Avertismentele lui Roubini

     Efectele negative ale crizei financiare, respectiv ale datoriilor suverane, se propagă foarte repede iar Uniunea Europeană încearcă, pe cât este posibil, să ţină pasul. Noile programe de austeritate stabilite de către UE şi G20 trebuie puse cât mai grabnic în aplicare şi ca atare, în ţările cu probleme, este nevoie de guverne noi, credibile că pot face acest lucru. Aşa se face că, după ce în urmă cu o săptămână, Grecia a fost primenită cu un nou guvern, locul fostului premier Giorgios Papandreou fiind luat de Lucas Papademos – fost guvernator al Băncii Centrale a Greciei (1994-2002) şi totodată în ultimii ani vicepreşedinte al Băncii Central Europene, acum a venit rândul Italiei să aibă un nou guvern. Duminică seara, preşedintele Italiei l-a desemnat pe Mario Monti, fost comisar european, să formeze un nou guvern care să-i succeadă celui demisionar al lui Silvio Berlusconi şi să pună în operă noul program de austeritate.
Ei bine, chiar dacă se fac aceste eforturi, există încă un mare risc ca economia europeană s-o ia şi mai mult la vale. Argumente în acest sens aduce economistul american Nouriel Roubini care, într-un editorial scris în Financial Times, susţine că zona Euro se îndreaptă cu paşi repezi către dezastru, dacă nu apelează la o instituţie salvatoare şi credibilă, ca ultim creditor la care ţările să poată apela. Asta deoarece Fondul European pentru Stabilitate Financiară nu poate juca acest rol, fiind comparat de Roubini cu „un curcan care nu va putea să zboare”. Roubini spune că soluţia pentru ţările îngropate în datorii este ieşirea din zona euro, combinată cu planuri dure de austeritate. Totuşi, acest lucru este valabil doar pentru ţări precum Grecia, Portugalia sau Irlanda, pentru că Italia şi Spania sunt prea mari pentru a li se permite să facă acest pas. Fără ele, zona Euro ar înceta să mai existe. „Până de curând, se aducea argumentul că Italia şi Spania, spre deosebire de Grecia, insolventă în mod clar, sunt ţări nelichide, dar solvente, ţinând cont de planurile de austeritate şi de reforme. Dar odată ce o ţară nelichidă îşi pierde credibilitatea pe piaţă, durează o perioadă de timp – de obicei un an – pentru a restabili această încredere prin acţiuni politice potrivite. De aceea, dacă nu există un creditor suprem care să poată cumpăra datoria suverană, până când se reclădeşte credibilitatea, o ţară nelichidă, dar solventă, poate deveni insolventă”, susţine Nouriel Roubini. Pentru a o rezolva, Italia ar putea, la fel ca şi alte ţări periferice, să fie nevoită să iasă din uniunea monetară şi să se întoarcă la moneda naţională, declanşând astfel o ruptură de eurozonă. „Se va ajunge ca singura opţiune rămasă să fie renunţarea la euro şi revenirea la liră sau la alte monede naţionale. Desigur, asta va declanşa o conversie forţată a datoriilor în euro în noi datorii în monedă naţională. Eurozona poate să supravieţuiască la restructurarea datoriei şi la părăsirea zonei din partea unor ţări mici, precum Grecia sau Portugalia. Dar dacă s-ar întâmpla ca Italia şi Spania să facă aceste lucruri, ar însemna o rupere efectivă a uniunii monetare. Din păcate, acest dezastru care rulează cu încetinitorul este acum din ce în ce mai plauzibil”, crede Nouriel Roubini.
Soluţia economistului care a prevestit marea criză financiară din 2008 este următoarea: „Doar dacă Banca Centrală Europeană va deveni un creditor suprem şi va tăia politicile monetare la zero, totul combinat cu o reducere a valorii euro la paritate cu dolarul, plus un stimul financiar pentru Germania şi pentru nucleul zonei Euro, în timp ce periferia implementează austeritatea, se va putea opri probabil dezastrul care urmează”. Roubini susţine că schimbările politice care au loc acum în Grecia şi în Italia nu vor avea niciun efect: „Problema fundamentală nu se va schimba – discrepanţa dintre cerere şi ofertă a ajuns la marginea prăpastiei, randamentele sunt în cădere liberă, şi având în vedere datoria publică raportată la PIB de 120%, Italia are nevoie de un surplus de peste 5% din PIB doar ca să-şi împiedice datoria să explodeze”. Economistul susţine că acestea nu vor duce, pe termen scurt, la reluarea creşterii economice şi la creşterea competitivităţii. „În realitate, va exacerba riscul unei recesiuni mai profunde şi mai îndelungate”, scrie el. Câtă dreptate are rămâne de văzut.

Tinu MATEŞ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI