DUMINICA LĂSATULUI DE CARNE

Precum în zilele dinaintea potopului, aşa şi astăzi oamenii mănâncă, beau, se însoară şi se mărită, adună comori, cumpără şi vând, se veselesc şi joacă, fără să mai cugete că într-o bună zi, asemenea unui fulger ar putea să apară Fiul Omului pe norii cerului, ca să cheme lumea la înfricoşatul scaun de judecată. În goana ei nebună după tot ce e lumesc, omenirea nu vede că trăim vremuri care cer o purtare hotărâtă. Trăim vremuri care ne cer să slujim la un singur domn. Viaţa a devenit o luptă, iar lupta se dă între fierbinţi şi reci, între credincioşi şi necredincioşi, între fiii luminii şi fiii întunericului, între fiii lui Dumnezeu şi fiii satanei. Căldicel nu se mai poate fi: ori eşti fierbinte ori rece. Ori eşti cu Dumnezeu, ori împotriva Lui.
Vremurile de azi ne poruncesc să ne dăm cărţile pe faţă, ne poruncesc să spunem sus şi tare cărei lumi dorim să ne închinăm viaţa. Sunt numai două tabere: a lui Dumnezeu şi a satanei. Ori în una ori în cealaltă, la mijloc sau pe margine nu se poate fi .
Vrei să fii frate cu dracul? E uşor. Nu-ţi cere nimic. Doar să te lepezi de Dumnezeu. Pe urmă fulgerător ajungi şi tu un drac, uneori mai periculos decât cel veritabil.
Dimpotrivă, pentru a fi părtaş în tabăra lui Dumnezeu, e nevoie să te lepezi de ai tăi şi de tine însuţi. E nevoie să primeşti şi să porţi cu credinţă şi cu dragoste crucea rânduită ţie de Dumnezeu. E nevoie să-ţi pui în serviciul cauzei sfinte, în serviciul îndumnezeirii lumii fiinţa ta întreagă oriunde şi oricând. Comunitatea creştină e alcătuită din oameni întregi, jumătăţi nu se primesc. În creştinism nu se poate intra decât dăruindu-te lui Dumnezeu cu toată puterea ta, cu toată virtutea  şi cu tot sufletul tău.
În creştinism nu-ţi dă dreptul să intri nici numai certificatul de botez, nici numai achitarea la timp a dării de cult, nici numai cercetarea regulată a bisericii, nici numai ţinerea pustnicească a posturilor, nici numai repetarea zilnică a rugăciunilor. Ci în creştinism îţi dă dreptul să intri trăirea frăţească, continuă şi fierbinte în Hristos şi cu Hristos.
Creştinismul înseamnă viaţă, e trăire lucrătoare e dragoste clocotitoare, e totală jertfelnicie, e ascultare desăvârşită de Dumnezeu de înfrăţire cu oamenii.
E sărăcie de păcate şi bogăţie de fapte bune. Creştinismul e moarte pentru satana şi viaţă pentru Dumnezeu. Creştinismul e voia lui Dumnezeu tradusă în faptă cu credinţă şi cu dragoste. Creştinismul e „precum în cer aşa şi pe pământ”. Creştinism e a trăi nu spre slava ta ci pentru slava lui Dumnezeu. Nu e creştinism numai a sătura pe cel flămând, a-i da să bea celui însetat, a cerceta pe cel bolnav, ci creştinism e a flămânzi cu cel flămând, a înseta cu cel însetat, şi a suferi cu cel bolnav.
Numai acela este cu adevărat creştin care îşi trăieşte legea. Şi numai acelea sunt fapte cu adevărat creştineşti care izvorăsc din această dumnezeiască trăire. În această credinţă ne-au adormit şi strămoşii şi părinţii. Ea ne-a dat apostolii, evangheliştii, proorocii, predicatorii, mărturisitorii, patriarhii, pustnicii şi pe toţi sfinţii lui Dumnezeu. Creştinism e ceea ce ni se cere să credem şi să facem aici pe pământ, pentru ca la judecata de apoi să fim trecuţi în ceata celor de-a dreapta.
Să luam aminte! Tot omul e chemat să răspundă pentru faptele sale şi înaintea oamenilor şi înaintea lui Dumnezeu. Pentru aceea e bine să nu uităm că tot răul pe care îl facem semenilor noştri, lui   Dumnezeu îl facem. Dacă aici putem scăpa de judecată, dincolo nimeni nu va scăpa. Dacă aici ţi se poate micşora pedeapsa fără să fii vrednic, dincolo totul merge după vrednicie. Aici vorbesc martori care pot fi mincinoşi, dincolo vorbesc faptele, care niciodată nu mint. Aici judecătorii pot fi cumpăraţi cu bani, dincolo nu are preţ decât sufletul curat. Aici pedeapsa e vremelnică, dincolo e veşnică.
Pentru creştinul care va ajunge în ceata de-a stânga, când Mântuitorul va face înfricoşata judecată, era mai bine să nu se fi născut. Doamne Isuse Hristoase, Judecătorul viilor şi al morţilor, Cel ce vei veni ca să răsplăteşti fiecăruia după faptele lui, trezeşte-ne Tu acum din moartea păcatelor şi fă-ne să cunoaştem calea Ta şi să facem voia Ta cea sfântă până nu vine ceasul acela înfricoşat al dreptei Tale judecăţi. Atunci când vei veni Tu să ne aflăm cu toţii curaţi şi pregătiţi ca să ne treci şi pe noi la dreapta Ta şi să ne zici: „Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, de moşteniţi împărăţia cerului în vecii vecilor. Amin!
pr. Adrian DOBRIN

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---