„Echipa îngerilor”, la Soda Ocna Mureş | Mesaj de suflet, din Paris, la despărţirea de Vasile Boţiu

Vasile Boţiu, unul dintre cei mai apreciaţi oameni din fotbalul din Ocna Mureş s-a „transferat” la „echipa îngerilor”, o nouă plecare dintre noi a unuia care a pus suflet şi pasiune pentru Soda. În cele ce urmează, vă prezentă mesajul de suflet transmis din Paris de Ovidiu Trifan, la despărţirea de „nea Vasile”.

„ECHIPA ÎNGERILOR. Este terifiant cât este de scurt drumul de la bucurie la lacrimi, de la flacăra pasiunii pâna la lumea umbrelor, de la viata la moarte. Vasile Botiu, unul dintre cei mai cunoscuti si mai apreciati oameni din fotbalul din Ocna Mures din ultimii 40 de ani s-a transferat la echipa îngerilor. Insa pe noi, cei ramasi aici jos în singura dimensiune pe care mintile noastre o pot cuprinde, ne-au înghiontit lacrimile pentru ca l-am iubit, l-am apreciat si i-am spus-o de mult prea putine ori fata de cât ar fi trebuit sa o facem în realitate. Ni se pare ca ne despartim de el pentru totdeauna, ca si într-un fel de moarte, dar de fapt el doar de acum înainte va trai cu adevarat în noi pentru ca, odata cu acest transfer, el se va muta în sufletele noastre de acolo de unde nu va mai iesi niciodată. Acesta este privilegiul oamenilor ce au dat toata viata celor din jur lucrul cel mai de preţ si mai rar de pe lume : zâmbetul, gândirea pozitiva si dragostea de viata. A facut pachetele din elixirul acesta si le-a distribuit la toti cei ce l-au cunoscut, fara moderatiune, toata viata. Omul acesta a fost jucator, antrenor, arbitru, acompaniator pentru tineri ce se lansau în footbalul din Ocna Mures, responsabil de echipă si, mai ales, vector de transmisie al pasiunii si microbului pentru fotbal. Personajul jucat de el stârnea curiozitatea, pasiunea, interesul privitorului tocmai pentru ca reusea sa transmită pasiune si o învesmânta în mantia surâsului sincer. Multi din cei pe care el i-a adus la arbitraj îi vor purta o tandrete veșnica si o amintire plina de emotie tocmai pentru faptul ca, în domeniul fotbalului, a reusit sa transmită competente si pasiune asa cum multi profesori nu stiu sa o faca la materiile lor dupa scoli înalte si o viata de om. Dar probabil ca aceasta este chintesenta unei vieti : sa reusesti sa ramâi simplu dar sa fi capabil sa transmiti lucruri profunde prin simple priviri si prin simpla orientare a unor calitati naturale spre soare. Cel mai greu va fi însa pentru cei dragi tie, nea Vasile. Ei nu cred în transferuri la îngeri, cel putin nu în urmatoarele zile. Ei simt doar injustitie, durere, loc gol lasat acolo unde pâna acum câteva zile era un om pasionat de viata. Si ar mai vrea oamenii acestia sa întoarcă pământul pe dos si sa te aducă înapoi iar pentru asta nu au decât lacrimile. Cum ar putea lucrurile sa stea altfel ? Dar cei ce l-au iubit si apreciat o viata întreaga vor veni acum, la ceas de toamna târzie, în asa fel încât familia sa nu-i fie singura. Esenta fotbalului pe care l-a iubit atât îl va conduce si dincolo, la îngeri. Oameni ce nu se lasă singuri unii pe altii în fata oricărei încercări a vietii… Iar odata ajuns dincolo de stele, te vor astepta în poarta cei ce s-au transferat acolo de curând : Gicu Domsa, Chimu Ratiu, Ilie Stanciu… Este curios cum îngerii îsi cer tributul lor la Ocna Mures cam în fiecare an pe la sfârsit de octombrie, în plin sezon al lacrimilor ! Va ramâne însa amintirea lor frumoasa, ceea ce au dat ei comunitatii si fotbalului din Ocna Mures dar si multa tandrete si solidaritate pentru familiile lor. Vom începe toti, pe furis, prin a mai suna o data pe un telefon mobil în speranta de a mai auzi o ultima oara vocea lui nea Vasile, vom continua prin a cauta imagini cu el si vom sfârsi prin a imprima una din ultimele fotografii cu el în tricoul vietii lui, cel al echipei Soda Ocna Mures. In viata sa, Vasile Botiu a avut pasiunea pentru fotbal si pentru Soda Ocna Mures drept mireasa si a trait sa o vadă renăscând din propria-i cenusa. El, cei din generatia lui si cei de dinaintea lor sunt cărămizi de pasiune si dăruire ce vor ajuta tinerele generatii de sportivi sohagai sa se construiască, sa integreze faptul ca au rădăcini adânci, ca nu vin de nicaieri si ca ei sunt ultimii muguri ai unui fenomen pentru care altii de dinaintea lor au suferit, au râs, au urlat de fericire si de durere, într-un cuvânt, si-au trăit frumos viata si pasiunea. Aceasta filiatiune poarta numele de traditie iar, de mâine încolo, ne va fi teribil de dor de zâmbetul tău molipsitor, nea Vasile !

Ovidiu TRIFAN, 26 octombrie 2016 Paris, Franta

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News