Agricultura – o şansă pentru a scăpa de criză

– D-le senator, agricultura rămâne nădejdea cea de pe urmă a românilor, pentru ca economia să crească şi să ieşim din recesiune. În 20 de ani nu s-a făcut nimic în agricultură, s-a distrus doar. Ce face acum Guvernul Boc?
– Degetul pe rană, nu-i aşa? Guvernul este conştient de acest paradox: deşi terenul arabil reprezintă 39,5% din suprafaţa totală a teritoriului – doar cinci state din lume au o poziţie mai confortabilă – agricultura României poate hrăni doar un sfert din populaţia ţării, în condiţiile în care ar putea produce pentru hrana a 80 milioane de persoane. Nu avem destui bani pentru investiţii dar în 2010 am importat alimente de 3,5 miliarde de euro. Cauze? Cea mai importantă este fărâmiţarea excesivă a suprafeţei agricole. Restituirea proprietăţilor a fost generoasă ca idee dar ea trebuia făcută rapid, fără imixtiuni şi trebuia completată cu un program de susţinere tehnică.

Nu a fost aşa, iar în acel moment România nu avea resurse financiare corespunzătoare.
– Gândirea politică a surclasat gândirea economică.
– Exact. Acesta a fost cel mai mare eşec al tranziţiei. Zona rurală cuprinde 87% din teritoriul ţării, 45% din populaţie şi aici fac o agricultură de subzistenţă 3,9 milioane de familii care posedă în medie 1,63 hectare de teren agricol. Băncile nu acordă credite micilor gospodării ţărăneşti şi ţăranul nu produce pentru piaţă ci pentru el şi familia lui. Iar forţa de muncă este mult îmbătrânită – circa 79% sunt persoane peste 65 ani. Nici privatizarea IAS-urilor nu a fost un succes. În plus, aproape că a dispărut puternicul sistem de irigaţii, imposibil de fructificat în condiţiile fărâmiţării proprietăţii asupra  terenurilor. S-au furat masiv dale şi conducte lăsate de izbelişte iar cei care au dorit să repare câte ceva nu au prea avut ce. Aşa s-a ajuns ca România să realizeze doar 10% din potenţialul său agricol şi să importe trei sferturi din necesarul intern de alimente.
– S-a spus că agricultura este principalul beneficiar al aderării ţării la Uniunea Europeană.
– Agricultura ne-ar fi putut salva din criză. Pentru 2007  – 2013  s-au alocat României 7,5 miliarde euro  în cadrul Politicii Agricole Comune. Nu am absorbit decât sub 10% din aceste fonduri. Iar dacă cele 3,5 miliarde euro nu ar fi mers la importuri ci direct în agricultură şi ar fi existat un anumit program guvernamental de susţinere, în cinci ani România ar fi ajuns a treia putere agricolă din Europa, după Franţa şi Germania.
– Să înţelegem că nu putem da şanse prea mari agriculturii?
– Sunt necesare investiţii masive pentru a învinge meteodependenţa. Marii investitori vin timid în agricultură. Preţul terenurilor a crescut de 5 ori – dar încă se menţine de 3 până la 7 ori mai scăzut faţă de media europeană – deci singura şansă este accelerarea accesării fondurilor UE. Gradul de absorbţie a crescut în 2010 de peste două ori faţă de 2009, aşadar programul destinat agriculturii a mers bine. Prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală s-au făcut plăţi de 1,789 miliarde euro iar prin APIA încă 97 milioane euro. Începând cu 15 octombrie 2010, APIA a făcut plăţi în procent de 15%, adică 14,9 milioane euro din plafonul alocat României pentru anul 2011. Din păcate mai mult de jumătate din proiectele depuse de beneficiari nu au fost eligibile şi aici trebuie încă lucrat. Autorităţile au elaborat anul trecut un program de combatere a secetei. În 2009 existau 760.000 ha teren agricol irigabil, extrem de puţin faţă de 3,2 milioane ha, existente înainte de 1990. Jumătate din cele 14,7 milioane ha suprafaţă agricolă sunt afectate de secetă ceea ce scade producţia agricolă cu 30-50%. Refacerea întregului sistem de irigaţii ar costa în jur de 14 miliarde de euro. Din fericire marii fermieri au utilizat banii proprii pentru irigaţii iar în ultimul an s-au depus documentaţii pentru fonduri europene în sumă care depăşeşte cu 904 milioane euro alocarea pentru 2007-2013. Incredibil, nu? Iată o dovadă că Guvernul Boc se preocupă de revitalizarea agriculturii. Ministrul Valeriu Tabără a gândit chiar un sistem de irigaţii cu panouri solare şi a trimis specialişti în Spania şi Portugalia pentru a „fura” modelul performant al irigaţiilor din acele ţări. Ritmul de investiţii este încă lent pentru că fermierii trebuie să cofinanţeze proiectele pentru accesarea fondurilor europene iar băncile sunt reticente în acordarea creditelor.
– Pentru 2020-2025 se preconizează o criză mondială a alimentelor iar ţările cu potenţial agricol vor deveni ceea ce sunt astăzi statele petroliere – state superbogate. E pregătită România să urce această scară a bunăstării?
– Interesantă formulare. Dacă vom şti să investim în infrastructura de irigaţii, în tehnologie modernă şi zootehnie, da. România are şanse să relanseze agricultura prin culturi bio. Soluţia nu sunt plantele modificate genetic şi nici mai multe chimicale ci agricultura ecologică, recoltele mari obţinute de aceasta. România are şi 4,5 milioane hectare de păşune deci dezvoltarea fermelor de animale ar trebui să vină de la sine. O fermă cu 100 capete de bovine, cu utilităţi la nivel european, în care ar lucra 3-6 oameni, ar ajunge să coste un milion de euro. Aceeaşi fermă în care munca manuală ar fi preponderentă nu ar depăşi 100.000 euro. Revenind la producţia de cereale trebuie să spun că majoritatea tractoarelor folosite în agricultură sunt vechi de peste 20 ani şi consumă de trei ori mai mult combustibil decât unul nou. Un tractor nou costă 300.000 euro dar face treaba a 5-6 oameni şi mult mai repede. Guvernul a înţeles că trebuie să susţină refacerea fermelor de mijloc, cu terenuri între 50-500 de hectare, care au putere economică şi pot negocia credite bancare. Ce facem cu micile gospodării neproductive? Este o întrebare la care va trebui să găsim răspunsul cât mai repede.
– Aţi amintit de producţia bio.
– Doream să revin. Procesul de reformă al statului nu înseamnă că totul se desfiinţează. Fără centre de cercetare, fără sămânţă şi fertilizanţi de calitate, nu putem face performanţă în agricultură. Am ajuns să importăm fructe, legume, zahăr, ulei şi carne de vită. Trebuie să înţelegem că pe fondul crizei alimentare circa 60% dintre europeni tind să accepte produsele modificate genetic. La fel cum se întâmplă în America. Tocmai aceasta e şansa României cu produsele sale bio, mult superioare calitativ. Este adevărat, produsele modificate genetic sunt rezistente  la atacurile insectelor, la infecţiile virale şi au toleranţă crescută la ierbicide. Dar nu au gustul natural, atât de apreciat de consumatori. Aici intervin Centrele de Cercetare. Se ştie că în urma sforilor trase de diferiţi dezvoltatori imobiliari, în cârdăşie cu funcţionari din administraţia publică locală şi chiar cu primari, mulţi foşti proprietari au fost împroprietăriţi cu terenuri ale statului, altele decât cele care le-au aparţinut de drept. O ţară fără cercetare e o ţară tributară. Au  dispărut şi zeci de mii de ha. de livezi. Viitorul e al livezilor de înaltă densitate, în care obţii de pe un ha, nu 5-10 tone de fructe ci 40-45 tone. Este un domeniu pentru  care UE alocă sume considerabile, dar aici mai importanţi sunt specialiştii deoarece se lucrează cu plante perene. Cercetarea este prioritară  iar banii ar trebui să vină, pe lângă cei din valorificarea producţiei proprii, de la Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Ministerul Agriculturii.
– Nici o agricultură nu rezistă fără subvenţii din partea statului.
– Mă aşteptam la întrebarea asta. Problema subvenţiilor este extrem de delicată. Sumele acordate României pentru subvenţionarea producătorilor agricoli se majorează în fiecare an. Pentru anul 2011 ţara noastră beneficiază de o alocaţie financiară de 907,5 milioane euro din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA). În plus fermierii români vor primi un sprijin pentru culturile ecologice între 153-400 euro la ha. APIA a plătit în perioada 15-18 februarie 2011 circa 145 milioane euro către 290.000 de fermieri. Totodată, în 17 şi 18 februarie s-au achitat, pentru schema de „plată unică pe suprafaţă” (SAPS), 115,5 milioane euro pentru 242.624 fermieri. Pentru acest an Ministerul Agriculturii estimează că va atrage fonduri europene de 1,5 miliarde euro. Lucrurile încep să se mişte nu-i aşa?
– Da. Se mişcă mai ales că vine şi primăvara!
A consemnat
Gheorghe CIUL

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI