Rămâi conectat

Ştirea zilei

Brânza frământată, îndesată în gheoabă și slănina porcului afumată în pod, adevăratele comori ale Țării Moților

Publicat

în

Brânza frământată, îndesată în gheoabă și slănina porcului afumată în pod, adevăratele comori ale Țării Moților

Deși a avut o istorie zbuciumată, pe parcursul căreia tot felul de cotropitori i-au răscolit măruntaiele în căutarea aurului, Țara de Piatră a avut în tot acest răstimp cu totul alt fel comori pentru locuitorii săi, greu încercați de vremuri. Dacă stai să le dai ascultare celor care au trecut cu bine peste marele război, al doilea, peste excesele de zel ale ”eliberatorilor ruși”, peste societatea socialistă multilateral dezvoltată, peste finalul comunismului și au plutit lin spre noua orânduire europeană, aceea a uniunii, afli că de fapt comoara lor a fost alta, în tot acest răstimp.

Pe lângă mândria generată de apartenența la acest loc sfânt, generator de revoluții și demonstrații însângerate de dragoste de țară, până la urmă comoara moțului a fost familia, glia de piatră și roadele pe care aceasta i le-a dăruit, puține, câte au fost ele. Afli că, de fapt, brânza frământată, îndesată în gheoabă, și slănina porcului afumată în pod au fost printre adevăratele comori ale Țării Moților.

O rețetă de conservare a brânzei frământate, îndesate în gheoabă, este transmisă din generație în generație, de sute de ani, în zona Munților Apuseni. În acest mod, brânza (în general din laptele de vacă, dar și din laptele de oaie) putea fi consumată în toate lunile de peste an, dar putea fi luată și în călătoriile moților care porneau prin țară, ”cu doniți și cu ciubară”, vorba cântecului.

Elit - Gustul Desăvârșit

La Albac, în graniță cu Vadu Moților, am găsit-o probabil pe cea mai în vârstă femeie care a pus vreodată brânză frământată la gheoabă. Rafila Vârciu s-a născut în 4 decembrie 1924. O femeie aprigă, ”nealcoșă” încă la cei 96 de ani ai săi. Și în zi de azi are prietenă oglinda, așa cum îi șade bine unei moațe faine.

De-a lungul vieții, împreună cu soțul său, a nășit 98 de perechi de fini. ”Mulți mi-au murit, aveau atunci 70-80 de ani, eu am trăit, nu m-am luat după ei. Atâta le-o fost traiul. Acum nu mai cunosc mai pe nimeni, nu mai sunt bătrâni de-ai mei. Dar în tinerețe mi-am petrecut la nunți, că așa e frumos la tinerețe, să îți trăiești viața… Am avut noroc cu omul meu, era de treabă. Bărbatu-meu urca muzicanții prin cireși, prin pruni, ca să-i cânte. Veneau tăt fuga, că știau că al meu le dă bani buni. Se cunoștea când mergea Cornel Vârciu la nuntă. Duduia muzica de rupea” , povestește Rafila.

Rafila Vârciu pune brânză frământată la gheoabă de o viață. Își aduce aminte cum o ajuta la frământat brânza pe mama sa, care, la rândul ei, a învățat această tehnică de la mama ei.

Țineam brânza la gheoabă. Jintuiam laptele, închegam cașul, îl țineam la scurs de seara, de zer, până dimineața, când îl frământam cu olecuță de sare și îl îndesam în gheoabă. Făceam cheag de miel, de porc, rânza ceea o spălam fain, puneam sare și o puneam la dospit să se înmoaie. Mama avea o sticlă mare, nu știu de pe unde, și băgam acolo bucățelele de cheag, apă călduță și un picuț de sare. După două-trei zile aveam un cheag a-ntâia.

Noi aveam cheag bun… Când mă guream (n.r. urcam) la munte vedeam numai că vin muieriștile care aveau oi acolo și îmi cereau să le dau și lor: «Mă Luță, dă-ne și nouă un chicuț de cheag de-al tău, că nu știu ce cheag bun aveți voi, că îndată se prinde laptele și îi bun». De la mama mea am învățat cum se pune brânza frământată la gheoabă. Numai pe aici, pe la noi, se băga în gheoabă, că moții știau să le facă faine și trainice. Gheoabele erau făcute de dogarii noștri. Făceau doagele și le închegau. Doagele erau din brad sau molid. Alea de molid erau bune că nu se mai înnegrea gheoaba așa iute. Ea a învățat de la mama ei cum se pune cașul frământat cu sare, la gheoabă, să nu se strice.

În gheoabă intrau mai multe straturi de caș frământat. Înainte să pună următorul strat, culcau gheoaba într-o dungă, îi ștergeau gura gheobii cu o zdreanță curată. O zghiciuram (n.r. uscam) bine cu cârpa uscată. Curățau mucegaiul care se făcea la suprafață bine de tot, apoi puneau alt strat de brânză frământată cu sare. Apoi puneau un fund de piatră deasupra. Stătea luni întregi brânza așa, peste vară. Nu era nicio problemă că făcea floare brânza pe deasupra. Făcea un pic de zgură, de la untul și zărul care ieșea din ea. De aia culcam gheoaba într-o dungă, țâpam (n.r. aruncam) zerul și ștergeam fain cu o cârpă curată gheoaba pe la gură, să nu mai fie udă. Brânza era bună și la plăcintele de pe lespede, și cu mămăligă, și topită pe sobă.

Când era rândul nostru să mulgem oile la munte, închegam fain cașul, îl aduceam acasă, îl țineam noaptea la scurs, iar dimineața îl săram un picuț, îl frământam și îl îndesam tot în gheoabă. Brânza o făceam mai mult de vacă, numai când mergeam la munte după lapte, la oi, mai băgam și brânza de oaie. La fiecare casă erau câte o văcuță, și două”.

*Mâncărurile de bază ale drumarilor moți: brânza și curechiul la gheoabă

Mâncărurile de bază ale moțului erau brânza frământată, cartofii și mămăliga. Rafila Vârciu ne povestește că: ”Mai aveam și slănină. Tăiam porcul iarna și aveam o bucată de slănină mare cât masa. Mai demult nu se tăia în dărabe (n.r. bucăți mici). Era doar o bucată mare și puneau un cerc să stea întinsă. O afumam în pod, că fumul de la sobă ieșea direct în pod. Aveam grijă mare de casă, să nu se întâmple ceva. Că nu puteai să le ceri la ceia oameni să îți aibă grijă de casă, să nu ți se aprindă”.

Brânza frământată era dată și ”de omenie”, adică în dar, atunci când se mergea în vizită la oraș. ”Când mergeau prin țară, moții își duceau cu ei brânza frământată, în gheoabă. Mai tăiau curechi (n.r. varză) verde, îl sărau un picuț, îl îndesau într-un gheob anume făcut. Tescuiau (n.r. apăsau), mai băgau un pic de curechi tăiat. Apoi puneau deasupra numai un pic de moare de curechi, pus la murat, de iarna. Era un curechi bun de numa. Își mai duceau un pic de râncezeală (n.r. grăsime) de porc, niște oase afumate, ieșea o zamă bună de numa-numa. Nu aveau de la ce să se betegească, ca acuma. Când mergeau în țară, toți drumarii se strângeau laolaltă și își făceau mâncare. Căleau  ceapă într-un pic de untură, puneau un pic de bulion sau tăiau o porodică (n.r. roșie). Băgau varza și ieșea zamă bună. Își mai prăjeau slănină pe bâtă. Mâncarea pentru oameni se făcea numai în ziua în care opreau să dea de mâncare la cai. Atunci trebuiau să stea toată ziua și aveau vreme să-și facă de mâncare. Mai băgau și câte un păhăruț de vinars”.

*În timpul războiului, slănina porcului era păzită mai ceva ca aurul

Pe lângă brânza frământată în gheoabă, la loc de cinste în cămara moțului s-a aflat, de-a lungul istoriei, slana porcului, afumată-n pod. Pe timpul războiului, slănina porcului era păzită mai ceva ca aurul, din calea rușilor ”eliberatori”. ”Numa vedeai doi-trei ruși cum se gură în sus pe deal, și ajungeau la noi acasă. Toți tremuram. Biata mama era ca o scoarță, dar era vânjoasă, pe toate le țânea la rând, ne-a crescut pe toți cinci frații. Când îi vedea pe ruși că vin, mama se urca iute în pod, dădea cu slănina jos și o învelea bine într-o țoală (n.r. pătură țesută). Și numai o vedeam, pe drum, colo-colo, către pruni, în grădină, o ascundea. Acolo rămânea până seara slănina. Rușii veneau, se uitau prin casă, se uitau în pod, care era deschis, nu vedeau nimic.

Dacă era slănina acolo, plecau cu ea în spate. Să duceau ca dracu cu ea, nu aveai voie să le spui să-și lase slănina. Mama, de cătă sară, se ducea în grădină și își aducea înapoi slănina. Am trăit cum am putut. Ne era frică de ruși, că s-a auzit că se iau după fete și femei. Nu erau urâți rușii: erau tineri, faini, bărbieriți și puși la rând. Eu stăteam ascunsă în cămară, nu mă iveam câte erau rușii pe acolo. O lăsam pe mama să ne apere. Țin minte că ne ascundeam slănina de ruși și în pat, sub țoale, când mama nu mai apuca să fugă în grădină. Rușii nu știau să caute în pat după slănină…

Că nu le lăsam slănina lor, defel, mânce-i turba! Cu războiul o fost o viață grea. Am fost cinci copii acasă. Destui. Știu că aram tăt dealul și puneam grâu, toți copiii cu mama, ca atunci când era tata acasă. Noi aveam bucate strânse în pod, iar alții se plângeau că nu au ce coace în cuptor. Nu ne lăsam. Foame n-am răbdat, desculți n-am umblat. Acum nu mai sunt holde pe dealuri. Or murit frații mei tăți-tăți pe rând, numai eu am mai rămas acum. Eu am fost a doua născută. Doi băieți și trei fete. Tata s-o dus în război, în al doilea, și nu o mai venit. Cu atâta ne-am ales. L-a băgat în linia întâi, carne de tun. Bată-l focu de război. Îi ducea și pe tineri, și pe bătrâni în război…”, își amintește cu tristețe Rafila Vârciu.

Dar, peste toate, a izbândit. A crescut copii, nepoți, strănepoți. La 96 de ani, trăiește și cu drag împărtășește din tradiția moților din Apuseni, lumii întregi.

Și pentru că așchia nu sare niciodată prea departe de trunchi, vă spunem că nepoata sa, Cristina Nicola, îi moștenește dragostea pentru viață și talentul pentru gătit. Evident că toți i-ați remarcat talentul deosebit în bucătărie, talent apreciat și de juriul exigent din emisiunea Antenei 1, „Chefi la cuțite”. Pentru preparatele sale deosebite – plăcinte pe lespede de piatră, bulz: drobul de aur făcut din brânză moțească frământată, în mămăligă, cârnați în mămăligă, prăjite toate în unsoare de pe cârnați, plus afrodisiacul moțesc, respectiv lichior de nuci, Cristina Nicola a primit maximul de trei cuțite și șansa de-a merge mai departe, în sezonul 9 „Chefi la cuțite”. De fapt, acesta este numai vârful aisbergului pentru talentata moață Cristina Nicola, ea excelând deja în conservarea sub formă de dulcețuri și siropuri a tuturor roadelor date de pădurile Apusenilor, ”pe care le furăm de sub botul ursului”, mărturisește aceasta. În plus, tradiția mâncărurilor specifice Țării Moților este dusă mai departe de aceasta, fire iscoditoare și harnică, în toate rețetele pe care le folosește la conservare – fie fructe, fie carne, fie brânză, și pe care apoi le arată întregii Românii: ”Cu drag din Țara Moților, o țară din țara mea frumoasă!”, spune Cristina Nicola.

Nicoleta IDITA – TOMUȚA


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Publicitate

Ştirea zilei

Medic legist din Alba condamnat pentru infracţiuni rutiere: Ce pedeapsă au decis magistrații

Publicat

în

Medic legist din Alba condamnat pentru infracţiuni rutiere: Ce pedeapsă au decis magistrații

Magistrații au decis să-l condamne la închisoare cu suspendare pentru două infracţiuni rutiere pe un medic legist, fost angajat al Spitalului Judeţean Alba. Acesta a fost judecat pentru două infracțiuni rutiere: conducere fără permis şi refuz sau sustragere de la prelevarea de probe biologice.

D. D. a fost condamnat joi, 23 iunie, la pedeapsa rezultantă de doi ani de închisoare, su suspendarea executării pe un termen de trei ani.

Pe parcursul termenului de supraveghere, acesta este obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Municipiul Alba Iulia sau în cadrul Muzeului Naţional al Unirii.

Elit - Gustul Desăvârșit

Potrivit Parchetului de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, în data de 17 iunie 2021, medicul Daniel D. a condus un autoturism pe o stradă din Alba Iulia, fiind înregistrat de aparatul radar montat pe autospeciala MAI.

„Inculpatul a fost oprit pentru control de către organele de poliţie, iar la solicitarea organelor de poliţie a refuzat iniţial să prezinte documentele de identitate, motiv pentru care s-a procedat la verificarea sa în baza de date a Poliţiei Române. Având în vedere că inculpatul emana halenă alcoolică, organele de cercetare penală i-au solicitat în mod expres, repetat, în prezenţa unui martor, iar ulterior şi a avocatului său ales, să se supună testării cu aparatul etilotest marca Drager şi să îi însoţească la Spitalul Judeţean de Urgenţă Alba Iulia în vederea recoltării mostrelor biologice necesare pentru stabilirea nivelului de îmbibaţie alcoolică din sânge. Inculpatul a refuzat expres să se supună testărilor necesare, deşi i s-a adus la cunoştinţă, inclusiv în prezenţa avocatului său ales, că această conduită întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice”, a transmis IPJ Alba, la momentul respectiv.

Bărbatul a mai fost implicat într-un incident similar în 25 august 2021, când s-a urcat la volan şi a fost implicat într-un accident uşor, deşi avea suspendat dreptul de a conduce autovehicule. Acesta a fost reţinut şi apoi arestat la domiciliu până în 10 octombrie 2021. În urma scandalului public, medicul a demisionat de la Spitalul Judeţean de Urgenţă Alba Iulia.

În octombrie 2018 a fost condamnat la un an şi trei luni de închisoare cu amânarea aplicării pedepsei pe un termen de doi ani tot pentru conducerea unui autovehicul sub influenţa băuturilor alcoolice.

Sursa: adevarul.ro


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Citește mai mult

Ştirea zilei

FOTO VIDEO| Vernisajul expoziției Cetatea Dacică de la Căpâlna și Războaiele Daco-Romane, la Sala Unirii din Alba Iulia

Publicat

în

Vernisajul expoziției Cetatea Dacică de la Căpâlna și Războaiele Daco-Romane, la Sala Unirii din Alba Iulia

Vineri, 24 iunie 2022, ora 17.30, la Sala Unirii – Spațiile Expoziționale a fost vernisată expoziția Cetatea Dacică de la Căpâlna și Războaiele Daco-Romane.

Evenimentul este organizat în cadrul celei de-a XIV-a ediții a Festivalului Cetăților Dacice, care va avea loc în perioada 24-26 iunie 2022, la Săsciori/Căpâlna.

Cetatea, semnalată încă de la sfârșitul sec. al XIX-lea, a fost edificată pe mai multe terase naturale și antropice, iar sistemul defensiv al acesteia era alcătuit din mai multe elemente de fortificare.

Elit - Gustul Desăvârșit

Căpâlna a fost construită în a doua jumătate a sec. I î.Hr. și a funcționat până în timpul războaielor dacice ale lui Traian (101-102 și 105-106 d.Hr.), având rolul de a bara înaintarea trupelor inamice dinspre est, pe Valea Sebeșului, spre capitala dacilor, Sarmizegetusa Regia.

Cel mai probabil o parte a zidului de incintă cetății Căpâlna a fost demantelat în urma încheierii păcii din anul 102, defavorabilă regelui Decebal datorită înfrângerii sale din primul război, iar în ajunul celui de-al doilea război s-a procedat la o refacere a acestei incinte.

Căpâlna este una dintre cele șase cetăți dacice din Munții Șureau incluse în anul 1999 în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Sarmizegetusa Regia, Costești – Cetățuie, Costești – Blidaru, Luncani – Piatra Roșie, Bănița și Căpâlna făceau parte din sistemul defensiv al Regatului dac, care se întindea pe o suprafață de aproximativ 200 km2, fiind cel mai complex din Europa barbară de la acea vreme.

Arheologia peisajului (landscape archaeology) a înregistrat progrese tehnologice deosebite în ultimii ani prin utilizarea prospecțiilor geofizice și aeriene (cartografierea LiDAR), fiind descoperite noi castre romane de marș care supravegheau cetățile dacice din Munții Șureanu. Acest aspect ilustrează în mod special strategia armatei romane în unul dintre cele mai importante conflicte purtate într-o zonă montană.

Cercetările arheologice au pus în evidență importanța și monumentalitatea acestei cetăți dacice, iar artefactele expuse cu această ocazie reflectă dezvoltarea culturii materiale din acea perioadă, precum Tezaurul de la Căpâlna, alcătuit dintr-un colier și doi cercei din aur, recuperat în urma braconării sitului de către căutătorii de comori.

Astfel, protejarea, restaurarea și punerea în valoare a sitului de la Căpâlna constituie priorități în cadrul politicilor de management cultural atât la nivel local, cât și național.

În expoziție au fost expuse o serie de artefacte descoperite în urma cercetărilor arheologice din zonă, unele fiind importuri din lumea romană. Vasele ceramice dacice găsite au fost lucrate atât manual, în special cele pentru gătit, cât şi la roată, cele utilizate la servitul mâncării sau la depozitarea ei.

Obiectele din fier sunt numeroase şi variate: unelte de făurărie (ciocane, cleşti, dălţi), tâmplărie (topoare, bărzi) sau agricole (brăzdar de plug, sape, seceri) materiale de construcţie (cuie, ţinte, scoabe), obiecte de întrebuinţare curentă (vase, strecurători, cuţite), arme (pumnale de tip sica, vârfuri de suliţe şi săgeţi).

Sunt prezente și vase romane din bronz de tip situla și simpulum, vase și obiecte de podoabă din sticlă, ustensile din piatră (cute, râșnițe), piese de podoabă și vestimentație din argint, bronz și fier (catarame, verigi, inele, pandantive, fibule), piese de harnașament din fier (zăbale, psalii, pinteni).

Organizatorii evenimentului sunt Consiliul Județean Alba, Muzeul Național al Unirii Alba Iulia, Centrul de Cultură „Augustin Bena” Alba Iulia și Primăria Comunei Săsciori.


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Citește mai mult

Ştirea zilei

ATENȚIE: DSP Alba va preda farmaciilor din județ pastile de iodură de potasiu, pentru populație. LISTA farmaciilor

Publicat

în

ATENȚIE: DSP Alba va preda farmaciilor din județ pastile de iodură de potasiu, pentru populație. LISTA farmaciilor

DSP Alba va preda farmaciilor din județ, care se află în listă, pastile de iodură de potasiu 65 mg, recepționate de la Ministerul Sănătații.

În acest moment există în depozitul DSP Alba 498.000 de pastile, urmând a se receptiona in perioada urmatoare cantitatea de 124.600 pastile ce vor fi distribuite farmaciilor din lista.

Conform Ordinului nr. 1.648 din 21 iunie 2022 privind modalitatea de distribuire a medicamentului iodură de potasiu 65 mg comprimate către populaţie, DSP Alba va preda fiecărei farmacii medicamentele, cu avizul Ministerului Sănătăţii

Elit - Gustul Desăvârșit

Farmaciile eliberează medicamentul iodură de potasiu 65 mg comprimate în mod gratuit, exclusiv în baza prescripţiei medicale emise de medicul de familie în formatul original

Odată cu medicamentul iodură de potasiu 65 mg comprimate, farmaciile pun la dispoziţia pacientului sau a aparţinătorului, respectiv persoanei care ridică medicamentul în numele pacientului şi informaţiile privind modul de administrare

La ridicarea din farmacie, pacientul ori, după caz, aparţinătorul semnează Acordul pacientului privind administrarea tratamentului
cu medicamentul iodură de potasiu 65 mg comprimate.
Acordul semnat se păstrează în farmacie împreună cu formularul original al prescripţiei medicale emise de medicul de familie

Medicii de familie prescriu o singură dată comprimatele de iodură de potasiu 65 mg pacienţilor eligibili aflaţi în evidenţa proprie, precum şi pacienţilor eligibili care nu au medic de familie, utilizând formularul de reţetă simplă tip PRF.
Pentru pacientul minor, respectiv pentru pacientul lipsit de discernământ, medicul de familie eliberează reprezentantului legal al acestuia prescripţia medicală pe numele pacientului minor, respectiv al pacientului lipsit de discernământ

Persoanele care nu au medic de familie, respectiv reprezentanţii legali ai minorilor ori persoanelor lipsite de discernământ care nu au medic de familie se pot prezenta la orice cabinet de medic de familie şi completează, în vederea obţinerii prescripţiei, declaraţia pe propria răspundere prevăzută în anexa nr. 4, în faţa medicului de familie

În cazul pierderii prescripţiei medicale, medicul de familie eliberează un duplicat, la solicitarea scrisă a pacientului pe numele căruia a fost eliberată prima prescripţie medicală sau a reprezentantului legal, în cazul pacientului minor ori lipsit de discernământ, după caz, menţionându-se distinct pe formular „duplicat“

Prevederile se aplică şi pacienţilor străini şi apatrizi care, potrivit actelor normative în vigoare, au dreptul la medicamente şi/sau servicii medicale în România

Perioada maximă de stocare a medicamentului iodură de potasiu 65 mg comprimate în farmacii este de 6 luni de la data recepţiei. La finalul perioadei de 6 luni farmaciile predau, prin intermediul companiilor de distribuţie de medicamente,
către DSP Alba cantităţile rămase în stoc

Este interzisă orice campanie publicitară care să facă referire la anumite beneficii, recompense şi/sau alte facilităţi legate de distribuirea către populaţie a medicamentului iodură de potasiu 65 mg comprimate, fiind permise doar afişarea informării asupra activităţii de distribuire către populaţie a acestui medicament, la loc vizibil, în farmacia comunitară care distribuie medicamentul.

Doze recomandate şi mod de administrare:

Comprimatul cu iodură de potasiu 65 mg se administrează pe cale orală şi poate fi mestecat sau înghiţit. Pentru administrare la copii cu vârsta sub 6 ani, doza poate fi zdrobită şi amestecată cu lapte, suc de fructe, miere sau iaurt.
În cazul administrării la sugari (cu vârsta sub 1 an), doza poate fi dizolvată în lapte, apă, suc de fructe sau zdrobită şi amestecată cu lapte sau suc de fructe.

Medicamentul se administrează în doză unică după cum urmează:

– Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani: 2 comprimate (echivalent cu 100 mg iod)
– Copii cu vârsta între 3-12 ani: 1 comprimat (echivalent cu 50 mg iod)
– Copii cu vârsta între 1 lună-3 ani: 1/2 de comprimat (echivalent cu 25 mg iod)
– Nou-născuţi (cu vârsta până la 1 lună): 1/4 de comprimat (echivalent cu 12,5 mg iod)

Pentru copii sub 3 ani, farmaciile vor distribui un comprimat de iodură de potasiu de 65 mg, urmând ca aparţinătorul minorului să dividă comprimatul în conformitate cu modul de administrare din ghid.
Beneficiul potenţial al profilaxiei cu iod este cu atât mai mare cu cât vârsta este mai mică.
Riscul de cancer tiroidian per unitate de doză de iod radioactiv este mai mare la făt, nou-născut şi sugar decât la adult.

Populaţia-ţintă pentru administrarea iodului este reprezentată cu vârsta sub 40 de ani.

Atenţionări speciale:
– Trebuie luat în considerare raportul beneficiu/risc al administrării iodurii de potasiu pentru fiecare grupă de vârstă. Femeile gravide, femeile care alăptează, nou-născuţii, sugarii şi copiii trebuie trataţi primii.
– Nou-născuţii în primele zile de viaţă prezintă un risc deosebit în cazul expunerii la iod radioactiv şi de inhibare a funcţiei tiroidiene prin supraîncărcare cu iodură de potasiu. Proporţia captării iodului radioactiv este de 4 ori mai mare decât la alte grupe de vârstă. Hipotiroidismul tranzitoriu în această etapă precoce de dezvoltare a creierului poate determina pierderea capacităţii intelectuale. În cazul administrării de iod la nou-născuţi este obligatorie urmărirea atentă a funcţiei tiroidiene. La nou-născuţii cărora li s-a administrat iodură de potasiu în primele săptămâni de viaţă trebuie să se monitorizeze valorile TSH şi, dacă este necesar, valorile T4; în caz de hipotiroidism li se va administra terapie de substituţie.
– La gravide, în cazul unui eveniment sau incident nuclear, utilizarea iodurii de potasiu în doza recomandată o perioadă scurtă de timp ca inhibitor tiroidian este necesară pentru păstrarea funcţiei tiroidiene a mamei şi, începând din al doilea trimestru de sarcină, a fătului. Nu se administrează mai mult de două doze femeilor gravide. În timpul celui de al treilea trimestru de sarcină, o doză mare de iod poate determina inhibarea funcţiei tiroidiene a fătului, cu apariţia guşei. În cazul administrării iodului femeilor gravide sunt necesare monitorizarea ecocardiografică a fătului până la sfârşitul sarcinii şi screening de rutină în perioada neonatală. La gravidele cu hipertiroidism nu trebuie să se administreze iodură de potasiu din cauza inhibiţiei tiroidei la făt.
– Iodura se elimină în lapte. Tratamentul mamelor care alăptează trebuie să fie cât mai scurt posibil, în general, nedepăşind două doze. Nu se recomandă întreruperea alăptării.
– Prezintă risc pacienţii cu tireotoxicoză trataţi medicamentos sau pacienţii cu antecedente de tireotoxicoză trataţi medicamentos cărora li s-a întrerupt tratamentul şi se află în stare de remisiune aparentă.
– Hipertiroidismul indus de iod poate fi precipitat la pacienţii cu guşă nodulară asimptomatică sau boală Graves latentă, cărora nu li se administrează tratament.
– De regulă, nu se recomandă profilaxia cu iodură de potasiu persoanelor cu vârsta de peste 40 de ani, cu excepţia cazurilor în care expunerea tiroidei la iod radioactiv prin inhalare este de aproximativ 5 Gy. Riscul de cancer tiroidian este foarte mic la această grupă de vârstă, în timp ce incidenţa afectării tiroidiene este mai mare. Ca urmare, riscul de complicaţii tiroidiene induse de iod este mai mare la această grupă de vârstă.

ATENȚIE
Medicamentul se va administra numai la momentul anunţului oficial al autorităţilor!


 Fiți la curent cu ultimele articole publicate. Urmăriți Ziarul Unirea și pe GOOGLE ȘTIRI


Citește mai mult

Actualitate

Știrea Zilei

Curier Județean

Știrea Ta

Politică Administrație

Sport

Monden

Opinii Comentarii

Articole Similare