Eroi eliptici

Să te cruceşti! Să-l auzi pe consilierul cotrocenizat că prim-ministrul guvernului trebuie declarat erou înseamnă să deschizi dicţionarul enciclopedic şi să consemnezi: „Persoana care se distinge prin vitejie şi prin curaj excepţional în războaie, prin abnegaţie deosebită în alte împrejurări grele sau în muncă… Ostaş căzut pe câmpul de luptă. Personaj al unei opere literare… Semizeu; persoană născută dintr-o zeitate şi o fiinţă pământeană, înzestrată cu puteri supraomeneşti…” Acesta-i Eroul! Bine că ardeleanul prim-ministru s-a născut dintr-o familie onestă de ţărani, harnic, cu frica lui Dumnezeu, devenit între timp un om ce conduce un nucleu cu atribuţii de excepţie în viaţa poporului român. De fapt, nici n-ar trebui să ne mire că astăzi fel de fel de funcţionăraşi ajunşi la un buton sau altul, îşi dau cu presupusul, ca pe vremuri în toate problemele societăţii. Probitatea morală a acestora nu mai este o calitate, ci felul în care ţin de scaunul puterii. Consilierul cotrocenizat e liber să spună ce vrea, dar când reprezintă o anumită latură a vieţii cotidiene, e necesar să fie atent la tot ceea ce exprimă. Nu agreăm această formulare referitor la şeful guvernului, pentru că este neavenită, nu are acoperire morală, nu caracterizează un segment al personajului respectiv. Important este faptul că a lansa o asemenea „trufanda” de vocabular dă moară presei, televiziunii care abia aşteaptă perle de genul acesta. Acest fel de servilism nu duce la nimic bun, tensionează, chiar induc în eroare, devine un penibilism ieftin. Să-i recunoaştem şefului guvernului hărnicia personală, atât cât este, atâta timp când nu are deasupra capului sabia biblică. Cineva crede că funcţionarul de la Cotroceni a făcut „mişto” de premier, l-a batjocorit, l-a târât în mediul dezabilităţilor. Nu credem în acest tratament verbal. Oricum, nu este o formulare izolată, ar putea fi chiar dictată de altcineva, întrucât cui cu cui se scoate, iar societatea-i atât de bulversată încât nu mai poate reacţiona la toate „nimicurile”. Să ne bucurăm că suntem contemporani cu un erou… al agoniei noastre. Ne-ar interesa cum se simte premierul, cât de „fudul” este, dacă nu cumva e copleşit de contrariul. El este muncitor, harnic, iar a-l face erou s-ar putea transforma într-un măr al discordiei. Cine-l recunoaşte ca erou? E un joc politic? În ceea ce ne priveşte spunem doar atât: Bun, te rog fii competitiv” A echilibra un buget nu înseamnă decât un altfel de sacrificiu. Afirmaţia lui Lăzăroiu e continuarea unui basm, un sincron al puterii, altă faţă a campaniei electorale, o capcană, oglinda unui interior individual sau colectiv. Lăzăroiu este un analist politic? Unul economic? El este sociolog. Printre sociologi nu-s eroi, doar în domeniul politicului.
Ion LOPĂDEANU