Bugetul, tot de criză

    Cu o întârziere de peste o lună şi jumătate, Guvernul României a reuşit să aprobe vineri, 25 noiembrie, proiectul de buget pe 2012, acesta fiind deja înaintat Parlamentului spre dezbatere şi adoptare. Premierul Emil Boc a motivat această întârziere (faţă de 15 octombrie, data legală), prin faptul că Executivul a fost nevoit să aştepte finalizarea negocierilor din această toamnă cu FMI, precum şi prezentarea de către Uniunea Europeană a proiecţiei de creştere economică pentru anul viitor, înainte de a aproba bugetul. Cum ar putea fi definit bugetul pe 2012, aşa la o privire generală asupra unor indicatori macroeconomici fixaţi? Ei bine, nu mai trebuie neapărat să-l definim noi, deoarece a făcut-o şeful guvernului. Acesta l-a definit ca fiind un buget de criză, un buget prudent, un buget fără tentă electorală şi populistă. El a fost proiectat de către Executiv, aşa după cum tot premierul a spus-o, pentru ca ţara noastră să poată consolida în 2012 ceea ce s-a făcut în acest an, respectiv să susţină trendul (timid-n.a.) al creşterii economice, an destul de greu pentru economia naţională şi pentru români, deşi totuşi s-au înregistrat patru trimestre de creştere, pe primele trei luni realizându-se o creştere de 2,6 la sută, faţă de anul 2010. Nivelul creşterii economice pentru 2012 este estimat între 1,8 şi 2,3 la sută, iar deficitul bugetar la 1,9 la sută pe metodologia cash şi sub 3 la sută pe standarde europene. Principalele venituri la bugetul statului vor fi obţinute şi anul viitor din TVA, accize şi contribuţii sociale şi se vor îndrepta cu prioritate tot înspre sectorul de investiţii publice. Cheltuielile bugetare estimate au o pondere de 35,6 la sută din PIB, faţă de 37,8 la sută din PIB pe 2011. De asemenea, cheltuielile de personal (salariile din sectorul bugetar) continuă în sensul descendent şi anul viitor, ajungând la 6,9 la sută din PIB, de la 7,4 la sută în acest an, cu perspectiva creşterii la 7,2 la sută în cazul în care condiţiile economice vor permite acest lucru. Potrivit analiştilor, în acest ultim scenariu, Guvernul ar putea aloca 1,7-1,8 miliarde de lei pentru majorarea salariilor de la mijlocul anului viitor (pe când se apropie campania electorală pentru alegerile locale şi poate şi generale!), sumă ce ar putea duce la o majorare a fondurilor de salarii cu 4,5 la sută, deşi chiar şi în acest caz fericit, nivelul creşterii acestora ar reprezenta doar nivelul indicelui inflaţiei anuale. Pensiile, deşi vor fi şi ele îngheţate sau ar putea creşte cu acelaşi procent precum salariile (4,5 la sută) vor înghiţi, pe lângă fondurile colectate la bugetul asigurărilor sociale, încă 13,8 miliarde de lei (aproximativ 3 miliarde de euro!), bani care vor fi transferaţi de la bugetul de stat, adică tot cam cât s-a alocat şi în 2011.
Acum, dacă ţinem cont de faptul că şi Uniunea Europeană şi-a întors serios în ultima vreme faţa spre austeritate, şi că până şi motoarele UE, respectiv Germania şi Franţa şi-au revizuit în jos nivelul creşterii economice pe anul viitor, de la 3 – 4 la sută la sub 1 la sută, atunci poate că ar trebui să ne resemnăm şi noi cu o astfel de proiecţie de buget pentru 2012. Numai că, cu toate explicaţiile şi angajamentele premierului Emil Boc (care a spus că stă cu demisia scrisă pe masă în caz de derapaje de la aceste cifre şi trecerea la populism electoral), totuşi există o mare diferenţă între noi şi ţările bogate din UE. Asta pentru că, în condiţiile în care preţurile produselor agro-alimentare, şi chiar industriale sunt la acelaşi nivel, salariile actuale ale românilor sunt în medie de 400-600 de euro, în timp ce cele ale nemţilor sau ale francezilor sunt de 2000-2500 de euro, adică de vreo 4 ori mai mari! Aşa încât, noi vom continua să strângem cureaua (dacă vom mai avea de unde!), în timp ce alţii vor trăi decent chiar şi în condiţii de criză profundă. Dar aici trebuie să recunoaştem că nu este vina lor că trăim mai rău, deoarece aceştia au muncit mai mult şi mai de calitate decât noi, având totodată în ultimele decenii în frunte oameni politici de calibru care i-au condus spre aceste rezultate de invidiat.
În fine, este mai mult ca sigur că situaţia actuală de criză va continua şi anul viitor şi va trebui, vrând-nevrând, să ne obişnuim cu ea probabil pentru mulţi ani de aici încolo. Însă, ca o subliniere de final, aş fi dorit tare mult să-l aud pe premierul României vorbindu-ne şi despre unele măsuri concrete de revigorare a agriculturii, mineritului, sectorului energetic şi turismului din ţara noastră. Asta deoarece, numai bazându-ne pe măsuri de austeritate, mai devreme sau mai târziu, vom ajunge cu toţii muritori de foame…

Tinu MATEŞ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI