Autostrada A1, abator de urși. World Wide Fund for Nature solicită autorităților să ia măsuri pentru evitarea accidentelor cu urși pe autostrada Sibiu-Sebeș

Autostrada Sibiu-Sebeş se intersectează cu un coridor ecologic pentru carnivorele mari şi e de aşteptat ca urşii să încerce să traverseze. Riscul de accidente este ridicat, iar coliziunea cu un mamifer mare poate avea consecinţe extreme pentru şoferi, mai ales la viteze mari precum cele permise pe autostrăzi.

Autostrada fragmentează un coridor ecologic şi, astfel, limitează posibilităţile de deplasare ale urşilor între habitatele lor favorabile. Pentru urşi deplasarea este o condiţie a supravieţurii: ei au nevoie de mobilitate ca să îşi găsească hrana, adăpost şi pereche, pentru perpetuarea speciei. Instinctul de deplasare pe coridorul pe care ei îl cunosc este mai puternic decât tendinţa de a evita obstacolele, oricât de oricât de înfricoşătoare pentru un animal sălbatic – inclusiv o autostradă cu zgomotul şi pericolele aferente. Deplasarea se intensifică sezonier, toamna şi primăvara, înainte şi după perioada de hibernare. Tot atunci sporeşte riscul de accidente.

Gardurile şi pasajele existente nu sunt potrivite pentru urşi. Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri (DRDP) a luat măsuri de prevenţie în urma accidentelor din luna august, instalând garduri de 1,5 metri înălţime şi realizând pasaje subterane pentru animale.

Rolul gardurilor montate de-a lungul autostrăzii este să oprească ursul să ajungă pe carosabil. Deoarece ursul este un bun căţărător, gardurile trebuie să aibă minim 2.2 metri înălţime deasupra solului, mult mai înalte faţă de cele actuale de 1.5 metri. Gardurile au nevoie şi de o bază solidă care nu permite accesul urşilor pe dedesubt. În plus, trebuie montate şi garduri speciale, care să ghideze animalele către ecoducte sau pasajele pentru animale.

Ecoductele sau pasajele pentru animale trebuie să aibă dimensiuni potrivite pentru ca specia vizată să poată traversa. Pentru urşi specialiştii recomandă nu pasaje subterane, ci supraterane, adică poduri verzi, de minim 80-120 metri lăţime. Pentru că urşii să le folosească aceste ecoducte trebuie să fie bine încadrate în peisaj, astfel încât să le dea animalelor senzaţia de continuitate a mediului cunoscut.

Menţionăm că există cazuri similare în care gardurile neadecvate au dus la conscinţe negative. În Grecia nu s-a ţinut cont de comportamentul ursului în planificarea autostrăzii Egnatia şi au fost ridicate, în timp, trei tipuri de gard până când au ajuns la soluţia finală: un gard de 3 m înălţime deasupra solului. Acesta s-a dovedit a fi cel mai eficient pentru a preveni intrarea urşilor pe autostradă şi accidentele.