Vineri, 14 ianuarie 2011, la Galeriile de Artă din municipiul Alba Iulia a avut loc lansarea celui de-al nouălea volum de versuri purtând semnătura lui Dumitru Mălin. Evenimentul s-a bucurat de o prezenţă neaşteptată, după cum a remarcat cu bucurie însuşi autorul, alături de el la acest moment festiv aflându-se scriitori, colegi, bibliotecare, prieteni, elevi şi studenţi. I-am remarcat, printre cei ce s-au bucurat alături de talentatul poet albaiulian, pe doi dintre membrii Comitetului de conducere a Filialei Alba – Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România, respectiv preşedintele acesteia, poetul Aurel Pantea, şi poetul Mircea Stâncel. De asemenea, s-au mai aflat numeroşi scriitori, membri sau nemembri ai USR: Gheorghe Jurcă, Gheorghe Dăncilă, Maria Mărginean, Angela Târziu, Mihai Pascaru, Nicolae Murgăşanu ş.a. Pentru a vă face o idee cu privire la numeroşii împătimiţi ai condeiului care au fost prezenţi la eveniment trebuie să ştiţi că preşedintele USR Alba- Hunedoara, poetul şi universitarul Aurel Pantea a folosit prilejul acestei întâlniri pentru a-i informa pe aspiranţii la USR cu privire la condiţiile în care pot fi acceptaţi, în maniera directă şi fără menajamente, care-i este proprie: „Acceptarea ca membru în Uniunea Scriitorilor din România nu se mai face ca în urmă cu 20 de ani, ci în baza unui dosar care trebuie să cuprindă inclusiv referiri critice asupra operei candidatului. Astfel se exlude posibilitatea de a mai apărea situaţii jenante ca cele create acum 20 de ani, când au fost acceptaţi (şi se mai află printre noi şi acum) unii care au scris doar câteva epigrame în viaţa lor…” Totuşi, pentru cei de faţă, Aurel Pantea şi-a edulcorat puţin discursul, afirmând că printre ei se află mulţi pe care valoarea îi recomandă şi pe care dânsul ar vrea să-i aibă cât mai curând printre membrii filialei pe care o conduce.
Tot „neiertăciunea-sa” dl. Pantea a fost cel ce a prezentat  volumul lansat de Dumitru Mălin, intitulat „Mânia amurgului”, cel de-al treilea din „trilogia crepusculară” a poetului: „Dacă nu aş fi crezut că Mălin este un poet autentic nu i-aş fi prezentat volumul (…) El nu face parte din naturile poetice care îşi elaborează excesiv poemele: pur şi simplu din el ţâşneşte poezia! Dumitru Mălin străbate drumul de la melancolie la nostalgie şi recuperează din memorie, în mod senzitiv, chiar şi imaginarul îndepărtat (…) Deşi stilul său de până acum (de care s-a debarasat la acest ultim volum) îl apropie de Adrian Păunescu şi de Mircea Dinescu, graţie versului muzicalizat, eu îl consider a descinde mai degrabă din regretatul Ion Sângereanu, pe care-l consider maestrul său imediat.” În general, în ciuda faptului că lui Mălin nu-i mai aleargă „un armăsar sălbatic prin sânge” (sau nu mai vrea el să-l descopere), rămâne un adolescent ajuns la vârsta de 60 de ani. Referitor la schimbarea de stil din ultimul volum, Dumitru Mălin a afimat că a descoperit cum utilizarea versului alb îl ajută la o mai mare expresivitate, deoarece nu mai este condiţionat de text, respectiv de ritm şi de rimă.
Au mai luat cuvântul doamna Mioara Pop, directoarea Bibliotecii Judeţene „Lucian Blaga”, artistul plastic Traian Mârza, preşedintele Asociaţiei UAP Alba Iulia, în calitate de gazdă, precum şi bunul prieten al autorului, poetul Mihai Pascaru. Având în vedere marea simpatie de care se bucură poetul, noi îl felicităm şi îl asigurăm că nu are a se teme de „Mânia amurgului”, ci este încă îndreptăţit a culege surâsuri în zori…
Ioan HĂNŢULESCU