Arbore Tisa, de circa 170 de ani, un simbol al vieții și al morții, într-o curte din Alba Iulia – FOTO

Un arbore Tisa, plantat acum 170 de ani, specie ocrotită și declarată monument al naturii, crește într-o curte din Alba Iulia.

Acest arbore mai este denumit și simbol al vieții și al morții, lemnul de tisa participând la marile batalii ale continentului european, vreme de secole, iar seva lui a otrăvit nu doar un mare număr de cai și de măgari, ci și personaje istorice incomode. Însoțitoare a morții vreme de secole, în prezent, tisa si-a schimbat rolul. Efectul antileucemic și antitumoral al taxinelor, descoperit mai întâi în scoarța tisei si apoi în frunzele ei, a permis în 30 de ani de cercetări producerea unui medicament revolutionar: Taxolul.  În prezent, el este utilizat intre altele împotriva cancerului de ovare, de sân, de plămâni, de esofag și împotriva sarcomului Kaposi, legat de SIDA, scrie formula-as.ro.

Inginerul silvic Nicolae Patrânjan a declarat că acest arbore, la 170 de ani, are circa șapte metri înălțime, și se află în floarea vârstei, iar în Parcul Dendrologic mai sunt circa 80 de astfel de specii.

Un brad ciudat

Pentru un ochi neexersat, tisa este greu de recunoscut in padure, de la distanta. Seamana cu coniferele, prin silueta ei simetrica, prin forma frunzelor, asemanatoare cu acele (lucioase la suprafata si mate pe dedesubt) si prin persistenta lor pe timpul iernii. Dar alte caracteristici apropie tisa de foioase: nici lemnul si nici scoarta de tisa nu contin rasina, iar fructele ei, niste boabe rosii, carnoase, nu au nimic de-a face cu conurile de brad. Supletea acelor ei o egaleaza pe cea a frunzelor, iar capacitatea de a face lastari este rara la rasinoase si frecventa la foioase. Daca tisa este, totusi, un conifer, nu este unul obisnuit.

Lemnul arcasilor

Inaintasii nostri din neolitic cunosteau perfect tisa si o utilizau atat pentru durabilitatea ei in contact cu apa, cat si pentru rezistenta si elasticitatea ei (vanatoare, unelte). Oetzi, omul din preistorie inchis in gheturile din Tirol vreme de 5000 de ani, avea asupra lui un arc de tisa.

Marile armate si razboaiele lungi erau niste consumatoare enorme ale acestui lemn. Supra-exploatarea pentru fabricarea arcurilor, sagetilor, lancilor si velelor (pentru navele cu panze) este una dintre cauzele reculului acestui arbore in Europa. Mai ales Anglia si Scotia produceau atatea arcuri, incat resursele de tisa de pe insula s-au epuizat complet, in ciuda faptului ca zona prezinta un climat ideal pentru acest arbore. Un document din 1295 vorbeste deja despre importul de lemn de tisa pentru arcuri. Lemnul era transportat mai intai cu plutele si apoi cu corabiile, din nordul Germaniei, din Polonia, din Carpati si din zona Alpilor.
Incepand cu secolul XVI, exploatarea lemnului de tisa se transforma in jaf, in ciuda rezistentei autoritatilor forestiere locale. Nici macar padurile in care tisa era protejata n-au mai putut fi crutate. Astfel, intre 1531-1590, doar in Tirolul austriac se taiau in fiecare luna peste 10.000 de tise. In 1590, in Austria, lemnul ei nu mai era de gasit.
Arcul din tisa pare sa fi fost decisiv in anumite batalii. O armata de 5000 de oameni antrenati putea lansa 800 de sageti pe secunda, la o distanta de 200 m. Abia noua tehnologie a armelor de foc, care a inlocuit arcurile spre inceputul secolului XVII, a pus capat supraexploatarii tisei in Europa.

Semnul victoriei, V-ul format cu degetele aratator si mijlociu, provine – pare-se – de la arcasii englezi, care atunci cand reveneau acasa, ridicau aceste doua degete aratand, astfel, ca ele nu le fusesera taiate, pentru a-i impiedica sa traga cu arcul.

Tisa toxica

La tisa, doar boabele de un rosu intens nu sunt toxice. Dulcege si cu miezul gelatinos, ele sunt chiar placute la gust. Pericolul se afla in ace, mai ales pe vreme de iarna, cand otrava continuta in ele isi dubleaza efectul. Taxina ataca inima si paralizeaza respiratia.

Dar efectul ei nu este uniform. Cei mai expusi sunt caii, magarii, catarii si oamenii. In vreme ce in cazul lor, 2 g la kilogram greutate vie au un efect toxic considerabil, chiar letal, la iepuri este nevoie de 20 g. Cu 10 g/ kg, vaca avorteaza sigur. Accidentele umane sunt foarte rare in zilele noastre. Din cele 25.000 de cazuri de otravire datorate tisei, inregistrate in Elvetia intre 1966 si 1994, doar unul dintre ele a fost, din pacate, mortal.
Galii, care foloseau arcurile din tisa, isi otraveau sagetile cu aceasta planta. De asemenea, pestii erau ametiti cu ramuri de tisa scufundate in apa, inainte de a fi prinsi cu mana. Fiertura din ace de tisa se folosea pentru provocarea avorturilor.
Tatal lui Hamlet din piesa lui Shakespeare este otravit de fratele sau, care ii toarna suc de tisa in ureche, in timp ce doarme. Tisa intra in toate potiunile mortale preparate de vrajitoare. Capeteniile celte care pierdeau razboiul se sinucideau band o zeama de tisa.

Tisa vindecatoare

Insotitoare a mortii vreme de secole, in prezent, tisa si-a schimbat rolul. Efectul antileucemic si antitumoral al taxinelor, descoperit mai intai in scoarta tisei si apoi in frunzele ei, a permis in 30 de ani de cercetari producerea unui medicament revolutionar: Taxolul.

In prezent, el este utilizat intre altele impotriva cancerului de ovare, de san, de plamani, de esofag si impotriva sarcomului Kaposi, legat de SIDA. Istoria taxolului a debutat in 1958, cu un program de prospectare chimica, la Institutul American al Cancerului (NCI), in cadrul caruia a fost analizat efectul antileucemic a mii de plante. In 1963, au fost remarcate efectele extractelor din scoarta de tisa din zona Pacificului. In 1971, substanta activa este identificata si denumita paclitaxel. Modul de actiune este explicat in 1979: substanta impiedica formarea fasciculului necesar diviziunii celulare, astfel ca celula moare fara a se diviza. Urmarea: aparitia unei noi clase de medicamente anticanceroase.
Incepand din 1983, tisa europeana este inclusa in cercetari, in mod special in Franta. Chimistii descopera faptul ca taxolul este produs partial in frunze (taxana), inainte de a-si termina formarea. Un mare noroc. Daca substanta-minune s-ar fi aflat in coaja, ar fi trebuit sacrificati 23 de milioane de arbori. Numai in Statele Unite mor anual 50.000 de femei din cauza cancerului de san sau ovarian, scrie formula-as.ro.

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---