Rămâi conectat

Opinii - Comentarii

23 iunie: Ziua internaţională a văduvelor. Recunoaşterea situaţiei văduvelor de toate vârstele şi din diferite regiuni şi culturi ale lumii

Publicat

în

La nivel mondial, în fiecare an, la data de 23 iunie este marcată Ziua internaţională a văduvelor, pentru a evidenţia nedreptăţile cu care se confruntă văduvele din întreaga lume şi pentru a sensibiliza populaţia în vederea sprijinirii acestora şi a copiilor lor.

Adoptată de Organizaţia Naţiunilor Unite cu prilejul celei de-a 65-a Adunări Generale din 21 decembrie 2010, această zi fusese lansată, în anul 2005, de Fundaţia Loomba din Marea Britanie conform http://calendar.city-star.org/ro. Data aleasă semnifică ziua în care, în anul 1945, Shrimati Pushpa Wati Loomba, mama fondatorului Fundaţiei, a rămas văduvă.

Electrica Furnizare Discount

Prin marcarea acestei zile se urmăreşte o recunoaştere specială a situaţiei văduvelor de toate vârstele şi din diferite regiuni şi culturi ale lumii. Pentru a descrie situaţia văduvelor din întreaga lume, fundaţia a prezentat, în iunie 2010, Secretarului General al ONU, Ban Ki-moon, un studiu conform căruia se estima că existau 245 de milioane de văduve în întreaga lume, dintre care 115 milioane trăiau în sărăcie şi sufereau de stigmatizare socială şi de privare economică. În prezent se estimează că există peste 250 de milioane de văduve în întreaga lume, potrivit www.un.org/en.

Dacă în ţările aflate în curs de dezvoltare problemele femeilor văduve sunt legate de sărăcie, analfabetism, maladia HIV/SIDA, conflicte şi nedreptate socială, abuz şi violenţă, în ţările mai dezvoltate problemele acestora sunt legate de faptul că sunt expuse izolării sociale, trăind în nesiguranţă, fără îngrijire medicală sau condiţii de lucru adecvate, potrivit theloombafoundation.org şi existaviatadupadoliu.ro.

Ziua internaţională a văduvelor a fost marcată în ţara noastră pentru prima dată în anul 2015, printr-un flashmob în Parcul Tineretului din Capitală, organizat de Asociaţia „Există viaţă după doliu!”. Aceasta este o asociaţie caritabilă înfiinţată în 2011, ce oferă consiliere de specialitate, organizează întâlniri de socializare şi terapie pentru adulţi şi copii şi reuneşte peste 400 de persoane care au rămas fără partener de viaţă.

În 2019, această zi a fost marcată de Asociaţia „Există viaţă după doliu!” împreună cu Fundaţia Sensiblu, prin organizarea, în Bucureşti, a primei conferinţe a familiilor monoparentale afectate de pierderea unuia din părinţi. În cadrul evenimentului părinţii văduvi şi copiii lor au participat la un program special gândit pentru nevoile lor, potrivit paginii de facebook a asociaţiei.

Sursa: agerpres.ro

Publicitate

Opinii - Comentarii

VIDEO| Ziua Națională a Ambulanței, sărbătorită pe 28 iulie: „Totdeauna tuturor, gata pentru ajutor”

Publicat

în

Ziua Națională a Ambulanței, sărbătorită pe 28 iulie: „Totdeauna tuturor, gata pentru ajutor”

Ziua Naţională a Ambulanţei din România este marcată, în fiecare an, la data de 28 iulie. Este data la care, în anul 1906, a apărut prima ”Salvare” din Bucureşti, la iniţiativa profesorului Nicolae Minovici.

Proiectul de lege privind instituirea acestei zile, votat de Senat la 18 iunie 2014, a fost adoptat de Camera Deputaţilor, for decizional, la 11 februarie 2015, cu 276 de voturi pentru, 3 împotrivă şi 4 abţineri, iar la 6 martie 2015, preşedintele Klaus Iohannis a semnat decretul pentru promulgarea legii privind instituirea acestei zile.

Electrica Furnizare Discount

Legea nr. 22/2015 privind instituirea zilei de 28 iulie – Ziua Naţională a Ambulanţei din România, publicată în Monitorul Oficial la 10 martie 2015, acordă posibilitatea autorităţilor publice centrale şi locale, ONG-urilor, muzeelor şi reprezentanţelor României în străinătate să organizeze evenimente dedicate rolului şi meritelor serviciului român de ambulanţă în salvarea de vieţi omeneşti, aceste acţiuni urmând a fi coordonate de către Ministerul Sănătăţii.

”Societatea de Salvare din Bucureşti”, aşa cum se numea la momentul înfiinţării, îşi desfăşura activitatea sub deviza ”Totdeauna şi tuturor, gata pentru ajutor!”, fiind sub directa îndrumare a profesorului dr. Minovici. Primul echipaj era format din vizitiu şi sergent de oraş, care utilizau o trăsură trasă de cai, având drept sediu o clădire veche situată pe cheiul Dâmboviţei, se arată pe site-ul http://ambulantabistritanasaud.ro/.

În 1907, dr. Minovici a început pregătirea practică în salvare a studenţilor din anii terminali ai Facultăţii de Medicină, astfel că, în 1908, echipajul ambulanţei era format din medici interni şi sanitari. Începând din 1907, Salvarea funcţionează regulat, România devenind, astfel, al treilea stat din Europa, după Olanda şi Austria, cu un astfel de serviciu. În 1912, au fost aduse în Bucureşti, de la Paris, primele ambulanţe de tip auto. În anul 1931, profesorul Nicolae Minovici a teoretizat, pentru prima dată în lume, ”împingerea actului medical calificat la locul accidentului”.

Spitalul de Urgenţă a fost înfiinţat în 1943, în localul salvării din Bucureşti, moment ce a marcat apariţia primului sistem integrat de asistenţă medicală de urgenţă: Salvarea şi Spitalul de Urgenţă. În 1992, s-a înfiinţat, în cadrul Serviciului de Ambulanţă al Municipiului Bucureşti, prima şcoală de Ambulanţieri şi Operatori Registratori de Urgenţă din România, iar în 1995, au apărut Serviciile Judeţene de Ambulanţă şi Serviciul de Ambulanţă al Municipiului Bucureşti, aflate în subordinea Ministerului Sănătăţii Publice, prin Direcţiile Judeţene de Sănătate Publică. Accesarea serviciilor de urgenţă se realiza prin apelarea numărului gratuit 961.

În anul 2001, a început dotarea cu ambulanţe moderne, printr-un program al Băncii Mondiale, iar în 2003-2005, a fost introdus în România sistemul de apel unic de urgenţă 112, care a făcut posibilă interconectarea tuturor tipurilor de agenţii de intervenţie, respectiv ambulanţă, pompieri, poliţie, jandarmi etc. În perioada 2006-2007, s-a făcut trecerea la sistemul integrat de astăzi, iar în 2012, a început înfiinţarea, la nivel naţional, a dispeceratelor integrate ISU-SAJ şi demararea managementului integrat al situaţiilor de urgenţă.

Citește mai mult

Opinii - Comentarii

28 iulie 1914: Începe Primul Război Mondial prin atacarea Serbiei de către Austro-Ungaria

Publicat

în

La 28 iulie 1914, Austro-Ungaria a declarat război Serbiei, fapt care a marcat începutul primului război mondial (1914-1918). În ziua de 28 iunie 1914 Franz Ferdinand, arhiducele Austriei și moștenitorul tronului austro-ungar, a fost asasinat la Sarajevo de Gavrilo Princip, un student naționalist sârb-bosniac. Acesta a făcut parte dintr-un grup de cincisprezece asasini, susținuți de Mâna Neagră, o societate secretă fondată de naționaliști pro-sârbi, cu legături în armata Serbiei.

Asasinarea prinţului moştenitor al tronului austro-ungar, arhiducele Franz Ferdinand şi a soţiei acestuia, la Sarajevo, la 28 iunie 1914, de un naţionalist sârb a reprezentat scânteia prin care Imperiul Austro-Ungar a înţeles să îşi rezolve problemele de autoritate asupra regiunii. La 23 iulie 1914, Austro-Ungaria a adresat un ultimatum umilitor Serbiei, pentru ca la 28 iulie să declare război acestui stat, conform lucrării ”Mica enciclopedie a Marelui Război” (Corint, 2014). La 29 iulie 1914, flota austro-ungară de pe Dunăre bombardează Belgradul. Din acest moment, activarea prevederilor din sistemele de alianţe încheiate a însemnat declanşarea neaşteptată a celui mai grav conflict cu care se confruntase omenirea până atunci în istoria sa.

La 30 iulie 1914, Rusia decretează mobilizarea forţelor armate, pentru ca la 1 august Germania să-i declare război acesteia. Berlinul declară mobilizarea generală şi încheie un acord secret cu Imperiu Otoman, conform sursei citate anterior. Germania invadează Luxemburgul la 2 august şi o zi mai târziu Belgia. Marea Britanie a protestat împotriva încălcării neutralităţii Belgiei şi a declarat război Germaniei, la 4 august 1914.

Treptat, toate marile puteri europene s-au angajat în conflict iar linia frontului se deplasa cu repeziciune angrenând tot mai multe state. Majoritatea forţelor implicate considerau că în doar câteva luni conflictul se va încheia, planurile lor militare aveau să fie modificate mai mult decât se aşteptau. Anul 1914 a însemnat purtarea războiului mobil cu deschiderea fronturilor atât în vestul continentului, cât şi în est, în Balcani, în Extremul Orient, în Africa şi în Oceanul Atlantic. Austro-Ungaria a încercat în zadar să ocupe Serbia în cursul anului 1914, iar Germania nu a reuşit să amâne lupta pe două fronturi, fiind nevoită să facă faţă replierii armatei ruse în est dar şi celei franceze sprijinite de britanici pe frontul de vest. Toamna anului 1914 consemnează Pactul de la Londra prin care Marea Britanie, Franţa, şi Rusia se angajează să nu încheie pace separată în cursul războiului cu Puterile Centrale. În bătălia de pe Marna este oprită înaintarea trupelor germane lângă Paris. În octombrie armata rusă opreşte spargerea frontului de către armata germană lângă Varşovia. Forţele japoneze şi australiene au ocupat insulele germane din Pacific, Marea Britanie câştigă bătălia pentru insulele Falklands, Noua Zeelandă ocupă Samoa germană. România îşi declară neutralitatea. Finalul anului consemnează stabilizarea frontului şi trecerea la războiul de poziţii.

În data de 26 aprilie 1915 are loc semnarea tratatului de la Londra prin care Italia trece de partea Antantei denunţând înţelegerea cu Puterile Centrale. Germania desfăşoară raiduri asupra Angliei şi declanşează războiul submarin inclusiv la adresa vaselor comerciale, însă incidentul care avea să cântărească semnificativ în balanţa raporturilor germano-americano a fost scufundarea navei britanice Lusitania, la 7 mai 1915, care avea la bord, printre alţii, şi cetăţeni americani. Se duc lupte grele pentru ocuparea peninsulei Gallipoli. Bulgaria a intrat în război de partea Puterilor Centrale şi alături de Austro-Ungaria şi Germania invadează Serbia pe care o ocupă până la finalul anului 1915.

La 8 ianuarie 1916 ia sfârşit campania Gallipoli cu înfrângerea Aliaţilor şi victoria Imperiului Otoman, pentru ca la 21 februarie să înceapă bătălia de la Verdun, poate cea mai sângeroasă confruntare a acestui conflict. În mai-iunie are loc bătălia navală din Marea Nordului – bătălia Iutlandei care se încheie nedecis între Germania şi Marea Britanie. România începe negocierile cu Antanta privind intrarea în război şi semnează în august Tratatul de alianţă şi convenţia militară privind participarea României la Primul Război Mondial. Se dau lupte grele pe teritoriul României, este ocupat Bucureştiul, instalaţiile de rafinare de la Ploieşti sunt distruse la cererea Franţei şi Marii Britanii pentru ca Germania să nu poată valorifica aceste resurse.

În prima jumătate a anului 1917 are loc reorganizarea armatei române. Statele Unite rup relaţiile diplomatice cu Germania la 3 februarie 1917 şi declară război la 6 aprilie. În 12 martie începe în Rusia revoluţia care avea să influenţeze nu doar climatul politic intern din această ţară dar şi soarta războiului. În vara anului 1917, avansarea armatei germane este blocată de vitejia armatei române. Rusia şi Ucraina se proclamă republici. România încheie armistiţiul de la Focşani cu Puterile Centrale în 9 decembrie 1917. La 23 decembrie, Rusia a semnat un armistiţiu cu Germania.

Sfârşitul conflictului şi reglementarea păcii
Preşedintele american Woodrow Wilson prezintă la 8 ianuarie 1918 programul său Cele Paisprezece Puncte prin care propune principiile care să stea la baza păcii pentru o nouă lume liberă. Rusia şi Germania semnează la 3 martie 1918 Tratatul de pace de la Brest Litovsk, iar la 7 martie Rusia a semnat pace separată cu Puterile Centrale. România a semnat la 22 martie 1918 Tratatul de pace preliminar cu Puterile Centrale, pentru ca la 7 mai să se semneze pacea de la Bucureşti. La 27 martie 1918, este proclamată unirea Basarabiei cu România. Aliaţii reuşesc să cumuleze victorii în Belgia, Franţa, Italia, Macedonia şi Orientul Mijlociu. La 29 septembrie 1918 Bulgaria semnează armistiţiu cu aliaţii, capitulând fără condiţii. Prin bătălia de la Vittorio Veneto, din 27 octombrie 1918, are loc distrugerea armatei austro-ungare şi retragerea generală a acesteia. Imperiul Otoman semnează armistiţiul de la Moudros la 30 octombrie 1918. Austro-Ungaria a semnat armistiţiu cu aliaţii la 3 noiembrie 1918, încetând să mai existe, popoarele din imperiu îşi declară independenţa. În urma revoluţiei din Germania, din octombrie acelaşi an, Wilhelm al II-ea abdică şi Germania se proclamă republică. La 11 noiembrie 1918 Germania semnează armistiţiul de la Compiegne şi treptat forţele germane aflate pe diferite fronturi se predau. Austria şi Cehoslovacia se proclamă republici. La 28 noiembrie 1918 are loc aprobarea moţiunii prin care Bucovina se va uni cu România, iar la 1 decembrie Adunarea Naţională de la Alba Iulia votează unirea Transilvaniei cu România. La 4 decembrie 1918 regatul sârbo-croato-sloven îşi proclamă independenţa.

Reglementarea postbelică se va negocia în cadrul Conferinţei de pace de la Paris, 18 ianuarie 1919-21 ianuarie 1920. La 28 iunie 1919 se semnează Tratatul de la Versailles dintre puterile aliate şi Germania, act care confirmă încheierea Primului Război Mondial. Tratatul de pace cu Austria este semnat la 10 septembrie 1919 la Saint Germain en Laye şi cel cu Bulgaria la 27 noiembrie la Neuilly sur Seine. România semnează la 10 decembrie 1919 Tratatele de pace cu Austria şi Bulgaria şi Tratatul minorităţilor. La 4 iunie 1920 are loc semnarea Tratatului de la Trianon între puterile aliate şi Ungaria prin care are loc şi recunoaşterea pe plan internaţional a unirii Transilvaniei, Banatului, Crişanei, Maramureşului cu România. Reparaţiile datorate de Germania puterilor învingătoare din Primul Război Mondial sunt reglementate prin Tratatul de la Spa din 16 iulie 1920. La 10 august 1920 are loc semnarea Tratatului de la Sevres cu Imperiul Otoman, iar prin tratatul de la Paris din 28 octombrie 1920 este recunoscută de marile puteri unirea Basarabiei cu România.

A fost prima mare tragedie a umanităţii generată de un conflict militar prin numărul mare de victime civile şi militare. Impactul asupra infrastructurilor civile ale statelor a fost de asemenea considerabil, au fost înregistrate şi schimbări profunde la nivel economic, prin inflaţie mare, restricţii comerciale, politici protecţioniste exagerate, dar şi în plan social, printr-un rol mai mare privind implicarea femeilor în cât mai multe ramuri industriale sau administrative, precum şi drepturi sporite în stat faţă de perioada de dinainte de război. Războiul a însemnat sfârşitul pentru câteva monarhii, în Germania, Austria, Rusia şi Imperiul Otoman, şi au apărut state noi pe harta Europei, fiind consemnate astfel importante modificări ale graniţelor naţionale. În urma conflictului, liderii statelor au conştientizat necesitatea existenţei unui cadru de discuţii şi negocieri pentru menţinerea păcii mondiale, fiind înfiinţată, prin Tratatul de la Versailles, la 10 ianuarie 1920, prima organizaţie internaţională dedicată evitării războiului – Liga Naţiunilor, cu sediul la Geneva.

Primul Război Mondial a schimbat radical raporturile de forţe pe plan internaţional, a generat coagularea de alianţe politice şi militare, a determinat dizolvarea unor conglomerate de state şi a generat apariţia unor noi state. Reputatul istoric britanic A. J. P. Taylor scria despre prima conflagraţie mondială că ”relaţiile dintre marile puteri au determinat istoria Europei”, potrivit volumului ”Mica enciclopedie a Marelui Război (1914-1918)”.

Publicitate

Sursa: agerpres.ro unitischimbam.ro

Citește mai mult

Opinii - Comentarii

27 iulie, ziua în care credincioșii îl sărbătoresc pe Sfântul Mucenic Pantelimon, ”doctorul fără de arginți”

Publicat

în

27 iulie, ziua în care credincioșii îl sărbătoresc pe Sfântul Mucenic Pantelimon, ”doctorul fără de arginți”

Acest sfânt este adesea numit „doctor fără de arginţi”, fiindcă nu cerea nimănui să-i plătească pentru binefacerile sale, deci nu a umblat după averi ci s-a mulțumit cu ceea ce putea avea din rosturile lui.

Luni, 27 iulie, în calendarul ortodox este prăznuit Sfântul mare mucenic și tămăduitor Pantelimon, un model de trăire întru Hristos.

Citește și:  Mesaje de Sfântul Pantelimon. FELICITĂRI de Sfântul Pantelimon și URĂRI de Sf Pantelimon pentru cei care își sărbătoresc onomastica

Sfântul Pantelimon a venit pe lume în anul 284, la Nicomidia, primind la naştere numele de Pantoleon (adică „cel în toate puternic ca un leu”), un nume pagân, fiindcă tatăl său, Eustorgios, împărtăşea credinţa în zei. Evula, mama sa, era creştină şi a murit la doar câţiva ani după naşterea micului Pantoleon.

Frate mai mic al Sfântului Ilie, Sfântul Pantelimon era cunoscut şi ca Sfântul Ilie cel mic (sau cel şchiop), sau Pintilie Călătorul şi este considerat ocrotitorul medicilor și tămăduitor al bolnavilor, fiindcă şi-a pus întreaga viaţă sub semnul ajutorării semenilor săi, bolnavi cu trupul dar mai ales cu sufletul, devenind o pildă de curaj, smerenie şi altruism, un reper moral şi spiritual.

Tatăl său a avut iniţiativa de a-l da pe cel mic, spre îngrijire, lui Eufrosin, renumit medic, iar Pantoleon a ajuns, în timp, la o cunoaștere aprofundată a tainelor medicinei. Atât de mult a ajuns să înveţe, încât însuşi împăratul Maximian (286-305) i-a remarcat calităţile şi şi-a exprimat intenţia de a-l aduce la palatul său, ca medic particular.

Însă preotul Ermolae a ajuns să îl cunoască pe tânăr şi i-a povestit despre adevăratul Doctor, adevăratul Dumnezeu, Iisus Hristos, care va vindeca orice boală fără aplicarea nici unei plante medicinale, doar prin harul Lui, îi curăţă pe leproşi, opreşte hemoragiile, îi mântuieşte pe cei posedaţi de demoni, vindecă alte boli incurabile.

Iar despre zeii pe care Maximian îi venerează, preotul i-a spus tânărului că nu sunt altceva decât manifestări invocate din fabule mincinoase pe care oamenii le cred.

La scurt timp după prima discuție cu Sfântul Ermolae, tânărul Pantoleon a început să îl viziteze cu regularitate pe acesta și a fost inițiat de el în tainele credinței.

Pantoleon a ascultat cu atenţie spusele preotului, interpretând vorbele acestuia ca fiind adevărate şi drepte, dorind să corecteze necredinţa moştenită de la tatăl său şi să accepte cuvintele credincioasei sale mame, ale cărei învăţături le onora şi le iubea.

Iar după ce l-a scos din gherele morţii pe un copil care fusese muşcat de o năpârcă, cum altfel decât prin chemarea lui Iisus Hristos, Pantoleon a cerut să fie botezat, preotul Ermolae oferindu-i această taină şi acordându-i numele de Pantelimon, care se traducea drept „cel cu totul milostiv”.

O altă minune săvârşită de Sfântul Pantelimon, a fost vindecarea unui orb, căruia, prin harul adevăratului Dumnezeu, şi folosindu-l pe el ca instrument, i-a redat omului vederea. Tocmai de aceea, tot în această zi se face şi pomenirea Orbului care a fost tămăduit de Sfântul Pantelimon.

Publicitate

Sfântul Pantelimon a rămas singur pe lume, iar după moartea părinţilor a eliberat toţi sclavii, averea familiei a împărţit-o săracilor, iar pentru binefacerile realizate nu primea nicio plată, fiind numit „doctor fără de arginţi”.

Sigur că ceilalţi medici din Nicomidia deveniseră invidioși, iar pentru că a îngrijit un creștin care fusese chinuit chiar din ordinul împăratului, Maximian ordonă ca acesta să fie supus unor chinuri groaznice, iar mai apoi să-i fie tăiat capul.

Doar că, după fiecare tortură, se vindeca în chip minunat, iar ostaşii trimişi să-i taie capul au exclamat în faţa sa „Roagă-te pentru noi, omule sfânt, ca să ni se ierte păcatele!”. Sfântul Pantelimon i-a îndemnat totuşi să îndeplinească porunca primită de la împărat, călăii au sărutat trupul sfântului, apoi unul dintre ei a luat sabia şi i-a tăiat capul. Se spune că nu a curs sânge, ci lapte, iar măslinul de care a fost legat Sfântul Pantelimon s-a umplut de roade.

Citește și:  Obiceiuri, tradiții și superstiții de Sfântul Pantelimon

Şi pentru ca trupul său să nu fie luat de creştini, acesta a fost ars, însă, mare minune, credincioșii i-au găsit în cenuşă trupul intact și l-au îngropat cu mare cinste, la doar câteva zile de la moartea sa, în anul 303.

Sfântul Pantelimon a rămas, de atunci, ocrotitorul medicilor şi tămăduitor al bolnavilor, moaştele sale au fost cinstite de la bun început de creştini, iar în timpul prigoanelor, acestea au fost păstrate ca odoare de mare preţ.

Părţi ale sfintelor moaște ale Sfântului Pantelimon au fost împărţite în toată lumea, pentru alinarea și vindecarea credincioșilor suferinzi, iar capul său se află acum la mănăstirea rusească Sfântul Pantelimon de la Sfântul Munte Athos.

După moartea sa, Sfântul Pantelimon a săvârşit multe vindecări de diverse boli şi posedări demonice. Numeroase biserici, capele, paraclise, mănăstiri, spitale, cabinete și instituții medicale din înteaga lume sunt puse sub ocrotirea Sfântului Mucenic Pantelimon.

În România, Catedrala Mitropolitană din Iași, Catedrala Episcopală din Galați – unde sunt și moaștele Sfântului Nectarie – , Catedrala Arhiepiscopală a Tomisului din Constanța şi Mănăstirea Oaşa, păstrează câte o părticică din sfintele sale moaște, iar în București, mai multe biserici oferă spre închinare credincioșilor câte o bucăţică din cinstitele moaște ale Sfântului Doctor fără de arginți Pantelimon: Biserica Sfântul Pantelimon, Mănăstirea Plumbuita, Biserica Sfântul Stelian Lucaci, Biserica Stavropoleos, Biserica Sfântul Dumitru Poștă, Biserica Adormirea Maicii Domnului-Precupeții Noi, Biserica Sfântul Antonie cel Mare, Biserica Sfântul Alexie.

Citește mai mult

Actualitate

Știrea Zilei

Curier Județean

Știrea Ta

Politică Administrație

Sport

Monden

Opinii Comentarii

Articole Similare

Copyright © 2004 - 2021 Ziarul Unirea