Drepturile angajaților care lucrează în weekend și de sărbători. Ce ar trebui să știe aceștia despre zile libere și sporuri

Angajații pot semna cu angajatorii pentru alte zile de repaus decât în zilele de sâmbătă și duminică, având programe de muncă diferite decât cel standard, de luni până vineri. Alții sunt nevoiți să vină la muncă pentru urgențe absolute.

Angajații au dreptul la repausul săptămânal, au dreptul să nu lucreze atunci când sunt zile libere stabilite prin lege.

Chiar dacă programul e diferit, chiar dacă trebuie să vină la muncă în zile precum cele de Paște ori de Crăciun, angajații nu ar trebui să piardă niciodată dreptul la repausul săptămânal, la recuperarea zilelor lucrate când majoritatea salariaților stau acasă ori la recompensarea prin sporuri salariale a muncii în zilele respective. Niciun angajator nu are dreptul să le impună angajaților programe de muncă fără zile de repaus, în orice caz.

Conform Codului muncii, timpului de muncă în cadrul săptămânii este, de regulă, uniformă, de opt ore pe zi timp de cinci zile, cu două zile de repaus. Tot ca regulă generală, repausul săptămânal se acordă sâmbăta și duminica. În funcție de specificul activității se poate deroga de la această regulă, însă cu respectarea unor obligații.

Repausul săptămânal este, în mod obligatoriu de 48 de ore consecutive, iar salariații care nu beneficiază de acesta conform regulii, în weekend, vor beneficia de un spor la salariu, stabilit prin contractul individual sau colectiv de muncă.

Deși în privința sporului se face referire la contractul individual și colectiv de muncă, fiind astfel un element negociabil, acordarea repausului săptămânal în alte zile ale săptămânii este negociabilă numai prin contractul colectiv de muncă, nefiind precizat și contractul individual de muncă, ci regulamentul intern:

„În cazul în care repausul în zilele de sâmbătă și duminică ar prejudicia interesul public sau desfășurarea normală a activității, repausul săptămânal poate fi acordat și în alte zile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau prin regulamentul intern.”

„În situația prevăzută la alin. (2) salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă.”

Avem astfel trei reguli, una obligatorie și două „flexibile”:

repausul săptămânal este de 48 de ore consecutive;
acordarea repausului săptămânal sâmbăta și duminica, fiind posibilă și stabilirea altor zile pentru repaus, cu respectarea celor 48 de ore consecutive;
acordarea unui spor la salariu în situația în care repausul săptămânal nu este acordat în weekend.

În afara acestora, tot în mod excepțional, zilele de repaus săptămânal se pot acorda și cumulat, fără a se depăși o perioadă de 14 zile consecutive, însă numai cu autorizarea Inspectoratului Teritorial de Muncă și cu acordul sindicatului ori al reprezentanților salariaților, după caz.

În astfel de situații este obligatorie și compensarea dublă a prestației, respectiv a sporului pentru muncă suplimentară, mai exact, cel puțin 150% din salariul de bază raportat la numărul orelor lucrate în afara timpului de muncă. Salariații cărora li se va acorda repausul săptămânal cumulat, fără a fi depășită o perioadă de 14 zile, au dreptul la 96 de ore libere consecutive, dar și la un spor de cel puțin 150% pentru orele lucrate în cele două zile consecutive de repaus săptămânal de care nu au beneficiat după prestarea activității timp de 5 zile.

În cazul unor lucrări urgente, a căror executare imediată este necesară pentru organizarea unor măsuri de salvare a persoanelor sau bunurilor angajatorului, pentru evitarea unor accidente iminente sau pentru înlăturarea efectelor pe care aceste accidente le-au produs asupra materialelor, instalațiilor sau clădirilor unității, repausul săptămânal poate fi suspendat pentru personalul necesar în vederea executării acestor lucrări. Salariații al căror repaus a fost astfel suspendat au dreptul la un spor de cel puțin 150% pentru timpul lucrat suplimentar.

Dacă în primul caz, cel al acordării repausului suplimentar cumulat, se poate interpreta ca fiind situație de excepție, specificul activității sau orice altă situație care poate perturba activitatea angajatorului, în a doua situație sunt precizate expres și limitativ situațiile în care repausul săptămânal poate fi suspendat.

Sărbătorile legale în care nu se lucrează sunt prevăzute în Codul muncii astfel:

1 și 2 ianuarie
24 ianuarie – Ziua Unirii Principatelor Române
Vinerea Mare, ultima zi de vineri înaintea Paștelui
prima și a doua zi de Paști
1 mai
1 iunie
prima și a doua zi de Rusalii
Adormirea Maicii Domnului
30 noiembrie – Sfântul Apostol Andrei
1 decembrie
prima și a doua zi de Crăciun
două zile pentru fiecare dintre cele 3 sărbători religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decât cele creștine, pentru persoanele aparținând acestora

Pentru salariații care aparțin de un cult religios legal, creștin, zilele libere pentru Vinerea Mare – ultima zi de vineri înaintea Paștelui, prima și a doua zi de Paști, prima și a doua zi de Rusalii se acordă în funcție de data la care sunt celebrate de acel cult. Aceste zile se acordă de către angajator în alte zile decât zilele de sărbătoare legală stabilite potrivit legii sau de concediu de odihnă anual.

Salariații care au beneficiat de zilele libere pentru Vinerea Mare – ultima zi de vineri înaintea Paștelui, prima și a doua zi de Paști, prima și a doua zi de Rusalii, atât la datele stabilite pentru cultul religios legal, creștin, de care aparțin, cât și pentru alt cult creștin, vor recupera zilele libere suplimentare pe baza unui program stabilit de angajator.

Pentru angajații din instituțiile bugetare, prin hotărâre a Guvernului se stabilesc zilele lucrătoare pentru care se acordă zile libere, zile care precedă și/sau care succedă zilelor de sărbătoare legală în care nu se lucrează. Prin același act normativ se vor stabili și zilele în care se recuperează orele de muncă neefectuate.

Pentru unitățile sanitare și pentru cele de alimentație publică, în scopul asigurării asistenței sanitare și, respectiv, al aprovizionării populației cu produse alimentare de strictă necesitate, prin hotărâre a Guvernului se vor stabili programe de lucru adecvate.

Salariaților care lucrează în unitățile amintite anterior, precum și în locurile de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă datorită caracterului procesului de producție sau specificului activității, li se asigură compensarea cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile. În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază, pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.

Prin contractul colectiv de muncă aplicabil se pot stabili și alte zile libere.

Sursa: avocatnet.ro

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---