Cum motivează instanța respingerea arestării preventive a procurorului care a intrat cu pistolul într-o discotecă din Hunedoara și a făcut scandal

Cum motivează Curtea de Apel Alba Iulia respingerea arestării preventive a procurorului care a intrat cu pistolul într-o discotecă din Hunedoara și a făcut scandal

Curtea de Apel Alba Iulia a respins luni, 10 august 2026, ca neîntemeiată propunerea de arestare preventivă formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia cu privire la inculpatul B, procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Caraș Severin și a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

Instanța motivează respingerea propunerii de arestare preventivă pornind de la faptul că, potrivit art. 202 și art. 223 C.proc.pen., nu este suficientă existența unor acuzații grave, ci trebuie să existe o suspiciune rezonabilă susținută de probe și, suplimentar, să fie justificată concret necesitatea privării de libertate.

Citește și: VIDEO | Propunere de arestare preventivă pentru procurorul care a intrat cu pistolul într-o discotecă din Hunedoara și a făcut scandal: ,,Nu am tras cu arma, am încercat să mă protejez de cei care încercau să mă asasineze”

Judecătorul constată că procurorul a prezentat în mod sumar și insuficient corelat probele și, mai ales, nu a analizat în propunerea de arestare cea mai importantă probă – înregistrarea bodycam realizată de unul dintre polițiști. Din vizionarea acestei înregistrări rezultă o succesiune a evenimentelor care, în mai multe privințe, contrazice sau pune sub semnul întrebării versiunea prezentată de Parchet.

În ceea ce privește deținerea armei, instanța apreciază că nu era suficient lămurit dacă, la data incidentului, dreptul inculpatului de a deține și purta arma încetase efectiv, întrucât lipseau de la dosar actele privind anularea permisului și dovada comunicării acestora. Judecătorul consideră, prin urmare, că nu putea fi stabilit cu suficientă certitudine caracterul „fără drept” al deținerii armei la momentul incidentului.

În privința tulburării ordinii și liniștii publice, instanța reține că Parchetul nu a demonstrat existența unei tulburări efective produse în rândul persoanelor aflate în local, ci doar a presupus-o. Pentru această acuzație, judecătorul subliniază că era necesară identificarea unei reacții concrete a publicului și observă că nu au fost depuse nici înregistrările camerelor de supraveghere ale localului, care ar fi putut clarifica acest aspect.

În ceea ce privește acuzațiile de ultraj, înregistrarea bodycam nu permite stabilirea cu precizie a modului în care a fost folosit spray-ul, a distanței și a poziționării persoanelor și nici dacă acțiunea a fost îndreptată exclusiv asupra celor doi polițiști. Instanța acordă o importanță deosebită faptului că în jurul inculpatului s-a format un grup de aproximativ nouă persoane și că, potrivit imaginilor, unele dintre acestea au avut un comportament agresiv, lovindu-l și încercând să îl scoată din autoturism.

Un argument esențial este că probele nu confirmă acuzația potrivit căreia inculpatul ar fi tras cu pistolul în timpul incidentului. Dimpotrivă, din înregistrare și din declarațiile existente rezultă că focul de armă auzit după imobilizarea inculpatului a fost tras de o altă persoană, care chiar afirmă că ea a folosit arma după ce i-a fost luată inculpatului.

Prin urmare, judecătorul concluzionează că nu este îndeplinit nici măcar primul nivel necesar pentru arestare, respectiv existența unei suspiciuni rezonabile suficient fundamentate pentru infracțiunile care constituiau baza propunerii Parchetului. Chiar presupunând că această condiție ar fi fost îndeplinită, instanța arată că nu există probe suficiente nici pentru a demonstra un pericol concret pentru ordinea publică și nici necesitatea arestării preventive.

În aprecierea pericolului concret, judecătorul consideră că incidentul trebuie analizat în ansamblul său, nu izolat și nici exclusiv prin prisma faptului că inculpatul este procuror. Instanța subliniază că funcția profesională nu poate înlocui analiza conduitei efective și că reacția unei persoane trebuie evaluată prin raportare la contextul concret, dinamica incidentului și amenințarea pe care aceasta a perceput-o în acel moment.

În final, judecătorul apreciază că arestarea preventivă, ca măsură cea mai severă, nu este justificată de probele existente la acel moment și respinge propunerea, deoarece nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile legale privind suspiciunea rezonabilă, pericolul concret pentru ordinea publică și necesitatea privării de libertate.

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News