Adrian Negrescu, analist economic, după evoluția pozitivă a deficitului bugetar, anunţată de Ministerul de Finanţe: ,,Să sperăm că noul guvern nu o va stinge prin măsuri populiste”

Adrian Negrescu, analist economic, după evoluția pozitivă a deficitului bugetar, anunţată de Ministerul de Finanţe: ,,Să sperăm că noul guvern nu o va stinge prin măsuri populiste”

Analistul economic Adrian Negrescu consideră că reducerea deficitului bugetar în primele șapte luni ale anului reprezintă un semnal pozitiv pentru economia României. Totușim acesta avertizează că rezultatele nu trebuie să fie un motiv pentru relaxarea disciplinei fiscale.

Potrivit datelor Ministerului Finanțelor citate de Adrian Negrescu, deficitul bugetar a coborât la 2,34% din PIB în primele șapte luni din 2026, de la 3,99% din PIB în aceeași perioadă a anului trecut.

Textul integral publicat de Adrian Negrescu este următorul:

Evoluţia pozitivă a deficitului bugetar, anunţată în această dimineaţă de Ministerul de Finanţe, trebuie privită, în esenţă, ca un fel de ,,luminiţă de la capătul tunelului’’. Să sperăm că noul guvern nu o va stinge prin măsuri populiste. De asta avem nevoie de un executiv în care să vedem profesionişti în domeniile lor, nu activişti de partid interesaţi doar de imagine, de considerentele electorale.  

Dincolo de speculaţiile politice, cert este că datele Ministerului Finanțelor arată o îmbunătățire clară a traiectoriei fiscale: deficitul bugetar a coborât la 2,34% din PIB în primele șapte luni ale anului, față de 3,99% din PIB în aceeași perioadă din 2025 — o reducere de 37% în termeni nominali, echivalentul a 28,36 miliarde de lei mai puțin decât anul trecut. Este primul semnal concret, susținut de cifre, că direcția de consolidare fiscală anunțată de guvern chiar produce rezultate.

Ce contează însă la fel de mult ca mărimea ajustării este modul în care a fost făcută. Veniturile bugetare au crescut cu 11,2%, în timp ce cheltuielile totale au avansat cu doar 2,9% — un decalaj sănătos, care arată că ajustarea nu se bazează exclusiv pe tăieri brutale, ci și pe o colectare mai bună. 

Cheltuielile de personal sunt cu 4,06 miliarde de lei mai mici, semn de disciplină pe partea de angajări și salarizare în sectorul public. În același timp, investițiile au ajuns la 76,51 miliarde de lei, cu aproape 15 miliarde peste nivelul anului trecut, iar peste 71% din ele sunt susținute din fonduri europene și PNRR — deci nu din împrumuturi suplimentare de pe piață. 

Guvernul a continuat și rambursările de TVA către companii, peste 20,4 miliarde de lei în șapte luni, esențiale pentru lichiditatea mediului de afaceri. Acest echilibru — disciplină bugetară fără sufocarea investițiilor și fără blocarea banilor companiilor — este exact ceea ce lipsea în anii anteriori de deficite necontrolate.

Rezultatele bune de până acum nu înseamnă că problema e rezolvată. Dobânzile plătite de stat au depășit deja 40 de miliarde de lei în primele șapte luni ale anului — o factură directă a dezechilibrelor acumulate în ultimii ani, când România a bugetat deficite de peste 5-6% din PIB timp de șase ani consecutivi, cu vârful de 9,3% din PIB în anul electoral 2024.

Cu cât deficitul și necesarul de finanțare scad, cu atât presiunea asupra costurilor de împrumut se poate atenua în timp — iar acesta este, de fapt, motivul central pentru care reducerea deficitului trebuie tratată ca prioritate absolută, nu ca un obiectiv opțional.

Există și o avertizare tehnică importantă: din august, efectele măsurilor fiscale adoptate în vara lui 2025 se anualizează, ceea ce schimbă baza de comparație și va face diferențele față de 2025 să pară, în mod artificial, mai mici. Testul real nu mai este comparația cu anul trecut, ci menținerea execuției pe traiectoria necesară atingerii țintei de deficit pentru întregul an — un test mult mai greu de trecut decât simpla comparație istorică.

Pe de altă parte, este important de spus că această corecție fiscală interacționează direct cu restul indicatorilor macroeconomici, iar aceștia arată o economie încă vulnerabilă.

Creșterea economică rămâne aproape stagnantă în 2026, cu estimări între 0,1% (Comisia Europeană, prognoza de primăvară) și puțin peste 1% (variante mai optimiste), pe fondul consolidării fiscale în curs și al scăderii consumului intern. 

Abia în 2027 este așteptată o revenire, cu o creștere estimată la 2,2%-2,3% de către atât Comisia Europeană, cât și Comisia Națională de Strategie și Prognoză — dar această revenire este condiționată explicit de încheierea înghețării salariilor și pensiilor din sectorul public și de scăderea inflației, adică de succesul continuării ajustării fiscale, nu de un factor extern favorabil.

Datoria publică a trecut deja de 61,4% din PIB (mai 2026), depășind pragul de 60% considerat limită pentru aderarea la zona euro, iar Comisia Europeană estimează că va continua să urce, spre 62,7%-63,3% din PIB până în 2027. Fiecare an în care deficitul rămâne mare adaugă combustibil acestui trend, iar dobânzile tot mai mari plătite pentru datoria existentă (peste 40 mld. lei doar în 7 luni) devin ele însele un factor care alimentează deficitul viitor — un cerc care se poate rupe doar printr-o reducere susținută, nu una punctuală.

Inflația a scăzut semnificativ în iulie 2026, la 8,2%, de la 10,4% în iunie — un semnal pozitiv, dar insuficient pentru relaxare. BNR și-a revizuit în sus, nu în jos, prognoza pentru finalul lui 2026, la 6,1% (de la 5,5% anterior), și estimează că inflația va reintra în intervalul-țintă (2,5% ±1 punct procentual) abia la finalul lui 2027, cu două trimestre mai târziu decât se anticipa în primăvară. 

Comisia Europeană vede o medie anuală de 7% în 2026, coborând la 3,7% în 2027. Practic, inflația rămâne un obstacol activ pentru puterea de cumpărare și pentru credibilitatea politicii monetare încă cel puțin un an și jumătate.

Cursul valutar reflectă aceleași tensiuni structurale. Leul a atins un minim istoric față de euro pe 6 mai 2026, la 5,2688 lei/euro, iar la finalul lunii august 2026 cursul se menține în aceeași zonă, peste 5,25 lei/euro — cu mult peste media anului 2025 (5,0431 lei/euro) și peste media anului 2024 (4,9746 lei/euro). Deprecierea constantă a leului în ultimele luni nu e un fenomen izolat, ci reflectă exact presiunile descrise mai sus: deficit extern ridicat, necesar mare de finanțare externă și scepticism al piețelor cu privire la sustenabilitatea traiectoriei fiscale.

Toate aceste fire se leagă într-un singur test iminent: evaluarea agenției de rating S&P, care urmează pe 2 octombrie. Rezultatele bune ale execuției bugetare la 7 luni sunt un argument real în dialogul cu agențiile de rating, dar nu un motiv de relaxare — pentru că piețele și investitorii nu se uită doar la rezultatul unui trimestru, ci la capacitatea României de a păstra direcția pe termen lung și de a construi un buget credibil pentru 2027, într-un moment în care datoria publică urcă, iar costurile de finanțare rămân ridicate.

Concluzia este limpede: reducerea deficitului bugetar nu este doar un obiectiv contabil, ci elementul care leagă între ele toate celelalte variabile ale economiei — costul datoriei, traiectoria inflației, stabilitatea leului și, în cele din urmă, revenirea creșterii economice promisă pentru 2027.

 Fără o corecție structurală susținută — disciplină solidă a cheltuielilor, o politică salarială predictibilă, absorbție accelerată a fondurilor europene și prioritizarea reală a investițiilor — stabilizarea de până acum riscă să rămână un episod temporar, iar factura, așa cum arată deja cele peste 40 de miliarde de lei plătite doar ca dobânzi în șapte luni, va continua să crească pentru toată economia: pentru stat, pentru companii și, în cele din urmă, pentru fiecare român.

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News