„Discurs de trecere”

Acesta-i titlul volumului de poezii semnat de profesorul blăjean Virgil Todeasă, apărut la Editura „Limes”, cu o prefaţă de Aurel Pantea. Autorul, aflat la a şasea carte, a structurat-o pe următoarele capitole: Sub semnul cuvântului, Crisalide, Fantome şi şoareci, Sinele şi Sosia, Pământenii, Singurătăţile, Ştirile nopţii, Ziceri şi preziceri, Flori şi animale, Urme pe nisip, Epopeea durerii, Oameni şi flori de gheaţă, Nomadul.
Întrebarea e una singură: discurs de trecere spre ce? După ce a peregrinat de-a lungul şi de-a latul cuvintelor, înghesuind realitatea în unghere lirice, precum ţăranul spicele într-un snop de grâu, suflând peste ele crâmpeie din norul metaforei, Virgil Todeasă le-a lăsat să respire, împingând pagina sub ochii cititorului ca un „discurs” intim pentru a se scutura de propria-i povară, de emoţii şi sentimente, aşteptând sau nu o adiere dinspre el. Aceasta este clipa de trecere: mutaţie într-o altă sferă, altă componentă a unui flux cu definitorii accente, adică felul de-a se convinge cât anume a reuşit să-şi strunească propria corabie pe o noapte fulgerată de norul sfânt. Corabia fiind chiar mănunchiul de vise, „promisiunea sărutului” pentru întâlnirea cu neantul. Astfel se produce acel cântec al pianului cu strai de sonet, cu degetele-i lirice sensibil desfăşurate mutându-şi povara cu miros de pământ, apă, foc, vis, speranţă pe umerii paginii, Virgil Todeasă aduce luminii un altfel de buchet de merinde: trecerea poeziei peste punte, îmbarcarea ei în luntrea ce va duce spre ieşirea la mare.
Ion MĂRGINEANU

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News