Alba Iulia în imagini de epocă: Reședința episcopală și palatul princiar

În cetatea Alba Iulia, la începutul secolului al XIII-lea, printre activităţile constructive desfăşurate s-a aflat edificarea unei reşedinţe cu rol administrativ şi locuinţă pentru episcopii catolici şi membrii capitlului (consiliul preoţilor).

Ridicată în etape şi îndeplinind funcţii diverse – religioase, laice, militare – clădirea s-a dezvoltat până în secolul al XVIII-lea, constituindu-se în cel mai mare ansamblu de clădiri din incinta fortificată. Nucleul acestui complex, devenit succesiv palat episcopal, palat princiar şi cazarmă militară, a fost amplasat la sud de catedrală extinzându-se treptat de la vest spre est evoluând prin noi adăugiri, de la un plan simplu dreptunghiular, la trei corpuri de clădiri care delimitează curţi interioare.

Până la mijlocul secolului al XVI-lea clădirile au îndeplinit funcţii exclusiv religioase, într-o primă etapă ca reşedinţă comună a episcopului şi prepozitului (conducătorul capitlului) pentru ca din a doua jumătate a secolului al XIV-lea, în urma disputelor dintre cei doi demnitari, să se ajungă la o delimitare a locuinţelor prepozitura instalându-se într-o nouă clădire, la est.

Din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, cele două locuinţe palat (episcopală şi capitulară) vor deveni reşedinţă princiară, fiind supuse unor înfrumuseţări şi amplificări prin construcţia de noi aripi care au permis închegarea corpului într-un ansamblu unitar.

La începutul secolului al XVIII-lea, întregul complex a fost preluat de autorităţile militare austriece, care hotărăsc ca partea vestică să revină Episcopiei romano-catolice, iar cea estică mai amplă (cu două corpuri) să fie destinată armatei, aici instalându-se Arsenalul şi Cazarma artileriei. După 1 Decembrie 1918 cazarma primeşte numele regelui Ferdinand I, aici fiind sediul regimentului 91 Infanterie.

Adevărata înfăţişare fastuoasă a clădirilor se afla la interior, unde spaţiile (camerele de locuit, dormitoarele, sălile de audienţe sau de adunare) erau decorate şi înzestrate cu cele mai scumpe materiale şi obiecte de preţ: tablouri, covoare, mobilier, pavimente de mozaic, candelabre de cristal, vase de faianţă, sfeşnice, căni de aur şi argint, etc.

SURSA: Gheorghe FLEŞER – ”Alba Iulia. Orașul și monumentele sale în imagini de epocă”

_______________________________

În Alba Iulia avem clădiri și monumente vechi de sute de ani însă sunt foarte mulți care nu le cunosc istoria. ziarulunirea.ro vă prezintă o serie de articole în care veți afla despre arhitectura vechiului oraș și veți afla poveștile celor mai importante edificii, așa cum sunt ele prezentate în volumul ”Alba Iulia – Orașul și monumentele sale în imagini de epocă”, semnat de Gheorghe Fleşer – o carte care nu ar trebui să lipsească din biblioteca niciunui albaiulian pasionat de cunoașterea și păstrarea memoriei trecutului.

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---