Cum motivează Curtea de Apel Alba Iulia ACHITAREA polițistului de la Serviciul „Pașapoarte” acuzat că și-a violat copilul de 5 ani și condamnat inițial la 8 ani de închisoare

Cum motivează Curtea de Apel Alba Iulia ACHITAREA polițistului de la Serviciul „Pașapoarte” acuzat că și-a violat copilul de 5 ani și condamnat inițial la 8 ani de închisoare

Curtea de Apel Alba Iulia l-a achitat luni, 31 martie 2025, pe polițistul din Alba, de la serviciul ”Pașapoarte”, acuzat că și-a violat fiul de 5 ani și condamnat în primă instanţă la 8 ani de închisoare.

Potrivit soluţiei pe scurt publicată pe portalul Curții de Apel Alba Iulia, instanţa a admis apelul formulat de inculpat şi a respins, ca nefondate, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia şi persoana vătămată, prin reprezentant legal, împotriva sentinţei penale pronunţată de Judecătoria Alba Iulia în mai 2024.

Citește și: Polițist din Alba, de la serviciul „Pașapoarte”, acuzat că și-a violat copilul de 5 ani și condamnat la 8 ani de închisoare, achitat de Curtea de Apel Alba Iulia: ”Fapta nu există”

„Desfiinţează în integralitate sentinţa penală atacată şi procedând la o nouă soluţionare a cauzei: (…) achită pe inculpatul (..) sub aspectul săvârşirii infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată – de viol, (…), întrucât fapta nu există”, se menţionează în soluţie.

La instanţa de fond, Judecătoria Alba Iulia, bărbatul a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol.

Agent principal al Serviciului Public Comunitar de Paşapoarte Alba, bărbatul a fost arestat preventiv în martie 2022 de Judecătoria Alba Iulia, el fiind acuzat că şi-ar fi violat fiul.

Motivarea soluției Curții de Apel Alba Iulia:

”În consecință, Curtea constată că din probele administrate, mai sus redate și avute în vedere de instanța de fond, nu rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul M. a săvârșit o faptă de natură sexuală față de fiul său minor D., (…) ce s-ar circumscrie infracțiunii de viol prev. de art. 218 alin.1 și alin.3 lit. a, b și c Cpen., această împrejurare fiind mai degrabă dedusă de Parchet şi de instanţa de fond din starea de fapt (…) nefiind probată în nici un fel că ar fi existat, așa cum am arătat niciun mijloc de probă nu dovedește existența acestor fapte (…).

În aceste condiţii, în situaţia în care este formulată o învinuire împotriva unei persoane aceasta nu are obligaţia de a-şi proba nevinovăţia, revenind organelor judiciare sarcina administrării probelor.

Curtea reiterează faptul că în activitatea de apreciere (evaluare) a probelor, un real standard este instituit prin prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul, întrucât orice dubiu privind temeinicia acuzației îi profită integral acestuia.

Conform jurisprudenței CEDO, o soluție de condamnare poate fi pronunțată doar atunci când probele de vinovăție sunt apte să răstoarne prezumția legală de nevinovăție.

Existența unor probe dincolo de orice îndoială rezonabilă reprezintă în plus și o componentă esențială a unui proces echitabil și instituie obligația pentru acuzare de a proba toate elementele de vinovăție de o manieră aptă să înlăture dubiul”.

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News