Economie exagerată, sărăcie garantată

Sub asediul grecilor enervaþi ºi extrem de nemulþumiþi de ceea ce li se pregãteºte, Parlamentul Greciei a adoptat cu o majoritate firavã planul de austeritate aºteptat cu sufletul la gurã de toatã lumea, nu numai de poporul elen. Soarta monedei euro, ba chiar a economiei mondiale a depins de votul parlamentarilor greci, a cãror misie a fost îngreunatã de procedura aleasã, votul la vedere. ªi totuºi s-a strâns o majoritate care sã voteze planul de austeritate convenit de guvernul grec cu creditorii internaþionali. Vi se pare cã situaþia vã este oarecum cunoscutã? Oarecum, da. Acum un an am trecut ºi noi prin foarfeca guvernamentalã, chiar dacã atunci mãsurile nu au fost aprobate de Parlament. Cel puþin nu toate. Asta este o diferenþã. Luând la cunoºtinþã de mãsurile luate acum de greci, guvernanþii români aproape cã s-au bãtut cu pumnul în piept, a laudã: noi am luat mãsurile astea dure acum un an! Vã consoleazã cu ceva?
Dupã un an de austeritate nu putem spune cã situaþia economicã a þãrii s-a îmbunãtãþit, dar putem spune cu certitudine cã foarte mulþi români trãiesc din ce în ce mai greu. Asmuþindu-i pe sãraci împotriva bogaþilor, guvernul a gãsit pentru o perioadã chiar un anumit sprijin popular. Anul care a trecut a demonstrat însã cã dacã „democraþia e doar pentru cãþei”, atunci ºi reducerea cheltuielilor este tot numai pentru „cãþei”. „Dulãii” sunt bine, mulþumesc ºi nu numai cã nu au sãrãcit în rând cu poporul, ci chiar au prosperat, aºa cum aratã declaraþiile lor de venit. Încet ºi sigur imaginea de justiþiari sociali pe care Emil Boc ºi guvernul sãu o aveau în ochii celor care (nu analizez acum din ce motive) se lasã amãgiþi de promisiunile electorale sfruntate ºi de sloganurile gãunoase a început sã pãleascã transformându-se în contrariul sãu. Au ajutat nu numai declaraþiile de avere deja amintite, ci continuarea politicilor de austeritate traduse în reduceri de venituri, mãriri de taxe, reduceri de personal, creºteri de preþuri (chiar dacã pentru acest din urmã punct nu sunt vinovaþi direct guvernanþii) ºi o inflaþie care ne-a situat pe primul loc între þãrile membre ale Uniunii Europene. Sunt anunþate noi disponibilizãri din instituþiile ºi intreprinderile de stat, dar, în acelaºi timp investiþiile controversate nu se opresc. Sunt cheltuite zeci, sute de milioane de lei pe sãli de sport în sate unde nu prea existã oamenii care sã le foloseascã, patinoare supraevaluate, pârtii de schi la altitudini sub sau în jur de 1000 de metri altitudine cu zãpadã pe sponci, zone verzi extinse în mediul rural, unde har Domnului, totul este o zonã verde, gondole spre nicãieri… ªi enumerarea investiþiilor neavenite în acest moment ar putea continua. În schimb, la investiþiile serioase în infrastructurã suntem codaºi! Ni se spune cu mândrie cum investeºte guvernul contribuind astfel la repornirea motoarelor economiei. Teoria este foarte bunã, dacã investiþiile ar fi în lucruri cu adevãrat utile ºi nu doar investiþii pentru bunãstarea unor „învârtiþi”. Brusc, aceeaºi teorie nu mai funcþioneazã la nivelul strategiilor guvernului când vine vorba despre pornirea micilor intreprinderi care primesc un impuls pozitiv din consumul nostru de zi cu zi. Dar dacã nu avem bani, cã ni-i tot reduce guvernul, cum putem consuma? Dacã nu consumãm, de ce sã producem? ªi dacã nu producem de unde-ºi mai ia statul taxele ºi impozitele? Tot economisind exagerat intrãm pe o spiralã descendentã al cãrui rezultat este ruina. Noi înþelegem asta, cât va mai dura pânã vor înþelege ºi guvernanþii astfel încât sã ia mãsuri de sprijinire a economiei ºi doar de omorâre a consumatorului?
Anca DINICÃ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI