate că ele mai durează şi azi, mai mult sau mai puţin discret…
Ioan HĂNŢULESCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Adăugați Ziarul Unirea ca sursă de ȘTIRI GOOGLE